Aseara am vazut un mesaj pe facebook si astfel am aflat de proiectul Melaniei Medeleanu si al lui Tudor Musat. M-am hotarat pe loc sa ma implic, iar astazi ne-am intalnit sa aflu mai multe detalii.
Concluzia...? De marti incep! :) Si acum sa va spun despre ce este vorba...
In Clinceni exista o scoala foarte frumoasa. Langa ea, exista o cladire la fel de frumoasa, unde o mana de oameni inimosi si voluntari au pus bazele unui afterschool pentru copii. Dupa cum stiti, o bona sau un afterschool costa enorm de mult, mai ales in conditiile de astazi, cand si bunicii muncesc inca sau nu locuiesc aproape. Ca atare, parintii care nu isi permit o bona sau un afterschool si nu au cu cine sa isi lase copiii, i-au inscris la afterschool-ul din Clinceni.
Astazi am fost acolo, este un loc minunat, vesel, cald si colorat. Toti peretii sunt pictati, mobila este noua si vioaie, totul este la locul lui. Mi-a umplut inima de bucurie la gandul ca voi putea ajuta! Si voi putea ajuta copii. Cei care sunteti parinti, va dati seama ca acest lucru este minunat.
De saptamana viitoare, in fiecare marti si joi, voi sustine cursuri de limba engleza pentru toti cei 60 de copiii inscrisi. 29 copii in clasa intai, impartiti in 2 grupe, 25 in clasa a patra si 6 in a doua si a treia, impartiti si ei tot in 2 grupe. De la ora 2 la 4, in fiecare marti si joi.
Sunt foarte incantata, am emotii pozitive, sunt nerabdatoare si sper sa ma descurc. Adica vreau ca ei sa ma accepte, sa fie doritori sa invete o limba straina, iar eu sa ii invat "ca la carte". Si ca tot vorbim despre acest lucru, de mare ajutor imi va fi o profesoara de engleza in adevaratul sens al cuvantului, voluntara si ea, care imi va furniza materialele, programa si va realiza pentru inceput evaluarile copiilor.
Deci, dragii mei, wish me luck! :) O sa va tin la curent, si aici si pe facebook!
Urmărește-mă și pe Facebook!
joi, 27 septembrie 2012
marți, 25 septembrie 2012
Casutele Kalman
Am primit mail-ul de mai jos de la Dana si i-am promis ca voi scrie pe blog... cu o mica intarziere, o fac astazi. Dupa cum stiti, Mariuca se bucura in fiecare zi de aceste minunate Casute Kalman, in curtea gradinitei. Iar luna aceasta, puteti cunoaste si voi creatiile mesterilor tamplari Kalman, astfel:
"In luna septembrie, in orice zi din cursul saptamanii, intre orele 11:00 si 18:00, casutele de poveste va asteapta in curtea Gradinitei Alexandra Kids de pe str. Petre Ispirescu nr. 69."
Acolo veti descoperi doua casute special lucrate pentru copii, Casuta Heidi si Casuta mini-Clara! Mesterii Kalman construiesc casutele cu multa dragoste si migala, special pentru copii. Dar nu numai casute pe pamant! Ei pot realiza casute in copac, poduri de joaca sau foisoare de gradina.
Cel mai important aspect al Casutelor Kalman este acesta: sunt naturale si ecologice, sunt construite integral din lemn de brad si vopsite numai cu vopsele ecologice, pe baza de apa, alese cu atentie pentru sanatatea micutilor. Dana a spus foarte frumos "construim nu doar casute mici pentru copii, ci avem grija de sanatatea micutilor, oferindu-le casute lucrate cu atentie speciala pentru joaca lor in siguranta. Casutele noastre sunt produse exclusive, realizate la comanda, cu timp de lucru mare. Sunt lucrate in totalitate manual, cu migala si atentie de catre mesteri artizani din Harghita, iar finisajele sunt executate prin slefuirea fina a lemnului, cu grija deosebita pentru atingerea celor mici."
Dana a mai precizat ca intalnirea la Gradinita Alexandra Kids se programeaza telefonic (0722.915.192) sau pe mail dana.olteanu[at]casutekalman.ro.
Si daca tot sunteti acolo, luati in considerare sa va inscrieti copilul la Gradinita Alexandra Kids. Merita cu varf si indesat! :)
"In luna septembrie, in orice zi din cursul saptamanii, intre orele 11:00 si 18:00, casutele de poveste va asteapta in curtea Gradinitei Alexandra Kids de pe str. Petre Ispirescu nr. 69."
