Urmărește-mă și pe Facebook!

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Ne bucuram, dar moderat!

Dupa cum spuneam intr-un post anterior, avem fetita mare! Iar peste 1 an si 8 luni voi spune ca avem un bebe 2 la fel de mare!! Da, suntem insarcinati din nou! Astazi mi-am facut testul si este pozitiv! Sunt insarcinata, astazi am terminat a 6-a saptamana, iar dpn-ul este in jur de 26 septembrie.

Nu va zic, ca eu eram cu lacrimi in ochi, cand am vazut (exact ca la Mariuca) ca apar instant 2 liniute, iar Dani se uita la test si nu stia ce inseamna. Cand i-am spus, am inceput amandoi sa plangem de fericire, am luat-o si pe Mariuca in brate si ne-am bucurat ca niste copii mici. Apoi am inceput telefoanele, i-am chemat pe ai mei, am sunat-o pe mama si toata gasca. Acum m-am mai linistit, dar chiar si acum cand va scriu, imi tremura mainile de emotie.

Titlul arata bucurie moderata, pentru ca aceasta vorba a ramas proverbiala de cand ne-a anuntat Cris ca e insarcinata cu finuta mea iubita ce-mi poarta numele. Am zis sa asteptam cele 3 luni critice, sa fim exaltati de fericire, dar totodata moderati. Ca atare, asa suntem si noi.

Suntem in mari emotii de cand mi-am facut testul, primesc telefoane si sms-uri, dar ne si gandim ce facem, cum aranjam, ne bucuram ca eu am lucrurile atat de proaspete in memorie, avem lucruri si biberoane si o gramada de nimicuri de care ai nevoie.... Oooof, e o mare bucurie si realizare, dar naste niste multe idei si decizii de luat pana atunci.

Deci... dilema numarul 1: daca va fi fata, va trebui sa imi fac alt blog, creata-la-cub?

luni, 26 ianuarie 2009

Concluziile le trageti singuri...

Avem fetita mare, asta e clar! Am terminat cu anul de bebeluseala, am intrat in cel de-al doilea vesele, ca de obicei, amuzante, vorbarete si cu 3 alegeri prevestitoare de bine.

Ca adevarate ursitoare, 3 dintre obiectele puse pe tava au fost alese:

1. parfumul (Very irresistible de la Givenchy)
2. cartea (Insula Jamaica de Thomas Hardy) Trebuie sa imi fac mea culpa, deoarece cartea "Insula Jamaica" a fost scrisa de catre Daphne de Maurier, dar ramasesem in cap cu Thomas Hardy, ca tocmai citeam "Doi ochi albastri" scrisa de el.
3. Banii (autohtoni, 3 milioane)

Acum... noi am tras niste concluzii. Cocheta, ca e femeie, desteapta ca mama ei si bogata ca tatal ei. Sau frumoasa, desteapta si cu bani, blonda cu ochi albastri. Adicatelea, nu doar o Barbie, asa cum sunt catalogate femeile blonde, ci si cu ceva in cap. Bine, nu cred eu ca ii va ramane culoarea asta, mai mult ca sigur ca i se va duce spre saten deschis...

Si acum va intreb: din doi parinti destepti, ce poate sa iasa? Pisica soareci mananca, nu?? :D

Voi pune si poze zilele astea, sa vedeti ce nebunie a fost la noi. 17 persoane, masa tovaraseasca, bucate alese, pregatite in colaborare cu cele 2 bunici, bautura fina si un tort de exceptie, ales chiar de catre Dani!

Mariuca a fost o dulce, ca de obicei, a rezistat pana seara tarziu, cand a picat lata, a stat la toata lumea in brate, a ras, s-a jucat cu copiii si a mancat de toate.

Am facut-o si pe-asta si suntem mandri!

vineri, 23 ianuarie 2009

LA MULTI ANI, MARIUCA NOASTRA CREATA SI FRUMOASA!


Astazi pot spune cu adevarat "LA MULTI ANI!", pentru ca Mariuca noastra implineste 1 an peste fix 40 minute.

