Pentru ca lumea stie ca o (alta) mare pasiune de-a mea este gatitul, multi prieteni m-au intrebat ce pregatim pentru masa de Revelion. Mai jos aveti lista noastra, iar daca ceva va face cu ochiul, astept comentariile voastre.
In opinia mea, masa dintre ani trebuie sa contina multe salate, asa ca incepem cu:
- salata de cruditati (morcov, telina, mar)
- salata cu rucola (deja un hit)
- salata de ridiche neagra
- guacamole simplificat (avocado, usturoi, lime si lamaie)
Continuam cu pește, nelipsit de Revelion si cateva preparate usoare:
- sardine in ulei
- oua umplute
- ciuperci la cuptor cu cascaval
- pasta de branza la cuptor
Felurile principale constau in porc, pui si rata:
- friptura porc si cartofi la tava (cu usturoi si sos tomat)
- pui in foietaj
- rata umpluta cu fructe de padure (reteta intr-o postare viitoare din 2015)
Nu pot lipsi muraturile, iar la desert vom avea cozonac si prajituri.
Voi ce idei inspirate aveti pentru maine seara / noapte? :)
Urmărește-mă și pe Facebook!
marți, 30 decembrie 2014
luni, 29 decembrie 2014
Tablouri de iarna
Miros de cozonaci in Ajun de Craciun
Mihaita si-a gasit de lucru cu niste coji de portocala
Bradul colorat si bogat
Tablouri de iarna alaturi de copii... De la cozonacii pregatiti cu fast, pana la impodobirea bradului, terminand cu ziua de astazi, prima cu zapada adevarata. Dupa ploaia sacaitoare de ieri, acum ninge cu fulgi mari si frumosi.
Mai jos puteti vedea cum m-am trezit de dimineata... Dupa cum spuneam si pe facebook, mi-am adus aminte de gustul copilariei, cand ningea peste noapte si dimineata totul era alb in jur. De la etajul patru se vedea superb, mai ales ca geamurile dadeau spre gradina dintre blocuri.
De cand stam la curte, iarna este frumoasa. Frumoasa doar daca stai la fereastra, in casa, sau iesi afara, la joaca. Din momentul in care se pune problema sa ai nevoie de lapte, apa sau paine, iarna nu mai este la fel de frumoasa. Datul la lopata, pe mai bine de 70 metri lungime inmultit cu vreo 5 metri latime este cool. O activitate fizica relaxanta si bine-venita dupa mesele prelungite de Craciun. Insa iesitul cu greu din curte cu masina, mersul prin zapada topita, plina de noroi, poleiul, soferii de duminica, aglomeratia, zero locuri de parcare si restul activitatilor de sezon nu imi fac deloc placere.
Dar sa revenim la imaginile frumoase... :)
O parte din drumul in curs de deszapezire, pentru a ne putea plimba cu sania si a iesi cu masina
Dupa mai bine de 2 ore in aer liber, cu lopata in mana, pe sanie, pe langa sanie, prin nameti de zapada si uzi pana la piele.
Cizmele de cauciuc, un must-have al sezonului atunci cand vrei sa dai zapada jos de pe thuja.
"Ne pregatim de inc-o tura pe sanie, Mihaita?"
Peisaje de iarna, din curte. Cand am cumparat pinii, acum 9 ani, erau cam cat mine de inalti. Acum sunt cat casa. ;)
Tot din categoria "gustul copilariei"...
Iar daca aveti nevoie de idei pentru jucarii de iarna, va recomand acest post.
duminică, 28 decembrie 2014
Spre 2015
Anul acesta a debutat super-super frumos cu o plecare la Barcelona, in doi, in februarie. Apoi urmatoarele luni, incepand cu martie, le-as descrie cu niste cuvinte nedemne de o doamna.
La sfarsitul lui 2013 am realizat o retrospectiva in imagini care mi-a facut o deosebita placere. Anul acesta mi-ar lipsi cam 2 treimi din el, daca as vrea sa fac acelasi lucru. Din martie, o ceata densa, ca o pacla sacaitoare, s-a asezat peste toate lunile, incat cele 32 de zile fara soare din noiembrie-decembrie au trecut neobservate. Inca sunt orbita de ceea ce ni s-a intamplat, inca sunt uimita pana in profunzimea sufletului de acel moment din 14 martie in care l-am pierdut pe tatal meu.
Pe final de an, parca-parca s-au mai reasezat lucrurile. Dar este cam aiurea sa preiei niste task-uri care nu erau ale tale - de exemplu sa cumperi coronite pentru sarbatori si sa dai senzatia ca te bucuri. Normal ca te bucuri de tot din jur: de copii, de familie, de prieteni, de realizari, de idei, de trairi. Insa nu este acea bucurie deplina, totala, completa, pe care o resimteam pana acum. De acum inainte, vor fi momente marcate cu "primul Craciun fara tatal meu", "primul an fara el", "prima mea zi de nastere fara cel care mi-a dat viata" si tot asa.
Cum as putea sa fac o retrospectiva in imagini sau in cuvinte, cand cu greu mi-a revenit glasul pe blog? Cum as putea sa va ridic moralul si sa va amuz cand intrati in casa mea virtuala pe final de an, cand eu plang si sufar? Nu exista "imposibil", dar uneori ai senzatia ca ceva chiar iti este imposibil. Asa cum imi este mie acum, in prag de 2015.
Nu vreau decat sa treaca mai repede acest an, cu toate ca sunt constienta ca o trecere de la 31 decembrie 2014 la 1 ianuarie 2015 nu va schimba absolut nimic. Poate doar in capul meu, ca nu mai este anul in care l-am pierdut pe tatal meu. Si atunci se schimba ceva. Evident ca nu va fi asa. Este doar o speranta (falsa, de altfel) de care ma agat, pentru a putea sa-mi linistesc furtuna din interior.
Am mai spus-o, nu va suparati ca o repet: pretuiti cu toata fiinta voastra fiecare secunda pe care o aveti alaturi de parinti, bunici, matusi, unchi si oameni dragi. Pentru ca ea chiar poate fi ultima!
Pentru a nu trece in revista ce s-a intamplat, prefer sa ma concentrez pe viitor si pe ceea ce imi doresc sa se intample. Asa ca mi-am facut o lista, cred ca este prima de acest fel, cu rezolutiile mele pentru 2015:
- sa ma bucur mai mult de cei apropiati
- sa ii pretuiesc pe cei care ma pretuiesc
- sa petrec mai multe momente cu cei care ma inspira, ma motiveaza, ma amuza sau imi confera o stare de bine
- sa vad multe locuri frumoase din lumea aceasta mare
- sa citesc si sa invat ceva nou in fiecare zi
- sa scriu si (poate) sa termin prima mea carte
Sper sa fac multe dintre ele - în și din - Toscana, insa aceasta este cu totul alta poveste. Sau aceeasi? :)
Anul vostru cum a fost? Plecati cu niste dorinte in suflet pentru 2015? Aveti planuri de realizat incepand cu 1 ianuarie? Va asteptati la schimbari? Oricare ar fi rezolutiile voastre pentru noul an, eu chiar va doresc sa le indepliniti pe toate!