Acolo veti descoperi doua casute special lucrate pentru copii, Casuta Heidi si Casuta mini-Clara! Mesterii Kalman construiesc casutele cu multa dragoste si migala, special pentru copii. Dar nu numai casute pe pamant! Ei pot realiza casute in copac, poduri de joaca sau foisoare de gradina.
Cel mai important aspect al Casutelor Kalman este acesta: sunt naturale si ecologice, sunt construite integral din lemn de brad si vopsite numai cu vopsele ecologice, pe baza de apa, alese cu atentie pentru sanatatea micutilor. Dana a spus foarte frumos "construim nu doar casute mici pentru copii, ci avem grija de sanatatea micutilor, oferindu-le casute lucrate cu atentie speciala pentru joaca lor in siguranta. Casutele noastre sunt produse exclusive, realizate la comanda, cu timp de lucru mare. Sunt lucrate in totalitate manual, cu migala si atentie de catre mesteri artizani din Harghita, iar finisajele sunt executate prin slefuirea fina a lemnului, cu grija deosebita pentru atingerea celor mici."
Dana a mai precizat ca intalnirea la Gradinita Alexandra Kids se programeaza telefonic (0722.915.192) sau pe mail dana.olteanu[at]casutekalman.ro.
Si daca tot sunteti acolo, luati in considerare sa va inscrieti copilul la Gradinita Alexandra Kids. Merita cu varf si indesat! :)
sâmbătă, 22 septembrie 2012
Fabrica Danone?
Astazi sunt inspirata si scriu 2 post-uri... Tocmai ce am terminat de citit http://www.jocurban.ro/injoaca/2012/09/o-vizita-virtuala-in-fabrica-danone/, pe blog-ul Clarei.
Trebuie sa cititi si voi acest post. Si ca sa intelegeti de ce trebuie, va ofer un preview: "Spuneţi-mi, mai bine, despre ce conţine un produs lactat cu adaosuri, nu despre ce nu conţine un iaurt natur! Nu conţin coloranţi şi conservanţi, am înţeles. Unele dintre produse conţin chiar “fructe naturale” (într-un procent “covârşitor” de 2,7%)! Sublim. Dar spuneţi-mi ceva şi despre acele “arome identic naturale”, despre “îndulcitori”, despre “stabilizatori”, despre cele 10 miliarde de fermenţi din Actimel (asta îmi aminteşe de celebrul ” omoară 99% dintre bacteriile cunoscute” dintr-o altă reclamă), despre tipul şi provenienţa vitaminelor adăugate în aceste produse…"
Concluzia? Parca as fi scris eu! :))
Eu nu am vazut / citit campania, doar un singur post, nu mai stiu pe ce blog. Dar dupa ce am citit acel post "lung cat o zi de post" :D, singura intrebare care mi-a venit in minte a fost "si ce te asteptai sa gasesti intr-o fabrica de lactate?". Doamna bloggerita-socant-de-fericita spusese la inceput ca se astepta sa gaseasca tevi ruginite si/sau sparte, miros de mucegai si altele. Si ca a fost mirata de curatenia si de aspectul de spital.
Despre asta cu spitalul, acum nu stiu ce sa zic... la Giulesti nu mancai de pe jos si ne spalam singure toaleta. Si eram lauze... dar n-a plecat niciuna bolnava de acolo.
Campania, ca am inteles de la Clara ca au scris mai multe mamici, este bine gandita si atent executata, se pare. Cand le spui oamenilor ca pot scrie orice, de bine sau de rau, intri si tu in normalitate. Nu poti cenzura opiniile si nici nu este indicat. Daca cineva scrie de rau despre tine, asta nu inseamna nimic, doar ca ai un client nemultumit. Nu exista 100% clienti fericiti, fie ca ai 10 clienti, fie ca ai 10 milioane.
Revenind... cititi cu ochii, decideti cu capul si, la naiba!!, cititi etichetele si ingredientele tuturor produselor, atat alimentare, cat si cosmetice!!!!