Acum un an a fost o zi incredibila! Pentru mine, pentru Dani, pentru ai nostri, pentru toti prietenii! Am nascut-o pe Mariuca! Toate cele 366 zile care au trecut de atunci, au fost absolut minunate si nu le-as da pe nimic in lume!

Pe parcursul acestui an, am primit felicitari. Ca am crescut-o bine, ca e sanatoasa, desteapta si frumoasa. Si acum ma minunez, pentru ca, voi stiti ca vorbesc sincer, nu trebuie sa mai precizez, dar va spun cu mana pe inima ca mie nu mi se pare ca fac nimic extraordinar. Am facut, fac si voi face orice este necesar si orice ar face o alta mama in locul meu.

Se spune ca toti copiii isi aleg parintii... Doamne, nu stiu ce fapte bune am facut noi de-a lungul vietii, de Mariuca a decis sa ne aleaga pe noi!!! Pentru ca ne-a implinit, ne-a facut fericiti si ne-a facut sa multumim in fiecare zi ca o avem si ca suntem trei acum.

Bea si Mariuca au fost surori de maternitate si eu cu Beinazuta am vrut sa tinem aproape, tocmai in ideea ca este atat de incredibil ce ni s-a intamplat noua si lor, ca merita ca ele sa creasca impreuna, sa fie prietene. Inca din sala de travaliu, ne-am tinut de mana la propriu si la figurat, am asteptat cu sufletul la gura nasterile, baietii au stat afara impreuna, ba mai mult, Dani a crezut ca Bea e Mariuca, atat de emotionat era, iar Fane nu a reactionat cand l-a chemat asistenta.

Astazi ne-am cantat reciproc "La Multi Ani!", intr-un glas, ne-am pupat fetele si ne-am bucurat de minunea de acum 1 an!

Intr-un mesaj nu pot asterne toate sentimentele care ma incearca, emotii pozitive, mandrie, bucurie, fericire si IUBIRE!

LA MULTI ANI, MARIUCA!

Ora 17.17 - nasterea Mariucai

In jurul meu erau vreo 10 persoane. Dracea, doctorul tanar, medicul cu care facusem fisa de internare, medicul anestezist, moasa si inca unii pe care nu ii vedeam, dar pe care ii auzeam cum ma incurajeaza. Toate lumea imi zicea ceva de bine.

Apoi o aud pe Dracea zicand “gata”. Eu “gata ce?”. Ea, uimita, “gata, a iesit copilul”. Eu, cu un aer tamp “a iesit unde?”. Atunci, razand, medicul anestezist imi spune sa ma ridic putin, sa o vad. Ma ridic, o vad pe Mariuca cu funduletul la mine, pe o masa. Si atunci o aud urland. Ea saracuta a inceput sa tipe de cand a iesit, dar eu eram chiauna si, in continuare, nu ma asteptam ca eu sa nasc. Adica nu asa de repede. O ia apoi medicul neonatolog, o duce undeva in spatele meu. O urmaresc cu privirea si incep sa plang. Cred ca am plans vreo 10 minute fara sa ma opresc. Oamenii din jurul meu au inceput sa se precipite: “va e rau?”, “de ce plangeti?”, “va doare ceva?”. Nu puteam sa scot o vorba, doar plangeam. Dracea atunci i-a lamurit pe toti “plange de fericire”. “Nu-i asa?”. Da, asa era, dar nu puteam descrie in cuvinte ce simteam. Emotiile au fost atat de puternice, incat singurul lucru pe care il mai puteam face era sa plang. Parca am asteptat toata viata acest moment unic. Si a venit asa de repede totul, s-a intamplat parca pe fast forward, iar eu eram muta. Cineva m-a intrebat cum o cheama pe fetita. Ce nume i-am pus. Eu doar plangeam, asa ca atunci m-a intrebat “nu v-ati decis inca la nume?”, luand tacerea mea drept altceva.

