Casutele Kalman

Am primit mail-ul de mai jos de la Dana si i-am promis ca voi scrie pe blog... cu o mica intarziere, o fac astazi. Dupa cum stiti, Mariuca se bucura in fiecare zi de aceste minunate Casute Kalman, in curtea gradinitei. Iar luna aceasta, puteti cunoaste si voi creatiile mesterilor tamplari Kalman, astfel:

"In luna septembrie, in orice zi din cursul saptamanii, intre orele 11:00 si 18:00, casutele de poveste va asteapta in curtea Gradinitei Alexandra Kids de pe str. Petre Ispirescu nr. 69."

Acolo veti descoperi doua casute special lucrate pentru copii, Casuta Heidi si Casuta mini-Clara! Mesterii Kalman construiesc casutele cu multa dragoste si migala, special pentru copii. Dar nu numai casute pe pamant! Ei pot realiza casute in copac, poduri de joaca sau foisoare de gradina.

Cel mai important aspect al Casutelor Kalman este acesta: sunt naturale si ecologice, sunt construite integral din lemn de brad si vopsite numai cu vopsele ecologice, pe baza de apa, alese cu atentie pentru sanatatea micutilor. Dana a spus foarte frumos "construim nu doar casute mici pentru copii, ci avem grija de sanatatea micutilor, oferindu-le casute lucrate cu atentie speciala pentru joaca lor in siguranta. Casutele noastre sunt produse exclusive, realizate la comanda, cu timp de lucru mare. Sunt lucrate in totalitate manual, cu migala si atentie de catre mesteri artizani din Harghita, iar finisajele sunt executate prin slefuirea fina a lemnului, cu grija deosebita pentru atingerea celor mici."

Dana a mai precizat ca intalnirea la Gradinita Alexandra Kids se programeaza telefonic (0722.915.192) sau pe mail dana.olteanu[at]casutekalman.ro.

Si daca tot sunteti acolo, luati in considerare sa va inscrieti copilul la Gradinita Alexandra Kids. Merita cu varf si indesat! :)

Prima zi de gradinita din acest an

Tacere maxima pe aici, stiu. Intre timp, s-au schimbat multe, inclusiv ca mi-am dat demisia de la job-ul la angajator. Si acum sunt full time propriul meu angajat. Nu mai reuseam sa facem fata, era enorm de multa munca, pentru ca ne-am dezvoltat foarte mult in ultimele 6 luni, asa ca de la sfarsitul lui august, aproape imediat dupa concediu, sunt acasa. Bine, asta nu inseamna ca stau, dar ma bucur mai mult de Mariuca si de ceea ce reusim sa realizam pe parte de Soap Mill. Care, by the way, maine implineste 1 an. Aflati mai multe pe http://blog.soapmill.ro/.

Asa, acum sa (ne) revenim... azi a fost prima zi de gradinita a Mariucai. O zi speciala, cu urlete dupa mami, cu refuzul de a primi bombonici Meme (adica M&M) de la doamna educatoare. Un fel de mita acceptata de noi... :) Am plecat de acolo cu inima franta in doua, am ajuns acasa si am aflat ca Mariuca a urlat fix 3 minute si apoi a inceput sa povesteasca. Tuturor si orice. Stia copiii pe nume, a facut pipi la toaleta, a mancat tot, inclusiv cornul si laptele plus sandwich-ul facut de mine, s-a dat pe tobogan, a alergat si a spus poezii.

In fotografii o vedeti inainte sa plece, la mic dejun si la repetarea lectiilor. Enjoy!

'

Apropo de lectii... deja stie toate cifrele, de la zero la noua, si recunoaste literele H, de la horse, A de la animal, M de la Mariuca si de la Mami. Daca le vede pe o carte sau pe o revista, le spune imediat.

In engleza si-a imbunatatit vocabularul, iar cand au fost Bica si cu Bicu aici, a invatat inca vreo 3 cantece si cateva poezii. A invatat inclusiv sa spuna "prezent" si sa ridice doua degete atunci cand isi aude numele strigat la catalog. Deh, mama e invatatoare!