Sa aveti un revelion pe gustul vostru si un 2015 de care sa va aduceti aminte cu bucurie!
La sfarsitul lui 2013 am realizat o retrospectiva in imagini care mi-a facut o deosebita placere. Anul acesta mi-ar lipsi cam 2 treimi din el, daca as vrea sa fac acelasi lucru. Din martie, o ceata densa, ca o pacla sacaitoare, s-a asezat peste toate lunile, incat cele 32 de zile fara soare din noiembrie-decembrie au trecut neobservate. Inca sunt orbita de ceea ce ni s-a intamplat, inca sunt uimita pana in profunzimea sufletului de acel moment din 14 martie in care l-am pierdut pe tatal meu.
Pe final de an, parca-parca s-au mai reasezat lucrurile. Dar este cam aiurea sa preiei niste task-uri care nu erau ale tale - de exemplu sa cumperi coronite pentru sarbatori si sa dai senzatia ca te bucuri. Normal ca te bucuri de tot din jur: de copii, de familie, de prieteni, de realizari, de idei, de trairi. Insa nu este acea bucurie deplina, totala, completa, pe care o resimteam pana acum. De acum inainte, vor fi momente marcate cu "primul Craciun fara tatal meu", "primul an fara el", "prima mea zi de nastere fara cel care mi-a dat viata" si tot asa.
Cum as putea sa fac o retrospectiva in imagini sau in cuvinte, cand cu greu mi-a revenit glasul pe blog? Cum as putea sa va ridic moralul si sa va amuz cand intrati in casa mea virtuala pe final de an, cand eu plang si sufar? Nu exista "imposibil", dar uneori ai senzatia ca ceva chiar iti este imposibil. Asa cum imi este mie acum, in prag de 2015.
Nu vreau decat sa treaca mai repede acest an, cu toate ca sunt constienta ca o trecere de la 31 decembrie 2014 la 1 ianuarie 2015 nu va schimba absolut nimic. Poate doar in capul meu, ca nu mai este anul in care l-am pierdut pe tatal meu. Si atunci se schimba ceva. Evident ca nu va fi asa. Este doar o speranta (falsa, de altfel) de care ma agat, pentru a putea sa-mi linistesc furtuna din interior.
Am mai spus-o, nu va suparati ca o repet: pretuiti cu toata fiinta voastra fiecare secunda pe care o aveti alaturi de parinti, bunici, matusi, unchi si oameni dragi. Pentru ca ea chiar poate fi ultima!
Pentru a nu trece in revista ce s-a intamplat, prefer sa ma concentrez pe viitor si pe ceea ce imi doresc sa se intample. Asa ca mi-am facut o lista, cred ca este prima de acest fel, cu rezolutiile mele pentru 2015:
- sa ma bucur mai mult de cei apropiati
- sa ii pretuiesc pe cei care ma pretuiesc
- sa petrec mai multe momente cu cei care ma inspira, ma motiveaza, ma amuza sau imi confera o stare de bine
- sa vad multe locuri frumoase din lumea aceasta mare
- sa citesc si sa invat ceva nou in fiecare zi
- sa scriu si (poate) sa termin prima mea carte
Sper sa fac multe dintre ele - în și din - Toscana, insa aceasta este cu totul alta poveste. Sau aceeasi? :)
Anul vostru cum a fost? Plecati cu niste dorinte in suflet pentru 2015? Aveti planuri de realizat incepand cu 1 ianuarie? Va asteptati la schimbari? Oricare ar fi rezolutiile voastre pentru noul an, eu chiar va doresc sa le indepliniti pe toate!
Sa aveti un revelion pe gustul vostru si un 2015 de care sa va aduceti aminte cu bucurie!
marți, 16 decembrie 2014
Daca e marti...
... si n-ai nimic interesant de spus? Si nici nu ai facut vreo pozna? Pui o reteta pe blog. Noua si proaspat scoasa din cuptor. :)
Astazi am ramas singura cu juniorul din dotare. Si cum domnul Titel a trecut saptamana trecuta pe la noi cu o mare pulpa de miel, am zis ca nu ar fi rau sa ii gasesc o intrebuintare. Nu intregii pulpe, dar cat sa scot de-o friptura.
Zis si facut. Asta a fost cam acum 3 ore. Dar dupa ce am gustat putin din carne, eu zic ca cele 3 ore de pregatiri si copt merita din plin.
Eu nu sunt fan miel, oaie sau pește. Nu mananc oaie decat daca o prepara Dani, pește gatesc rar, iar miel doar daca il prepara mama mea. Astazi, in schimb, m-am incumetat sa incerc o reteta si sunt extrem de multumita. Am sa mai incerc si alte dati.
Reteta in sine este simpla, pregatitul la fel, secretul consta in mirodenii si folia de aluminiu (sa se fragezeasca). Am ales rozmarin, cimbru si usturoi din belsug plus sare & piper & ulei masline, am acoperit vasul cu folie (nu am pus apa deloc) si l-am aruncat in cuptor.
Intre timp am curatat cartofii, i-am taiat felii foarte subtiri, am adaugat ceapa, usturoi, marar, ulei masline si i-am aruncat si pe ei in acelasi cuptor (cu apa, de data aceasta).
Acum am scos folia de la cartofi, iar carnea am intors-o. Cam in 20 de minute ar trebui sa fie gata totul. Iar ca salata... va recomand sa o incercati pe aceasta.
Pofta buna! :)
Astazi am ramas singura cu juniorul din dotare. Si cum domnul Titel a trecut saptamana trecuta pe la noi cu o mare pulpa de miel, am zis ca nu ar fi rau sa ii gasesc o intrebuintare. Nu intregii pulpe, dar cat sa scot de-o friptura.
Zis si facut. Asta a fost cam acum 3 ore. Dar dupa ce am gustat putin din carne, eu zic ca cele 3 ore de pregatiri si copt merita din plin.
Eu nu sunt fan miel, oaie sau pește. Nu mananc oaie decat daca o prepara Dani, pește gatesc rar, iar miel doar daca il prepara mama mea. Astazi, in schimb, m-am incumetat sa incerc o reteta si sunt extrem de multumita. Am sa mai incerc si alte dati.
Reteta in sine este simpla, pregatitul la fel, secretul consta in mirodenii si folia de aluminiu (sa se fragezeasca). Am ales rozmarin, cimbru si usturoi din belsug plus sare & piper & ulei masline, am acoperit vasul cu folie (nu am pus apa deloc) si l-am aruncat in cuptor.
Intre timp am curatat cartofii, i-am taiat felii foarte subtiri, am adaugat ceapa, usturoi, marar, ulei masline si i-am aruncat si pe ei in acelasi cuptor (cu apa, de data aceasta).