La un moment dat, a aparut o mana in dreapta mea si mi-a pus ceva pe piept. M-am uitat mirata si am vazut-o. Era Mariuca si era la mine pe piept. Era ireal. Am inceput sa plang si mai tare. Nu stiam ce sa fac… Era atat de mica si de frumoasa. Nu am crezut ca va fi atat de gingasa si de calda, atat de linistita, de parca asta ar fi asteptat si ea – sa fie la mine in brate. Mana dreapta era oarecum prinsa sub Mariuca, asa ca am ridicat mana stanga, sa o mangai pe cap. Cand am dus mana spre capusorul ei, am vazut ca imi tremura ingrozitor si mi-a fost frica sa nu o ranesc. Atunci am pupat-o pe obraz. Nu mai stiu daca i-am spus ceva, nu mai stiu ce fatuca avea, totul este intr-o ceata - de beatitudine, de emotie, de drag… dar stiu ca e a mea incepand de cand avea 4 mm. Iar cand am vazut-o, am stiut de ce am asteptat-o atata timp. Pentru ca a meritat. Pentru ca orice lucru bun pe lumea asta trebuie castigat si trebuie sa lupti ca sa ai ceva minunat. Nu conteaza cati ani au trecut de cand am ales numele, nu conteaza cate nopti nedormite am avut, nu mai conteaza nimic. Mariuca a venit cand a trebuit si din motivul cel mai pur cu putinta. A fost dorita si a fost adusa din iubire.

Am intrebat cat e ceasul… la cat s-a nascut. 17.17. 17.17???! Oameni buni, am avut un travaliu de doar 2 (doua) ore??? Hehehe, am zis eu ca mai fac 10 copii!

Ora 16.30

Pe la 4 si un sfert, am simtit ca durerile sunt din ce in ce mai mari si anestezistul nu mai venea. Zic cu o voce scazuta ca eu am cerut epidurala si nu ma baga nimeni in seama. Ii spun unui doctor mai in varsta sa imi aduca anestezistul si el imi spune ca nu e treaba lui. Atunci, enervata, si de frica sa nu pierd dilatatia, ridic vocea (ca doar ma tine ca pe o soprana!!) si strig “patu’ doooi, am cerut si eu epidurala, va rog!!!”.

Pe la 4 jumatate, apare o doamna doctor anstezist, tanara si draguta, care incepe sa imi explice ce o sa-mi faca, unde, cum, cand. Se uita la ceas si imi spune ca in maxim 45 minute voi naste. Ma bufneste rasul si imi spun in sine ca ele sunt antrenate sa te incurajeze, ca sa nu te lase psihicul la greu.

Ora 15.00

Ma duc la echograf si aflu ca totul e in regula, Mariuca are in jur de 3 kg si aproximativ 52 cm. Se intensifica durerile si ma duc la inca un control. Noroc cu mami, ca a cerut sa ma mai vada un doctor. Dilatatie 4, ma reintorc in sala de travaliu. Beinazuta e la dilatatie 7 deja. Ii gasisera un pat, am avut noroc si eu. Am cerut epidurala si astept sa vina medicul anestezist.

Ora 14.00

Dracea ne controleaza pe amandoua, Beinazuta dilatatie 5, eu 2. Eu plec in salon, ea ramane in sala de travaliu, tot pe scaun.

Ora 12.00

Am ajuns in sala de travaliu si m-am asezat pe un scaun. Toate paturile erau ocupate, iar eu cu Beinazuta radeam una la alta, fata in fata, stand pe scaune.

Ora 10.20

Am intrat la control, am primit pastiluta si am iesit sa ii spun lui Dani ca de data asta ramanem in spital. El era cam ametit, nu prea a inteles din prima de ce ramanem. Ne-am dus spre garderoba, sa primesc celebra camasa de spital si sa imi las hainele.

miercuri, 21 ianuarie 2009

Muzica am vrut, muzica am capatat!

Imi place muzica la nebunie! Ascult de dimineata pana seara Smart FM, uneori imi pun un cd in mp3 player, alteori ascult de pe net. Am un radio in living, unul in camera la Mariuca si unul in camera la noi. Adica, sunt disperata! Hehe...