Acum joi plecam in Bulgaria, in plimbare, iar sambata plecam in Piatra, la Bica si la Bicu. N-am nascut-o in masina, dar parca zici ca asa am facut! Aseara am plecat in parc si cautam loc de parcare. Mariuca l-a gasit prima si a zis "uite, mami, aici e loc de parcare pentru masina!". Si acolo era, intr-adevar!

La nisip ne-am jucat alaltaieri si ea mi-a spus serioasa ca acum pregateste "sapun cu lavanda si patchouli", "scrub-urile", "sapun cu scortisoara" si "crema cu ghimbir". E deja micul nostru ajutor! Ne ajuta sa pregatim cutiile cu "comanda", lipeste scotch-ul, tine hartia, trage de sfoara, amesteca uleiul. Si apoi plecam "la posta, sa punem comanda".

Va dati seama, ar fi multe de povestit despre Mariuca... uneori imi pare rau ca fac pauze lungi pe blog, ca stiu ca sunt multi prieteni care citesc blog-ul si vor sa afle noutati despre ea si sa o vada in fotografii. Nu pot sa promit ca voi scrie mai des, dar voi incerca.

Mai am fotografii superbe din Praga si Viena, sper sa reusesc sa mai postez aici saptamana aceasta.

Oboseala mare

Nu mai am timp de nimic. Exceptand week-end-ul trecut, am avut intr-o luna si jumatate 5 targuri si va mai urma unul, la sfarsitul saptamanii acesteia. Ce-i drept, prezenta la targ cu produsele Soap Mill este absolut incantatoare, din toate punctele de vedere. Dar este, totodata, extrem de obositor. Sambata am adormit la 10 p.m. si ieri la 9.30 p.m. Stau 10 ore in picioare, vorbesc mult, gesticulez...

Cum suna asta?

Sambata noapte Mariuca a facut un puseu de temperatura, nu ne e clar de la ce. Cel mai probabil de la ultimele masele. Dar poate fi si de la vant. Ca vineri au iesit la plimbare la gradinita. Febra nu a fost asociata cu nimic altceva, ca atare punem pe seama dintilor.

Dani a muncit si el in week-end, iar saptamana aceasta este si el la targ. Ultimul targ de profil, unde, iarasi!, va avea un stand absolut inovator si memorabil.

Vineri am fost la un workshop, care a durat cu trei ore mai mult decat era preconizat si de unde speram ca la 5 sa fiu acasa, am ajuns la 8.

Nu stiu cum sa strig mai tare ca vreau acasa, sa ma linistesc, sa dorm si sa citesc.

Ce e bine... deja am planificat o iesire in august, cu Rux si cu Valentin, in Praga. Ei vor veni din SUA direct in Praga, noi o sa mergem in Viena cateva zile si apoi luam trenul spre Praga. Ma motiveaza pozitiv si imi da un suflu de aer proaspat, dar pana in august mai sunt 5 luni. Adica aproape jumatate de an!!!!!!!! Vroiam sa plecam in iunie, dar am amanat din motive obiective.

Ma retrag sa beau o cafea, poate ma trezesc.

Primul meu martisor...

... in calitate de mamica!

Am primit luni, pe 1 martie, un martisor de la Mariuca. Este absolut superb si il voi pastra ca amintire toata viata. Este o floricica frumoasa, petalele sunt lipite chiar de Mariuca si ansamblul are si doi sori, sa zicem. Sau doua petale in vant, dupa caz.

Ma minunez pe zi ce trece de toate progresele ei, ma minunez pe zi ce trece de cat de repede a crescut si cat de mare este si ma minunez in fiecare zi ca este la gradinita, vorbeste, danseaza (mai nou toata ziua!!), iar pana mai ieri era un bebelus mic si haios.