Acum am scos folia de la cartofi, iar carnea am intors-o. Cam in 20 de minute ar trebui sa fie gata totul. Iar ca salata... va recomand sa o incercati pe aceasta.
Pofta buna! :)
joi, 11 decembrie 2014
Carti de vanzare (intre 2 si 10 lei)
Cartile de mai jos sunt de vanzare, preturile fiind 2, 5 sau 10 lei. Ele sunt grupate pe categorii de pret, intr-o ordine aleatorie.
Transportul se efectueaza prin Posta Romana (10 lei) sau curier (20 lei) si este gratuit prin Posta Romana pentru comenzile de minim 100 lei.
Cartile au fost citite cel putin o data, dar arata impecabil.
Pentru comenzi sau intrebari: silviachindea@gmail.com, 0744.132.796.
Pret de vanzare 2 lei
1. Indrumarea vietii - Dr. Fr. W. Forster, Editura Panaghia 2010
2. Iubiri clandestine - Judy Astley, Litera 2012
3. Aventura de-o noapte - Amanda Quick, Litera 2013
4. Asa ceva nu se intampla niciodata - Anne Holt, Editura Trei 2010
5. Crima din Mesopotamia - Agatha Christie, RAO 2007
6. Crima la vicariat - Agatha Christie, RAO 2007
7. Nu te increde in nimeni - Gregg Hurwitz, RAO 2012
8. Opt milioane de feluri de-a muri - Lawrence Block, Humanitas Fiction 2008
9. Toamna - Mons Kallentoft, Editura Trei 2011
10. Cu ochii mintii - Hakan Nesser, Editura Trei 2011
11. Crudul adevar - David Lodge, Polirom 2006
12. Crime (Reality Shock) - Ferdinand Von Schirach, Editura Pandora 2010
13. Doamna virtuoasa - Madeline Ker, Editura Coni 1993
14. Secrete si tradari vol. 1 - Diane Chamberlain, Editura Litera 2012
15. Secrete si tradari - Diane Chamberlain, Editura Litera 2012
16. Pe urmele lui Vermeer - Blue Balliett, RAO 2005
17. Flori cultivate in gradina - Elena Selaru, Editura M.A.S.T. 2001
18. Necunoscuta din congelator - Rodica Ojog Brasoveanu, Nemira 2006
19. Iubire la imperfect - Camilla Baresani, Nemira 2008
20. Comori tainute - Nora Roberts, Editura Litera 2011
Pret de vanzare 5 lei
1. Obsesia - Karin Slaughter, RAO 2008
2. Oase frante - Kathy Reichs, RAO 2011
3. Dragul de Jim - Christian Mork, RAO 2008
4. Vineri, 13 - K. O. Dahl, Editura Trei 2011
5. Supa de pui pentru sufletul indragostitilor - Canfield/Hansen/Donnelly/Angelis, Editura Almatea 2002
6. Supa de pui pentru suflet - Canfield/Hansen, Editura Almatea 1998
7. Nu privi inapoi! - Karin Fossum, RAO 2005
8. Suflete damnate - Yrsa Sigurdardottir, Editura Trei 2006
9. Moartea unui expert - P.D. James, RAO 2007
Pret de vanzare 10 lei
1. Ultima arma - Philip Le Roy, RAO 2010
2. Fabrica de spioni - Nelson DeMille, RAO 2005
3. O chestiune de onoare - Jeffrey Archer, RAO 2005
4. Codex Siracuza - Jim Nisbet, Nemira 2007
5. De ce te iubesc - paradoxurile iubirii in poezia lumii - Shakespeare / Voiculescu / Bogza / Galaction / Villon si multi altii, Humanitas 2006
6. Predicatorul - Camilla Lackberg, Editura Trei 2004
7. Audierea - John Lescroart, RAO 2001
8. Legea conspiratiei - Christopher Reich, Editura Litera 2012
9. Moarte in Sfintul Ordin - P. D. James, RAO 2005
10. Noaptea de Sanziene - Mircea Eliade, Editura Univers Enciclopedic 1999
11. Imperiul pierdut - Clive Cussler & Grant Blackwood, Editura Litera 2012
Transportul se efectueaza prin Posta Romana (10 lei) sau curier (20 lei) si este gratuit prin Posta Romana pentru comenzile de minim 100 lei.
Cartile au fost citite cel putin o data, dar arata impecabil.
Pentru comenzi sau intrebari: silviachindea@gmail.com, 0744.132.796.
Pret de vanzare 2 lei
1. Indrumarea vietii - Dr. Fr. W. Forster, Editura Panaghia 2010
2. Iubiri clandestine - Judy Astley, Litera 2012
3. Aventura de-o noapte - Amanda Quick, Litera 2013
4. Asa ceva nu se intampla niciodata - Anne Holt, Editura Trei 2010
5. Crima din Mesopotamia - Agatha Christie, RAO 2007
6. Crima la vicariat - Agatha Christie, RAO 2007
7. Nu te increde in nimeni - Gregg Hurwitz, RAO 2012
8. Opt milioane de feluri de-a muri - Lawrence Block, Humanitas Fiction 2008
9. Toamna - Mons Kallentoft, Editura Trei 2011
10. Cu ochii mintii - Hakan Nesser, Editura Trei 2011
11. Crudul adevar - David Lodge, Polirom 2006
12. Crime (Reality Shock) - Ferdinand Von Schirach, Editura Pandora 2010
13. Doamna virtuoasa - Madeline Ker, Editura Coni 1993
14. Secrete si tradari vol. 1 - Diane Chamberlain, Editura Litera 2012
15. Secrete si tradari - Diane Chamberlain, Editura Litera 2012
16. Pe urmele lui Vermeer - Blue Balliett, RAO 2005
17. Flori cultivate in gradina - Elena Selaru, Editura M.A.S.T. 2001
18. Necunoscuta din congelator - Rodica Ojog Brasoveanu, Nemira 2006
19. Iubire la imperfect - Camilla Baresani, Nemira 2008
20. Comori tainute - Nora Roberts, Editura Litera 2011
Pret de vanzare 5 lei
1. Obsesia - Karin Slaughter, RAO 2008
2. Oase frante - Kathy Reichs, RAO 2011
3. Dragul de Jim - Christian Mork, RAO 2008
4. Vineri, 13 - K. O. Dahl, Editura Trei 2011
5. Supa de pui pentru sufletul indragostitilor - Canfield/Hansen/Donnelly/Angelis, Editura Almatea 2002
6. Supa de pui pentru suflet - Canfield/Hansen, Editura Almatea 1998
7. Nu privi inapoi! - Karin Fossum, RAO 2005
8. Suflete damnate - Yrsa Sigurdardottir, Editura Trei 2006
9. Moartea unui expert - P.D. James, RAO 2007
Pret de vanzare 10 lei
1. Ultima arma - Philip Le Roy, RAO 2010
2. Fabrica de spioni - Nelson DeMille, RAO 2005
3. O chestiune de onoare - Jeffrey Archer, RAO 2005
4. Codex Siracuza - Jim Nisbet, Nemira 2007
5. De ce te iubesc - paradoxurile iubirii in poezia lumii - Shakespeare / Voiculescu / Bogza / Galaction / Villon si multi altii, Humanitas 2006
6. Predicatorul - Camilla Lackberg, Editura Trei 2004
7. Audierea - John Lescroart, RAO 2001
8. Legea conspiratiei - Christopher Reich, Editura Litera 2012
9. Moarte in Sfintul Ordin - P. D. James, RAO 2005
10. Noaptea de Sanziene - Mircea Eliade, Editura Univers Enciclopedic 1999
11. Imperiul pierdut - Clive Cussler & Grant Blackwood, Editura Litera 2012
miercuri, 10 decembrie 2014
La 36 ca la 18x2
Ma simt alive! La 36 ani ma simt ca si cum chiar as avea 18 pe un picior!