Acum, pe langa "don't let me down", ascult niste broaste (de la masuta din Franta), un catel care latra in timp ce merge, o melodie de la o jucarie Fisher Price cu bile, cantecelul cu invatarea alfabetului via melcul vorbitor, o melodie de la axul cu cercuri si una din cele 16 melodii ale unei broaste testoase. Normal, toate aceste jocuri au si setul de lumini aferente. Nu exista o jucarie care emite sunete sa nu emita si semnale luminoase. Vecinii cred ca se gandesc ca semnalizam avioanelor sau, si mai rau, avem coduri morse pentru aliati.

A, suna si telefonul. E Dani, ca aud "escucha me". Mati latra, Mariuca plange... e o intreaga simfonie la noi aici! Vreti si voi???

marți, 20 ianuarie 2009

Judecata lui Solomon

Sunt convinsa ca ati auzit, mai des sau mai rar, despre judecata lui Solomon. Marturisesc ca am auzit povestea acum multi ani, cand habar nu aveam ce inseamna sa fii mama, ca aveam pana in 15-16 ani. Acum, recitind-o, ea capata un alt inteles, o vad cu alti ochi si inteleg exact ce se petrece in sufletul unei mame.

Cred ca o mama este capabila de orice, intr-adevar, ca sa poate salva viata copilului ei. Ar face orice si, daca ar putea, ar schimba destinul si si-ar da viata proprie, daca asta ar insemna ca pruncul ei ar trai. Dar nu este posibil.

Din pacate, am citit o poveste trista si sunt sub inca sub efectul lecturii. Este nedrept, este crud si este total fara cuvinte. Sper doar ca Dumnezeu ii va da putere mamicii care a trecut prin experienta crunta de a naste un copilas mort. Putere sa mearga mai departe, putere sa se refaca, putere sa mai poata trece inca o data printr-o sarcina si putere sa isi aduca aminte in fiecare zi de copilul pe care l-a purtat in trup. Laura, o zuza draga, a trecut prin acest soc emotional si psihic si acum are o mandrete de fetita! Ma rog ca experienta ei sa fie repetata... in curand.

"Au venit, odata, la Regele Solomon doua femei care se certau si nimeni nu le putea face dreptate, caci nimeni nu putea afla adevarul. Iata ce se intamplase: erau doua tinere mame, care locuiau in aceeasi casa si care nascusera de curand fiecare cate un prunc.

Regele Solomon a ascultat-o pe cea dintai:

- Marite imparat, cer dreptate, caci pruncul acestei femei a murit azi-noapte, iar ea, vicleana, l-a luat din bratele mele pe al meu, in timp ce eu dormeam si acum, sustine ca este fiul ei si ca al meu ar fi murit. Nu e adevarat, pruncul acesta este al meu si vreau sa-mi dea copilul inapoi!

Solomon a ascultat-o si pe cea de-a doua femeie. Aceasta sustinea sus si tare ca ea este mama copilului adus cu ele si ca cealalta minte de fapt, doar ca sa-i ia copilul. Regele asculta linistit si vazand cum galceava dintre cele doua femei nu contenea si-a dat seama cum o poate descoperi pe mincinoasa. S-a ridicat deodata cu hotarare si a strigat strajerilor:

- Aduceti-mi de indata sabia sa tai acest copil pe din doua si fiecare mama sa ia jumatate, caci altfel vad ca nu se pot impaca!

Una dintre femei a ramas muta de uimire, nestiind ce sa zica, dar cealalta a strigat sfasiata de durere si plangand:

- Nu, nu omorati pruncul! Lasati sa-l ia ea, mai bine sa-l ia ea decat sa moara copilul. Nu faceti asta, mai bine renunt eu la el, dar sa traiasca, decat sa moara…In acea clipa regele Solomon a stiut ca aceasta e femeia care spunea adevarul. A privit-o cu bunatate si i-a zis:

- Fara nicio indoiala tu esti mama pruncului, caci dragostea ta este capabila de orice sacrificiu si numai o mama adevarata ar fi in stare de orice pentru a-i salva viata copilului. Ia-ti fiul si mergeti cu pace inapoi la casa voastra.