Acum cateva zile, cand a fost cald si frumos afara, mami a scos-o la nisip, in curte, pe dupa-amiaza. Cand am sunat-o, mi-a zis ca Mariuca se joaca cu o farfurie la nisip si ea taie sapunul. Seara, am intrebat-o pe Mariuca ce a facut la gradinita si apoi ce a facut cu buni. Mi-a zis "am fost la nisip, jucat farfuia" si cand am intrebat-o "da' buni ce facea?", mi-a raspuns "buni taia sapunul". Sa nu avem dubii, da?

Iar aseara am intrebat-o ce a facut la gradinita si mi-a zis ca doamna Corina i-a dat bomboane. De dimineata, in timp ce o imbracam, mi-a spus "tati te duce la copii si buni te ia". Ma cita pe mine...

Am dus-o la gradinita la fix 2 ani si o luna si suntem extrem de fericiti! Si Mariuca e si mai si!

Mariuca si gradinita

Sa nu va imaginati ca voi descrie fiecare zi a Mariucai la gradinita... Dar acum se termina prima saptamana de gradinita, 4 zile de foc pentru noi.

Sa incep cu sfarsitul... Dani e pe drum acum sa o ia de la gradinita. Apoi vin pe jos pana acasa, aproximativ 20-25 minute de mers pe jos in ritmul Mariucai. Ea este super fericita si este atenta la tot ce misca. "Uite micobuzul, ne opim sa teaca!" Masina vede, masina osie, masina alba si tot asa. Catelul mao, catelul negu. Casa vede, casa osie... Ciorici, avioane. Toate cele!

Cand ajung acasa, Mariuca mananca si cade lata la somn.

Azi-noapte am schimbat-o, ca era cazul, ea dormea in timp ce o agitam eu pe acolo. Cand in stanga, cand in dreapta. La un moment dat, a semi-deschis ochii si a zis "megem la copii?". M-a busit rasul, pentru ca era vreo 2 noaptea, dar cred ca visa acest lucru.

Cand o intreb seara unde mergem maine, ea zice razand si fericita "la copii".

Mariuca este fan Mowgli, Baloo si Bagheera. Intamplator, in a doua zi de gradinita, au avut ca tema sa se uite la o bucata din "Cartea Junglei" pe laptop si apoi sa deseneze pe contur animalele prezente acolo. Mariuca i-a socat pe toti cand a inceput sa povesteasca ce urmeaza, sa numere in engleza, sa rada la glume. Iar la sfarsit a fost foarte tare!!! A intrebat-o senina pe Sabina "unde e Mowgli doi??"

Desenul Mariucai a fost expus la "gazeta de perete" sau cum s-o mai numi acum. Iar saptamana viitoare participa la un eveniment, nu mi-e clar ce fel de eveniment, dar va primi o diploma si ea, pentru motivare si pentru participare.

Concluzia? Ii place foarte mult la gradinita! S-a acomodat, ieri si azi a marait, retineti - nu urlat!, "tati, aici, tati, tati", pentru ca a dus-o Dani, dar atat. Este cea mai tare decizie pe care o puteam lua pentru Mariuca!!!!

Dragii mei, despartirea este grea. Despartirea de imediat dupa nastere, cand astepti infrigurata la usa salonului de nou-nascuti. Prima iesire fara copil undeva, pentru cateva ore. Prima excursie care include o noapte nedormita acasa, gen o nunta. Primul lung drum, de cateva zile, fara copil. Prima zi de job. Prima zi de gradinita. Plecarea de acasa in alt oras sau in alta tara. Tot timpul, noi, ca mame, vom suferi. Fie ca al nostru copil are 1-2 sau 20-30 ani. Tot timpul! Este in firea lucrurilor. Asa cum este in firea lucrurilor ca mamele sa fie grijulii cu puii pe care i-au purtat in pantece. Asa cum, va povesteam acum ceva vreme, este absolut normal ca mamele sa isi aduca aminte fiecare secunda de la nastere si sa retraiasca clipele acelea si peste multi ani.