Ca orice femeie vanitoasa, iar eu nu fac exceptie :D, am apreciat maxim afirmatii de genul "aaa, credeam ca esti de-o varsta cu noi, adica 32" sau "acum ca stiu ca ai 2 copii, zic ca ai peste 30 ani, dar altfel as fi zis un 27-28".
Insa nu sunt atat de vanitoasa incat sa nu imi recunosc varsta sau sa o las ascunsa pe facebook. Ieri am implinit 36 ani. Si ma simt excelent! Dupa cum spuneam mai sus, ca la 18. Ori doi. :))
Am primit aproape 400 de urari pe facebook, sms, mail si verbale, incat chiar m-am bucurat ca a fost ziua mea si ca atatia oameni si-au adus aminte. Nu numai ca si-au adus aminte, insa si-au rapit cateva minute din timpul lor pentru a imi ura mie toate cele frumoase si (ne)bune.
La 36 e la fel de bine ca la 18, 25 sau 30, doar ca cifrele sunt diferite. Imi apreciez viata, realizarile si exceptand acest an, pot spune ca m-am bucurat de fiecare moment de pana acum. Am savurat cu placere secundele, minutele si orele, am invatat de la cei cu care mi-am intersectat drumurile cate ceva; uneori mai multe. Am pus pasiune si veselie in relatii, job-uri sau produse. Am iubit si pastrat in suflet momente frumoase, am urât și blamat situatii in care am fost pusa.
Eu zic ca o sa imi amintesc peste ani de aceasta cifra 36. E placut si reconfortant ca ceva sa iti ramana "pe retina", chiar daca este pozitiv sau negativ. Inseamna ca a avut un impact asupra ta, ca nu mai esti acelasi om, ca o poveste te-a schimbat. Iar eu zic ca este bine sa te schimbi, sa te redescoperi, sa te reinventezi. Altfel ne plafonam si intram intr-o rutina de nedorit unui om inteligent.
Si acum sa bem! :)) Nu de alta, dar nu vreau sa termin intr-o nota prea filosofica pentru miercuri la pranz.
Ca orice femeie vanitoasa, iar eu nu fac exceptie :D, am apreciat maxim afirmatii de genul "aaa, credeam ca esti de-o varsta cu noi, adica 32" sau "acum ca stiu ca ai 2 copii, zic ca ai peste 30 ani, dar altfel as fi zis un 27-28".
Insa nu sunt atat de vanitoasa incat sa nu imi recunosc varsta sau sa o las ascunsa pe facebook. Ieri am implinit 36 ani. Si ma simt excelent! Dupa cum spuneam mai sus, ca la 18. Ori doi. :))
Am primit aproape 400 de urari pe facebook, sms, mail si verbale, incat chiar m-am bucurat ca a fost ziua mea si ca atatia oameni si-au adus aminte. Nu numai ca si-au adus aminte, insa si-au rapit cateva minute din timpul lor pentru a imi ura mie toate cele frumoase si (ne)bune.
La 36 e la fel de bine ca la 18, 25 sau 30, doar ca cifrele sunt diferite. Imi apreciez viata, realizarile si exceptand acest an, pot spune ca m-am bucurat de fiecare moment de pana acum. Am savurat cu placere secundele, minutele si orele, am invatat de la cei cu care mi-am intersectat drumurile cate ceva; uneori mai multe. Am pus pasiune si veselie in relatii, job-uri sau produse. Am iubit si pastrat in suflet momente frumoase, am urât și blamat situatii in care am fost pusa.
Eu zic ca o sa imi amintesc peste ani de aceasta cifra 36. E placut si reconfortant ca ceva sa iti ramana "pe retina", chiar daca este pozitiv sau negativ. Inseamna ca a avut un impact asupra ta, ca nu mai esti acelasi om, ca o poveste te-a schimbat. Iar eu zic ca este bine sa te schimbi, sa te redescoperi, sa te reinventezi. Altfel ne plafonam si intram intr-o rutina de nedorit unui om inteligent.
Si acum sa bem! :)) Nu de alta, dar nu vreau sa termin intr-o nota prea filosofica pentru miercuri la pranz.
miercuri, 3 decembrie 2014
Ce este cu marti, Belgia si trei ceasuri rele?
Chiar m-am intrebat de multe ori de unde vine treaba asta cu marti, Belgia si trei ceasuri rele. Partea cu Belgia a fost cea mai usoara, fiindca era pe vremuri un film amuzant al carui titlu a intrat in vorbirea noastra.
Partea cu ceasurile rele chiar nu stiam de unde vine, asa ca am cautat pe net. Astfel am aflat ca are legatura cu astrologia si cu faptul ca martea este singura zi care are 3 ceasuri patronate de Marte, planeta considerata rea. Nu ca celelalte zile nu ar avea ceasuri guvernate de Marte, dar au doar doua.
Acum ca stiu cate ceasuri rele au fost ieri, pot sa spun ca le-am bifat pe toate. Daca stau sa ma gandesc bine, poate si cateva in plus.
Prima oara m-am fript cu cafeaua, apoi m-am taiat foarte adanc intre degetul mare si aratator, apoi m-am "fript" usor cu niste ulei incins.
A urmat rasturnarea unei oale pline cu ulei (aproape 10 litri), moment in care am inceput sa plang si m-am asezat la calculator, sperand ca aici nu am cum sa ma mai ranesc.
Si am reusit sa trec cu bine fara alte lovituri, taieturi, rasturnari...
Bu-hu-hu, vorba pisicii!
Partea cu ceasurile rele chiar nu stiam de unde vine, asa ca am cautat pe net. Astfel am aflat ca are legatura cu astrologia si cu faptul ca martea este singura zi care are 3 ceasuri patronate de Marte, planeta considerata rea. Nu ca celelalte zile nu ar avea ceasuri guvernate de Marte, dar au doar doua.
Acum ca stiu cate ceasuri rele au fost ieri, pot sa spun ca le-am bifat pe toate. Daca stau sa ma gandesc bine, poate si cateva in plus.
Prima oara m-am fript cu cafeaua, apoi m-am taiat foarte adanc intre degetul mare si aratator, apoi m-am "fript" usor cu niste ulei incins.