Trebuie sa cititi si voi acest post. Si ca sa intelegeti de ce trebuie, va ofer un preview: "Spuneţi-mi, mai bine, despre ce conţine un produs lactat cu adaosuri, nu despre ce nu conţine un iaurt natur! Nu conţin coloranţi şi conservanţi, am înţeles. Unele dintre produse conţin chiar “fructe naturale” (într-un procent “covârşitor” de 2,7%)! Sublim. Dar spuneţi-mi ceva şi despre acele “arome identic naturale”, despre “îndulcitori”, despre “stabilizatori”, despre cele 10 miliarde de fermenţi din Actimel (asta îmi aminteşe de celebrul ” omoară 99% dintre bacteriile cunoscute” dintr-o altă reclamă), despre tipul şi provenienţa vitaminelor adăugate în aceste produse…"
Concluzia? Parca as fi scris eu! :))
Eu nu am vazut / citit campania, doar un singur post, nu mai stiu pe ce blog. Dar dupa ce am citit acel post "lung cat o zi de post" :D, singura intrebare care mi-a venit in minte a fost "si ce te asteptai sa gasesti intr-o fabrica de lactate?". Doamna bloggerita-socant-de-fericita spusese la inceput ca se astepta sa gaseasca tevi ruginite si/sau sparte, miros de mucegai si altele. Si ca a fost mirata de curatenia si de aspectul de spital.
Despre asta cu spitalul, acum nu stiu ce sa zic... la Giulesti nu mancai de pe jos si ne spalam singure toaleta. Si eram lauze... dar n-a plecat niciuna bolnava de acolo.
Campania, ca am inteles de la Clara ca au scris mai multe mamici, este bine gandita si atent executata, se pare. Cand le spui oamenilor ca pot scrie orice, de bine sau de rau, intri si tu in normalitate. Nu poti cenzura opiniile si nici nu este indicat. Daca cineva scrie de rau despre tine, asta nu inseamna nimic, doar ca ai un client nemultumit. Nu exista 100% clienti fericiti, fie ca ai 10 clienti, fie ca ai 10 milioane.
Revenind... cititi cu ochii, decideti cu capul si, la naiba!!, cititi etichetele si ingredientele tuturor produselor, atat alimentare, cat si cosmetice!!!!
Schimbarea perceptiilor
La 15 ani ti se pare ca mama ta te-a nascut foarte devreme, adica pe la 25 ani.
La 25 ani, ti se pare ca ai asteptat cam mult si deja esti batrana pentru un copil. Si crezi ca un copil la 35 ani este deja mult prea mult. La varsta aia ar trebui sa faci altceva.
La 35 ani, ai senzatia ca ai mai putea face inca 5 copii, ca esti foarte tanara.
Viata este dinamica, alerta, perceptiile legate de multe lucruri se schimba si ele. Acea zicala "never say never" cred a fost spusa de cineva ajuns la o varsta de 50-60 ani cel putin si care a constatat ca in viata a spus de multe ori niciodata, ca apoi, intr-un anumit context si la o anumita varsta, sa ajunga sa faca fix acel lucru pe care a spus ca nu il va face/spune niciodata.
Este firesc sa comentam, sa judecam actiuni sau vorbe ale oamenilor din jurul nostru. Cine incepe o conversatie cu "eu nu judec", fix asta face. Si mi se pare normal. Toti judecam, toti ne varsam nervii sau frustrarile pe ceilalti, toti comparam viata noastra cu a celorlalti.
Important este sa inveti sa traiesti cu perceptiile modificate, alterate, sa inveti sa te iubesti oricine ai fi si sa realizezi ca nimic nu este fix in viata, ci extrem de dinamic.
La 25 ani, ti se pare ca ai asteptat cam mult si deja esti batrana pentru un copil. Si crezi ca un copil la 35 ani este deja mult prea mult. La varsta aia ar trebui sa faci altceva.
La 35 ani, ai senzatia ca ai mai putea face inca 5 copii, ca esti foarte tanara.
Viata este dinamica, alerta, perceptiile legate de multe lucruri se schimba si ele. Acea zicala "never say never" cred a fost spusa de cineva ajuns la o varsta de 50-60 ani cel putin si care a constatat ca in viata a spus de multe ori niciodata, ca apoi, intr-un anumit context si la o anumita varsta, sa ajunga sa faca fix acel lucru pe care a spus ca nu il va face/spune niciodata.
Este firesc sa comentam, sa judecam actiuni sau vorbe ale oamenilor din jurul nostru. Cine incepe o conversatie cu "eu nu judec", fix asta face. Si mi se pare normal. Toti judecam, toti ne varsam nervii sau frustrarile pe ceilalti, toti comparam viata noastra cu a celorlalti.
Important este sa inveti sa traiesti cu perceptiile modificate, alterate, sa inveti sa te iubesti oricine ai fi si sa realizezi ca nimic nu este fix in viata, ci extrem de dinamic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)