Dar trebuie, chiar trebuie!, sa faceti ce este mai bine pentru copiii vostri! Si noi am fost la cresa, la gradinita si eu zic ca nu am patit nimic. Si nici mamele noastre nu au patit nimic. Daaaaa, e greu, nu vrei, dar nu ai ce face! Cand va spunea medicul ca trebuie sa ii curatati urechile, iar copilul urla, voi ce faceati, va opreati?? Nu cred. Cand medicul va spunea ca trebuie sa ii stergeti cerul gurii cu un tifon, voi refuzati? Nici pe asta nu o cred. Daca faceti tot timpul ce este mai bine pentru copilul vostru, atunci trebuie sa il dati la gradinita!

Mariuca e la gradinita - de AZI!

Dani a scris deja un post si a pus doua fotografii cu prima zi de gradinita a Mariucai. Pe blog-ul lui gasiti un post plin de emotii, asa cum - inca! - suntem noi.

Blog daniel:photography

Oooof, da, e fooooarte greu. Mai mult pentru noi. Pentru ca Mariuca e super ok. Toate temerile si fricile si emotiile sunt in capul si sufletul nostru. De aseara am inceput sa ii spun ca maine mergem la copii, ca acolo o sa se joace, ca au jucarii multe si frumoase, ca mami si tati pleaca la serviciu, iar Buni vine la pranz si o ia acasa... Teoria e frumoasa, nu-i asa? Mariuca era foarte incantata de ideea cu copiii, cand am vorbit aseara cu Dani i-a spus din proprie initiativa la telefon ca "maine mergem la copii". Iar astazi dimineata, cand a imbracat-o mami, ii povestea ca mergem la copii, deci nu uitase.

Si acum ma doare stomacul si mi-am adus aminte de emotiile pe care le aveam cand dadeam un examen important. Este prima oara de cand am nascut-o pe Mariuca cand simt asa ceva. Fac comparatia inclusiv cu nasterea. Nu am avut emotii, eram chiar super bucuroasa ca o sa-mi cunosc copilul, eram dornica sa o vad, sa o tin in brate si aveam incredere in medicul meu. Dar acuuum... aoleo! Este cu totul diferit. Este primul examen din viata noastra in trei. Am plans toti trei de parca o lasam la internat, nu la program de patru ore, care astazi au fost vreo 3 si un pic.

Buni se pregateste sa plece de acasa, a zis ca nu mai asteapta pana la fara un sfert, ca ea pleaca la 11.30. Astept sa ma sune si sa imi impartaseasca impresiile primei zile. Ma gandesc ca e bine sa dai copilul asa de mic la gradinita, pentru ca nu constientizeaza ce i se intampla si poate fi foarte usor atras in diferite activitati. Cand e mai mare incepe sa se gandeasca la tot felul de lucruri, gen "m-au lasat aici si nu mai vin sa ma ia".

Mai mult decat atat, noi nu concepem ca un copil sa nu se duca la gradinita. Putem sa ne razboim pe tema asta mult si bine, dragi cititori ai blog-ului meu. Nu este o necesitate pentru noi, ca familie, ci pentru Mariuca. Are nevoie de socializare, are nevoie de compania altor copii, are nevoie de o disciplina si are nevoie sa mai faca si altceva. Bine, nu va ganditi la disciplina aia "jap-jap" daca nu faci nu-stiu-ce, dar la disciplina de inceput. Sa intelegeti la ce ma refer... am sunat-o pe Sabina la 9.30, ca nu mai rabdam. Mi-a spus ca acum mananca. What??? Adica nu m-a mirat ca mananca singura, ca asta se intampla de mult, dar m-a mirat ca manca odata cu toti copiii. Sabina era mirata ca mananca singura si era incantata. Eu ii spun ca dupa ce o s-o cunoasca si o sa se acomodeze cu ea, o sa inceapa sa si vorbeasca. Ca acasa nu ii tace gurita o secunda. Deh, pui de cioara creata! La care ea, foarte draguta, imi spune: "Aaaaa, pai deja vorbeste!". Iar m-a blocat. Cum asa? "Paaaai da, mi-a cerut apa, nu a vrut sa bea din cana ei, si-a luat sticla singura, i-a scos dopul si a baut. Musca din cornul de la gradinita si mananca din iaurtul pe care i l-ati adus. Mi-a spus ca toti copiii mananca si vrea si ea sa manance." Atunci am realizat ca Mariuca e mica, dar totusi este diferita de multi copii de varsta ei. Chiar daca a stat acasa cu mine doi ani, chiar daca nu a avut parte de o socializare zilnica, in parc, cu alti copii, am crescut-o asa cum trebuie. Si am invatat-o, impreuna cu mami si Dani, o gramada de lucruri. Dar, in primul rand, cel mai important, mai ales cand e asa de mica, am invatat-o limbajul. Stie ce vrea, stie sa ceara, stie cand vrea si cand nu vrea si te intelegi cu ea mai ceva ca cu un copil de 4-5 ani.