A urmat rasturnarea unei oale pline cu ulei (aproape 10 litri), moment in care am inceput sa plang si m-am asezat la calculator, sperand ca aici nu am cum sa ma mai ranesc.
Si am reusit sa trec cu bine fara alte lovituri, taieturi, rasturnari...
Bu-hu-hu, vorba pisicii!
vineri, 28 noiembrie 2014
Black Friday
.jpg)
Pe SapunNatural.ro puteti gasi 22 de produse reduse cu pana la 50%, doar astazi, de adevaratul Black Friday. Have fun!
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Daca este sambata, este un preparat in premiera
Later edit: fotografii proprii, din timpul pregatirii
Imi place sa gatesc, sa inovez, sa gandesc noi variante. Bineeee, si mancarurile clasice imi ies foarte bine. As putea spune excelent. Dar am momente (dese) cand vreau sa incerc ceva nou in bucatarie.
Astazi m-am gandit sa va tentez cu o reteta simpla, rapida si extrem de gustoasa: piept de pui cu sos de rodie si avocado. Cum suna? :) De cand am fost in Barcelona (aici puteti vedea/citi prima parte) si Emilia ne-a pregatit o reteta cu avocado, lime si usturoi (un fel de guacamole simplificat), am devenit fan avocado. Iar ieri am gasit niste rodii frumoase, asa ca am zis sa incerc o combinatie. Veti vedea si voi ca este foarte interesanta si gustoasa.
Aveti nevoie de piept de pui taiat felii, pe care il frigeti la foc iute, in ulei din samburi de struguri, fiindca este aproape inodor.
Avocado il taiati cubulete, evident fara sambure si fara coaja, doar pulpa. Turnati suc de lamaie si suc de lime pe deasupra.
Rodia sau rodiile (depinde pentru cate persoane gatiti), se taie in 2, se extrage sucul si se pastreaza semintele. Sucul si semintele se asezoneaza cu mustar, ulei din samburi de struguri, sare si piper. Daca va place, puteti adauga si putin usturoi proaspat sau granulat.
Apoi luati o salata verde mare, o taiati in bucati normale, adaugati rucola si amestecati. Dupa aceea, ramane doar sa puneti tot ceea ce ati pregatit anterior: puiul, avocado, sosul de rodie si sa amestecati usor. Daca doriti, puteti pune si cateva migdale, nuci, seminte de floarea soarelui sau de dovleac.
In mod teoretic, daca va pricepeti in bucatarie, aceasta reteta ar trebui sa fie gata cam in 30-40 minute, poate si mai putin. Pentru ca in timpul in care pieptul se prajeste, voi pregatiti avocado-ul si sosul de rodie. Sa zicem cam 20-25 minute. Salata si rucola se spala cam in 10 minute. Mai ramane doar sa amestecati.
Nu mai imi ramane decat sa va urez "Pofta buna!" si astept impresiile voastra asupra retetei! :)
Imi place sa gatesc, sa inovez, sa gandesc noi variante. Bineeee, si mancarurile clasice imi ies foarte bine. As putea spune excelent. Dar am momente (dese) cand vreau sa incerc ceva nou in bucatarie.
Astazi m-am gandit sa va tentez cu o reteta simpla, rapida si extrem de gustoasa: piept de pui cu sos de rodie si avocado. Cum suna? :) De cand am fost in Barcelona (aici puteti vedea/citi prima parte) si Emilia ne-a pregatit o reteta cu avocado, lime si usturoi (un fel de guacamole simplificat), am devenit fan avocado. Iar ieri am gasit niste rodii frumoase, asa ca am zis sa incerc o combinatie. Veti vedea si voi ca este foarte interesanta si gustoasa.
Aveti nevoie de piept de pui taiat felii, pe care il frigeti la foc iute, in ulei din samburi de struguri, fiindca este aproape inodor.
Avocado il taiati cubulete, evident fara sambure si fara coaja, doar pulpa. Turnati suc de lamaie si suc de lime pe deasupra.
Rodia sau rodiile (depinde pentru cate persoane gatiti), se taie in 2, se extrage sucul si se pastreaza semintele. Sucul si semintele se asezoneaza cu mustar, ulei din samburi de struguri, sare si piper. Daca va place, puteti adauga si putin usturoi proaspat sau granulat.
Apoi luati o salata verde mare, o taiati in bucati normale, adaugati rucola si amestecati. Dupa aceea, ramane doar sa puneti tot ceea ce ati pregatit anterior: puiul, avocado, sosul de rodie si sa amestecati usor. Daca doriti, puteti pune si cateva migdale, nuci, seminte de floarea soarelui sau de dovleac.
In mod teoretic, daca va pricepeti in bucatarie, aceasta reteta ar trebui sa fie gata cam in 30-40 minute, poate si mai putin. Pentru ca in timpul in care pieptul se prajeste, voi pregatiti avocado-ul si sosul de rodie. Sa zicem cam 20-25 minute. Salata si rucola se spala cam in 10 minute. Mai ramane doar sa amestecati.
Nu mai imi ramane decat sa va urez "Pofta buna!" si astept impresiile voastra asupra retetei! :)
miercuri, 19 noiembrie 2014
Atacurile la adresa mea continua
Atacurile la adresa mea si a noastra nu se opresc. Dupa ce Antena 3 ne-a facut cretini, iresponsabili si a spus ca suntem manipulati (ce ironie!), astazi citesc un articol despre alte aroganțe ale baronilor PSD.
Am aflat atat de multe despre mine, incat si mama mea cred ca ar fi surprinsa sa afle ce copil a crescut.
Deci, haideti sa va spun cine sunt eu, in viziunea acelor oameni:
- sunt manelista (pentru exemplificare, va rog cititi acest post)
- am votat irational (acest post va arunca o lumina asupra irationalitatii mele)
- sunt manipulata pe facebook (iarasi, aici aveti un post legat de acest lucru)
- sunt cocalara. Conform dexonline, cocalar inseamna "țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță". Chiar nu are rost sa combat aceasta afirmatie absolut defaimatoare la adresa mea!
- "cei care au votat Iohannis au o minte cat o nuca", zice un nene din Focsani. Iar eu ii raspund: Ai perfecta dreptate, stimabile. Este de cocos.
Si acum haideti sa va spun cine sunt eu, in realitatea mea, nu a unora care arunca cu vorbe jignitoare.
Dupa demonitizarea din ultimii ani a institutiei de invatamant superior, eu insist sa fiu mandra de realizarile mele in domeniu.
Pentru a va da seama cine a iesit in strada, intai ma voi prezenta pe mine, apoi voi spune cateva cuvinte despre cei care au fost in strada, alaturi de alti 10 mii de oameni. Si o voi spune cu emfaza, cu ingamfarea tipica celui care chiar a muncit pe branci pentru toate rezultatele de pana acum.