Vestea despre cum a stiut regele Solomon sa afle adevarul si sa imparta dreptatea s-a raspandit cu repeziciune in intreg regatul si toti oamenii multumeau lui Dumnezeu ca i-a binecuvantat cu un rege drept si bun."

miercuri, 14 ianuarie 2009

Am trait s-o vad si pe-asta!!

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-5325032-video-cna-atentioneaza-postul-minimax-pentru-desen-animat-printesa-care-dezbraca-pentru-trei-purcelusi.htm

Articol preluat de la prietenii mei, hotnews.ro. Dani l-a citit primul. Suntem siderati!!! Recunosc! Blocati, nervosi, iritati, loviti cu leuca in cap. Cum se poate asa ceva???! Vorba unui prieten, "minimax private spice". Am trait s-o vad si pe-asta!! In anul de gratie 2009, in Romania, pe un post de copii de desene animate, cu target 0-3 ani, cu emisie in alta tara (Cehia), deci prinde orbul, scoate-i ochii, se difuzeaza povesti din folclorul maghiar porno de-a dreptul!!!

Aveti si pe youtube cut din filme, cu scenele "fierbinti". Ah, ma scuzati, cu comportament indecent, cum zic nenii din CNA.

Ce invata fetele din asta? Ca de, ca orice basm, trebuie sa aiba si o morala. Da, morala e absolut perfecta pentru viitoarele don'soare din Office sau Bamboo: ca sa obtii ce iti doresti, iti ridici rochia, putin cate putin, pana cand iti arati totul. Adica nu tu chiloti, nu tu sutien... parca italienii se poarta fara chiloti, nu ungurii. Iar, tot din vorba altor popoare, "menaje a trois" e incurajata. Printesa, sau ce dracu' o fi ea, dupa ce obtine purcelusii, ajunge in pat cu printul si cu cersetorul, sau ce-o fi si ala, de ii da porcii.

Si a doua morala... "rusinea" e data de Dumnezeu, dar sanii sunt "crescuti" de insasi femeia posesoare de sani. Parca vad maine-poimaine o fetita spunandu-i mamei sale ca vrea sa isi creasca si ea sanii, ca sunt prea mici. Si cum ii cresti? Ca doar nu le dai de mancare! Noooo, ii cresti cu silicoane, probabil, nu?

Iar ma apuca durerea de cap...

Acum sa nu ma intelegeti gresit, asa ca as vrea sa va explic cum sta treaba la noi. Pe parcursul zilei, eu nu deschid televizorul niciodata. Nici la olimpiada nu l-am deschis, iar prietenii stiu ca am suferit, la cat imi place mie sportul. Seara ne uitam la 1-2 seriale pe Hallmark, eventual un talk-show pe Realitatea sau un film pe dvd. Dar numai dupa ce se culca Mariuca. Iar acest "regim" as vrea sa il tin cat mai mult timp activ. Insa nu voi exclude televizorul, un post de desene animate sau un dvd Disney, de tot din viata copilului. As prefera sa fie cu timp, ai voie "x minute" pe zi. Daca as deschide Minimax-ul, in cele x minute alocate unei zile, si as vedea filmul porno, ce s-ar intampla? Ma rog, daca le-as vedea eu, n-ar fi o problema, ca stiu sa disting realitatea de fictiune si nu imi plimb silicoanele si gentile Prada prin cluburi, dar daca le-ar vedea Mariuca peste vreo 2 ani? Nici nu vreau sa ma gandesc, sincer va spun!!

Bleah!

Morala romaneasca la povesti unguresti: "Interventia CNA este limitata de faptul ca postul nu intra sub incidenta legislatiei din audiovizualul romanesc, fiind licentiat in Cehia", ca atare au decis sa trimita doar "o scrisoare de atentionare postului de televiziune pentru copii - Minimax TV, pentru scene "cu comportament indecent" identificate in ecranizarea unei povesti din folclorul maghiar."