Prima noastra zi de gradinita. Acum vreau sa vorbesc la plural. Mi se pare aiurea sa zici "mancam cereale", cand tu nici macar nu gusti, pentru ca au un gust oribil. Insa "prima noastra zi de gradinita" este o formulare foarte corecta si reala.

Am facut-o si p-asta!!!!! Mi-au dat lacrimile din nou! Avem fetita mare!

Gradinita se apropie cu pasi repezi

Mult mai repede decat imi doresc, dar conform cu planurile noastre. Se pare ca Mariuca va incepe gradinita pe 1 Martie, de azi intr-o saptamana.

Am fost azi cu Dani sa prospectam piata si am gasit o gradinita cu program scurt la 10 minute de mers pe jos de noi si la 2 minute cu masina. Oricum nu vroiam sa o dam la program prelungit, asa ca s-a nimerit foarte-foarte bine acest tip de gradinita.

Arata excelent, ca una privata, sunt 10-15 maxim in grupa, sunt si copii in jurul varstei de 3 ani, deci apropiati de Mariuca, educatoarea este copil de educatoare si are, la randul ei, un baietel de 7 ani... adica nu a uitat cum e cu copiii mici.

Oooooof, greu rau! Dupa socul recent ca m-am intors la job, acum mai vine unul... cu plecatul zilnic la gradinita, cu oameni straini, care este evident ca nu pot avea aceeasi grija pe care o are un parinte sau un bunic. Dar stau linistita pentru ca am baza in mami. Confortul meu psihic este strans legat de prezenta ei in viata Mariucai, mai ales ca noi nu prea suntem prezenti si asta e o tragedie, din punctul meu de vedere. Muncim ca robii si ne vedem copilul 2 ore pe zi, seara.

Si ramanem uimiti zilnic de cate progrese face. Azi am sunat-o pe Cris si Mariuca i-a spus "La multi ani, nasa!", pentru ca e ziua ei. Vineri mi-a spus joculetul cu degetele, cu vanatorul. Aseara si-a spus singura "haaaai, noroc!" cand a stranutat. Cand zice "sanatate", cand zice "hai, noroc".

Sta mandra "la biou", pe scaunul de director si "scrie" facturi, ieri m-a ajutat sa ud florile si sa strang frunzele moarte. Face fraze intregi si lungi de genul "Cine vine? Ia sa vedem! Pluto vine, catelul care face ham-ham."

De vreo luna, cred, doarme in pat si nu mai iese din camera cand e ora de somn. Ca inainte adormea pe parchet, langa portita de la scara.

Mariuca e dezvoltata pentru varsta ei si nu numai din punct de vedere limbaj, asa ca e posibil sa se adapteze foarte bine la viata de gradinita, cu toate provocarile si noutatile ei. Mai ales ca e dornica sa invete multe lucruri noi si sa faca constant altceva.

Acum... nu mai e mult si vom afla cum reactioneaza. Sa ne tineti pumnii, pentru ca ne vom consuma enorm! Niste incurajari de la mamicile cu state vechi intr-ale gradinitei n-ar strica, hehe!