In 2005 am realizat o lucrare de licenta unica pana atunci, "Tipuri si metode de publicitate online". Am fost notata cu 10 curat.
Doi ani mai tarziu, am luat un alt 10 curat pentru disertatia, si ea unica, legata de fragmentarea TV.
Alti 2 ani mai tarziu, am pus bazele primei firme romanesti de productie cosmetice 100% naturale, iar in 2011 am luat prima certificare bio pe cosmetice din tara. Care este si singura de atunci.
Am doi copii, unul de aproape 7 ani si unul de 1 an si am primit - cu maxim soc psihic - 600 lei pentru perioada in care am stat cu ei acasa.
Cat despre prietenii care au fost in strada alaturi de mine, nu va pot spune decat ca, fie au lucrat sau lucreaza in multinationale, fie sunt proaspat parinti sau parinti cu state vechi, sunt medici sau au propriul business, au intre 28-30 ani si 45 ani. As zice ca toti fac parte din patura medie a societatii, aia pe care ne chinuim sa o punem pe picioare de vreo 25 de ani.
Puteti sa considerati acest post, daca vreti, ca pe o scrisoare deschisa adresata celor care m-au ponegrit pe mine si pe prietenii mei in aceste zile. Grobianismul acestora este in continuare umilitor si vine din partea unor oameni care nu au realizari, educatie si bun-simt.
Am aflat atat de multe despre mine, incat si mama mea cred ca ar fi surprinsa sa afle ce copil a crescut.
Deci, haideti sa va spun cine sunt eu, in viziunea acelor oameni:
- sunt manelista (pentru exemplificare, va rog cititi acest post)
- am votat irational (acest post va arunca o lumina asupra irationalitatii mele)
- sunt manipulata pe facebook (iarasi, aici aveti un post legat de acest lucru)
- sunt cocalara. Conform dexonline, cocalar inseamna "țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță". Chiar nu are rost sa combat aceasta afirmatie absolut defaimatoare la adresa mea!
- "cei care au votat Iohannis au o minte cat o nuca", zice un nene din Focsani. Iar eu ii raspund: Ai perfecta dreptate, stimabile. Este de cocos.
Si acum haideti sa va spun cine sunt eu, in realitatea mea, nu a unora care arunca cu vorbe jignitoare.
Pentru a va da seama cine a iesit in strada, intai ma voi prezenta pe mine, apoi voi spune cateva cuvinte despre cei care au fost in strada, alaturi de alti 10 mii de oameni. Si o voi spune cu emfaza, cu ingamfarea tipica celui care chiar a muncit pe branci pentru toate rezultatele de pana acum.
In 2005 am realizat o lucrare de licenta unica pana atunci, "Tipuri si metode de publicitate online". Am fost notata cu 10 curat.
Doi ani mai tarziu, am luat un alt 10 curat pentru disertatia, si ea unica, legata de fragmentarea TV.
Alti 2 ani mai tarziu, am pus bazele primei firme romanesti de productie cosmetice 100% naturale, iar in 2011 am luat prima certificare bio pe cosmetice din tara. Care este si singura de atunci.
Am doi copii, unul de aproape 7 ani si unul de 1 an si am primit - cu maxim soc psihic - 600 lei pentru perioada in care am stat cu ei acasa.
Cat despre prietenii care au fost in strada alaturi de mine, nu va pot spune decat ca, fie au lucrat sau lucreaza in multinationale, fie sunt proaspat parinti sau parinti cu state vechi, sunt medici sau au propriul business, au intre 28-30 ani si 45 ani. As zice ca toti fac parte din patura medie a societatii, aia pe care ne chinuim sa o punem pe picioare de vreo 25 de ani.
Puteti sa considerati acest post, daca vreti, ca pe o scrisoare deschisa adresata celor care m-au ponegrit pe mine si pe prietenii mei in aceste zile. Grobianismul acestora este in continuare umilitor si vine din partea unor oameni care nu au realizari, educatie si bun-simt.
luni, 17 noiembrie 2014
Nu am iesit in strada pentru Iohannis
Nu, adevarul este ca NU am iesit in strada pentru Iohannis.
Ieri am stat pe DIGI24 toata ziua, singura televiziune de stiri cu adevarat impartiala din tara asta. La ora 10, ora noastra, am vazut cozile imense in diaspora, in fata sectiilor de vot. Tineti cont ca la Londra, de exemplu, era ora 8 dimineata.
Am inceput sa plang... de neputinta, de rusinea lor, de solidaritate, de nedreptate. Romanii erau umiliti in tarile de adoptie.
Asa ca am hotarat - si am scris si pe facebook - ca daca nu reusesc toti sa voteze si nici nu se va prelungi programul de vot in strainatate, vom iesi in strada.
Deja la ora 5 era evident ca cele doua lucruri nu se vor intampla, asa ca am inceput sa ma pregatesc. Doua perechi de pantaloni, tricou, pull-over gros, cu guler amplu, geaca de ski. Si am plecat.
La ora 9 punct am fost in Piata Victoriei, cu gandul de a ii sustine pe cei din diaspora, de a le arata ca noua ne pasa, ca le multumim pentru efortul pe care l-au facut, unii stand la coada si peste 12 ore. Intamplarea a facut ca primele case de sondaje - cele adevarate, nu cele aservite - sa il dea castigator pe Iohannis. CURS, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (singurul institut care a nimerit-o de mai multe ori la exit poll-uri, dar care in primul tur de anul acesta nu a realizat exit poll) si IRES, l-au declarat pe Iohannis castigator.
Asa ca frustrarea, mânia, dorinta de a schimba ceva, au avut niste aliati frumosi: speranta, bucuria, dorinta de mai bine. NU am iesit in strada pentru Iohannis, dar am ramas pentru el. De la ora 9 la ora 00.15.
Mobilizarea de a iesi in strada, de a scanda, de a manifesta nemultumirile, a avut drept catalizator, pentru noi cel putin, nebunia de la Paris, Londra, Dublin, Oslo, Munchen, Torino. Ne-am strans pe facebook, ne-am chemat, ne-am indemnat, ne-am trimis link-uri, fotografii si am strigat sus si tare "iesiti la vot!" si "iesiti in strada!".
Paradigmele comunicarii s-au schimbat. Suntem in 2014. Acum comunicam mult mai rapid, mai simplu si mai eficient. Antena 3 ne-a facut cretini, pe noi, astia de am iesit in strada, a spus ca suntem manipulati si ca suntem iresponsabili. Ei ne-au umilit, asa cum cei de la putere i-au umilit pe cei din diaspora. CNA ar trebui sa retraga licentele Antena 3 si Romania TV. Inca de astazi. Daca nu se va intampla acest lucru, atunci CNA trebuie sa dispara. De asemenea, cei care au impiedicat cu buna stiinta votul din diaspora, in frunte cu Melescanu, trebuie sa dispara.