Morala ungureasca la povesti unguresti difuzate pe teritoriul Romaniei (si nu, nu sunt xenofoba deloc!!): "Riscam sa fim mai catolici decat Papa. Folclorul in sine este plin de erotism(...) Nu vad nimic rau in toata povestea asta unde copiii pot afla unele lucruri intr-un mod mult mai ok decat la alte canale" - Attila Szasz, membru CNA.

marți, 6 ianuarie 2009

De-ale Mariucai... (3)


Inainte cu 2 zile sa implineasca Mariuca 11 luni, adica pe 21 decembrie, am fost in studio, sa facem fotografii artistice. Aceasta de sus este una dintre cele 188 realizate in acea zi; pe webshots am pus doar 58. Aveti si link-ul in dreapta, la sectiunea "ce iubesc".

Mariuca a fost absolut superba, haioasa, vesela, nu a stat o clipa, iar la sfarsit a inceput sa fie putin maraita, de foame. Una peste alta, au iesit amintiri extraordinare, demne de un tata fotograf grozav, de o mamica matura (asa mi s-a spus) si de o pitica de fetita frumoasa!

Chiar de ziua ei, au venit si bunicii din Piatra. Au ramas blocati cand au vazut-o, ultima oara fiind cand ea avea 6 luni si nici nu statea in fundulet nesustinuta.

In scurt timp, tata a invatat-o sa puna 3 cercuri inapoi pe un ax, eu ma chinuiam de vreo 2 saptamani. Ii placea sa le scoata de acolo, dar la loc nu le mai punea.

Apoi Dani a invatat-o sa dea diverse obiecte inapoi, cand i se cer. Telecomanda ei (da, are o telecomanda proprie si personala, un pda si un telefon Nokia) o da, dar se uita cu jind dupa ea. Cand i-o dai inapoi e fericita, rade si isi misca mainile.

Ieri am invatat-o sa imi dea cuburile, ca sa pot face un turn inalt. Le ia pe rand din galetusa cu jucarii si mi le intinde in mana, asteapta sa construiesc turnul si il darama in rasete si chiuituri.

Tot acum ceva timp, am inceput sa fac cu ea asocierea de culori. Cubul verde-mingiuta verde, cubul mov-cheia mov. Ridic cubul mov si o rog sa imi arate cheia mov. Nu o arata!! :)) Inca. Mai am de lucrat, ca sa ii fixez cunostintele. :))

Cu muzica e o intreaga nebunie. Ii place sa asculte muzica, orice fel de muzica, isi da drumul singura la melodii, apasa pe butoane, isi vede de treaba ei, cu alte jucarii, cand se termina melodia, apasa din nou pe buton si tot asa.

Pe 2 ianuarie, am fost plecati cu cumetrii nostri si cu Silviuta, la lacul Rausor, in muntii Iezer-Papusa. Pe drum, la un moment dat, atipise, dar era in continuare cu degetul pe butonul bruscutei si il apasa, ca sa aiba muzica in timp ce adoarme.

Daca intru la toaleta sau ma duc pana sus, incepe distractia majora: urlete de zici ca o pica cineva cu ceara fierbinte. Dar e cu Dani... Si invers. Daca el iese din raza ei vizuala, ori se duce in directia in care a luat-o el, ori incepe sa planga, ca un pui de pisica parasit.

In mai putin de 3 saptamani ii rupem turta. Adica asta inseamna ca va implini un an. Adica asta inseamna ca avem un copil de aproape 1 an, care ne umple vietile. Anii care au trecut nu prea stiu cum au trecut fara ea.

Acum se joaca cu mine de-a v-ati ascunselea si rade in hohote. Mor dupa rasul ei de copil!! Cristalin si pur.

Am facut o pauza, pentru ca a venit buni. Si cand a luat-o in brate, Mariuca s-a uitat pe geam, a vazut-o pe vecina Sanda si a zis "uite!". Amandoua am ramas blocate, pentru ca noi n-o vazusem.

A, iar de revelion, ca da, au stat treze si Mariuca si Silviuta, se uita pe geam, ca i-am spus ca acolo sunt luminite. 20 minute, cat au durat focurile de artificii din Bragadiru, a ramas cu ochii lipiti de geamul de la living.

Sper ca asteptati cu sufletul la gura partea a patra a povestilor cu Mariuca. Nu va trece mult timp si voi veni cu un alt post, stay tune!