Demisia / DNA sa vina sa va ia / Cine nu sare, nu vrea schimbare / Solidaritate / Vor sa voteze, lasati-i sa voteze / Jos ponta! / Daciana, dragostea mea! / Jos comunistii! / Ponta, tara nu te vrea! /
Asa am strigat aseara pe strazi, alaturi de mai bine de 10 mii de tineri, copii, studenti, mame, bunici. Oameni normali, ca si noi.
Ieri am stat pe DIGI24 toata ziua, singura televiziune de stiri cu adevarat impartiala din tara asta. La ora 10, ora noastra, am vazut cozile imense in diaspora, in fata sectiilor de vot. Tineti cont ca la Londra, de exemplu, era ora 8 dimineata.
Am inceput sa plang... de neputinta, de rusinea lor, de solidaritate, de nedreptate. Romanii erau umiliti in tarile de adoptie.
Asa ca am hotarat - si am scris si pe facebook - ca daca nu reusesc toti sa voteze si nici nu se va prelungi programul de vot in strainatate, vom iesi in strada.
Deja la ora 5 era evident ca cele doua lucruri nu se vor intampla, asa ca am inceput sa ma pregatesc. Doua perechi de pantaloni, tricou, pull-over gros, cu guler amplu, geaca de ski. Si am plecat.
La ora 9 punct am fost in Piata Victoriei, cu gandul de a ii sustine pe cei din diaspora, de a le arata ca noua ne pasa, ca le multumim pentru efortul pe care l-au facut, unii stand la coada si peste 12 ore. Intamplarea a facut ca primele case de sondaje - cele adevarate, nu cele aservite - sa il dea castigator pe Iohannis. CURS, Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (singurul institut care a nimerit-o de mai multe ori la exit poll-uri, dar care in primul tur de anul acesta nu a realizat exit poll) si IRES, l-au declarat pe Iohannis castigator.
Asa ca frustrarea, mânia, dorinta de a schimba ceva, au avut niste aliati frumosi: speranta, bucuria, dorinta de mai bine. NU am iesit in strada pentru Iohannis, dar am ramas pentru el. De la ora 9 la ora 00.15.
Mobilizarea de a iesi in strada, de a scanda, de a manifesta nemultumirile, a avut drept catalizator, pentru noi cel putin, nebunia de la Paris, Londra, Dublin, Oslo, Munchen, Torino. Ne-am strans pe facebook, ne-am chemat, ne-am indemnat, ne-am trimis link-uri, fotografii si am strigat sus si tare "iesiti la vot!" si "iesiti in strada!".
Paradigmele comunicarii s-au schimbat. Suntem in 2014. Acum comunicam mult mai rapid, mai simplu si mai eficient. Antena 3 ne-a facut cretini, pe noi, astia de am iesit in strada, a spus ca suntem manipulati si ca suntem iresponsabili. Ei ne-au umilit, asa cum cei de la putere i-au umilit pe cei din diaspora. CNA ar trebui sa retraga licentele Antena 3 si Romania TV. Inca de astazi. Daca nu se va intampla acest lucru, atunci CNA trebuie sa dispara. De asemenea, cei care au impiedicat cu buna stiinta votul din diaspora, in frunte cu Melescanu, trebuie sa dispara.
Demisia / DNA sa vina sa va ia / Cine nu sare, nu vrea schimbare / Solidaritate / Vor sa voteze, lasati-i sa voteze / Jos ponta! / Daciana, dragostea mea! / Jos comunistii! / Ponta, tara nu te vrea! /
Asa am strigat aseara pe strazi, alaturi de mai bine de 10 mii de tineri, copii, studenti, mame, bunici. Oameni normali, ca si noi.
duminică, 16 noiembrie 2014
A 13-a stampila pe buletin
Astazi am votat pentru cea de-a 13-a oara de cand am acest buletin, adica din 2006.
Deci am votat absolut de fiecare data, la orice tip de alegeri organizate in Romania.
IESITI LA VOT, NUMAI ASA PUTEM SA NE EXERCITAM UNUL DINTRE PUTINELE DREPTURI FUNDAMENTALE ALE UNEI DEMOCRATII!
PS: DACA NU REUSESC SA VOTEZE TOTI DIN DIASPORA SI NICI NU SE PRELUNGESTE PROGRAMUL SECTIILOR DE VOTARE, NOI IESIM IN STRADA!
Deci am votat absolut de fiecare data, la orice tip de alegeri organizate in Romania.
IESITI LA VOT, NUMAI ASA PUTEM SA NE EXERCITAM UNUL DINTRE PUTINELE DREPTURI FUNDAMENTALE ALE UNEI DEMOCRATII!
PS: DACA NU REUSESC SA VOTEZE TOTI DIN DIASPORA SI NICI NU SE PRELUNGESTE PROGRAMUL SECTIILOR DE VOTARE, NOI IESIM IN STRADA!
joi, 13 noiembrie 2014
Vrei sa afli cum au votat vecinii tai?
Pe site-ul BEC s-au afisat procesele verbale realizate dupa turul intai al alegerilor. Astfel, daca stiti numarul sectiei de votare sau locul unde ati votat, puteti afla cum au votat vecinii vostri.
AICI puteti gasi lista impartita pe judete, dati click pe judetul vostru, alegeti sectia de votare aferenta domiciliului vostru si se deschide un document .tiff.
Eu am constatat ca la scoala unde am votat noi, au fost 546 voturi exprimate. Am calculat procentual situatia voturilor, pentru a fi mai simplu pentru noi toti:
- 39,74% Ponta
- 28,94% Iohannis
- 11,90% Tariceanu
- 4,94% Vadim Tudor
- 4,76% Macovei
- 3,29% Diaconescu
- 3,11% Udrea
- 3,29% alti 5 candidati
- 0% alti 2 candidati
AICI puteti gasi lista impartita pe judete, dati click pe judetul vostru, alegeti sectia de votare aferenta domiciliului vostru si se deschide un document .tiff.
Eu am constatat ca la scoala unde am votat noi, au fost 546 voturi exprimate. Am calculat procentual situatia voturilor, pentru a fi mai simplu pentru noi toti:
- 39,74% Ponta
- 28,94% Iohannis
- 11,90% Tariceanu
- 4,94% Vadim Tudor
- 4,76% Macovei
- 3,29% Diaconescu
- 3,11% Udrea
- 3,29% alti 5 candidati
- 0% alti 2 candidati
marți, 11 noiembrie 2014
Muzica rock, vot si propaganda
Astazi am avut un dialog mai mult decat interesant la cabinetul veterinar, unde m-am dus sa cumpar mancare pentru cainii din dotare.
Am iesit din masina, am intrat in cabinet si acolo aud aceeasi melodie la radio.
- Stiti de ce vin eu mereu la Dumneavoastra? Pentru ca ascultati ROCK FM!
Domnul, cam pe la 50 ani, imi raspunde:
- Ei, daaa, eu sunt asaaaa, mai expirat... dar doar la muzica. La vot sunt capitalist! NU trebuie sa ne intoarcem unde am fost in tineretile noastre.
Lasand la o parte toata campania politica realizata de bravii urmasi ai lui Goebbels (si nu, nu are legatura cu nazismul, ci cu parintele propagandei), lasand la o parte afirmatii de genul "ar trebui sa voteze doar cei care in ultimele 12 luni au stat minim 3 luni in tara", "votati un bun crestin-ortodox", "nu votati un om care nu are copii", "nu votati un om care vrea sa dezbine tara si sa o imparta", ideea de baza este ca mai avem foarte putin sa ne intoarcem in timpurile socialiste ale domnului de la cabinetul veterinar. Si ale parintilor si bunicilor nostri.
Acum nu stiu cati dintre voi isi aduc aminte cum a fost. Eu una nu prea. Am vagi amintiri de la cozile de la paine si activitatile patriotice obligatorii. Aveam doar 11 ani in '89.
Insa foarte multi oameni isi aduc aminte cu placere de stabilitatea locului de munca, de apartamentul pe care toata lumea il avea, platind rate derizorii, de uniformizarea frumoasa facuta intre tineri-batrani, destepti-prosti, bogati-saraci. Toti erau la fel.
Ce este de facut? se intreaba multi pe facebook. Pai, in primul rand, realitatea nu este pe facebook. Acolo sunt oameni destepti, tineri sau la varsta a doua, dar destupati la minte, plecati prin concedii in afara sau cu o gandire capitalista, cum spunea domnul de astazi. Nu sunt bunicii nostri, cei care ii mai aveti. Nu sunt oamenii simpli de la tara, pe care toata ii blameaza ca se bucura la un kilogram de faina sau un litru de ulei. Ei nu inteleg ca o duc greu tocmai pentru ca lucrurile nu functioneaza bine in tara noastra si daca iese un presedinte socialist, care va avea majoritate in parlament, lucrurile vor sta si mai rau. Asa ca se bucura la 10 lei primiti de pomana din 4-5 ani in 4-5 ani.
Ce avem de facut? Sau ce aveti de facut, de fapt? Cei care aveti bunici, unchi sau matusi care nu au acces la facebook si se uita la propaganda televizata, va duceti frumos la ei in acest week-end, le explicati cum stau lucrurile si cum vor sta, dar nu pentru ei, ci pentru copiii si nepotii lor, adica voi si parintii vostri.
Eu nu mai am... :(
Cei care aveti prieteni care nu se duc la vot, pentru ca sunt indecisi sau nu vor sa aleaga raul mai mic, mergeti la ei vineri seara, inainte sa plecati la bunici, si discutati cu ei. Explicati-le ca din turnurile de fildes ale multinationalelor nu se vad problemele imense cu care se confrunta antreprenorii romani (mici si mijlocii), spuneti-le ca ar trebui sa voteze pentru copiii lor, pentru ei si pentru un viitor indreptat catre niste tari spre care aspiram sa ne indreptam, nu la care vrem sa ne reintoarcem.
Eu nu am.
In familia noastra si intre prietenii nostri, nu s-a pus niciodata problema votului. Este de la sine inteles ca toata lumea voteaza. Iar in ultimii ani, nu am auzit pe cineva sa se duca sa voteze ceva apropiat comunismului, deci nu a fost nevoie sa duc munca de lamurire cu nimeni.
In schimb, altii trebuie sa o duca... Daca credeti ca va numarati printre ei, si nu, nu este absolut nicio rusine sa va aflati printre acestia, mergeti la prietenii / bunicii / matusile voastre in aceasta saptamana si jucati ultima carte.
Pentru ca alta sansa nu va mai fi... scorul acestor alegeri prezidentiale va fi unul foarte strans, decis la zeci de mii sau sute de mii de voturi. Iar diaspora clar va fi aruncata pe geam. Maxim 150 de mii de oameni vor vota, dar vor vrea sa voteze cel putin 3-400 de mii. Deci haideti sa fim solidari cu prietenii nostri plecati in alte tari, dar sa ne bazam pe voturile din tara, pentru ca aici au iesit doar 53%. In conditiile in care sectia de votare era la maxim 10 minute de casa.
Iesiti la vot si faceti din asta un eveniment alaturi de familie si prieteni!
Am iesit din masina, am intrat in cabinet si acolo aud aceeasi melodie la radio.
- Stiti de ce vin eu mereu la Dumneavoastra? Pentru ca ascultati ROCK FM!
Domnul, cam pe la 50 ani, imi raspunde:
- Ei, daaa, eu sunt asaaaa, mai expirat... dar doar la muzica. La vot sunt capitalist! NU trebuie sa ne intoarcem unde am fost in tineretile noastre.
Lasand la o parte toata campania politica realizata de bravii urmasi ai lui Goebbels (si nu, nu are legatura cu nazismul, ci cu parintele propagandei), lasand la o parte afirmatii de genul "ar trebui sa voteze doar cei care in ultimele 12 luni au stat minim 3 luni in tara", "votati un bun crestin-ortodox", "nu votati un om care nu are copii", "nu votati un om care vrea sa dezbine tara si sa o imparta", ideea de baza este ca mai avem foarte putin sa ne intoarcem in timpurile socialiste ale domnului de la cabinetul veterinar. Si ale parintilor si bunicilor nostri.
Acum nu stiu cati dintre voi isi aduc aminte cum a fost. Eu una nu prea. Am vagi amintiri de la cozile de la paine si activitatile patriotice obligatorii. Aveam doar 11 ani in '89.
Insa foarte multi oameni isi aduc aminte cu placere de stabilitatea locului de munca, de apartamentul pe care toata lumea il avea, platind rate derizorii, de uniformizarea frumoasa facuta intre tineri-batrani, destepti-prosti, bogati-saraci. Toti erau la fel.
Ce este de facut? se intreaba multi pe facebook. Pai, in primul rand, realitatea nu este pe facebook. Acolo sunt oameni destepti, tineri sau la varsta a doua, dar destupati la minte, plecati prin concedii in afara sau cu o gandire capitalista, cum spunea domnul de astazi. Nu sunt bunicii nostri, cei care ii mai aveti. Nu sunt oamenii simpli de la tara, pe care toata ii blameaza ca se bucura la un kilogram de faina sau un litru de ulei. Ei nu inteleg ca o duc greu tocmai pentru ca lucrurile nu functioneaza bine in tara noastra si daca iese un presedinte socialist, care va avea majoritate in parlament, lucrurile vor sta si mai rau. Asa ca se bucura la 10 lei primiti de pomana din 4-5 ani in 4-5 ani.
Ce avem de facut? Sau ce aveti de facut, de fapt? Cei care aveti bunici, unchi sau matusi care nu au acces la facebook si se uita la propaganda televizata, va duceti frumos la ei in acest week-end, le explicati cum stau lucrurile si cum vor sta, dar nu pentru ei, ci pentru copiii si nepotii lor, adica voi si parintii vostri.
Eu nu mai am... :(
Cei care aveti prieteni care nu se duc la vot, pentru ca sunt indecisi sau nu vor sa aleaga raul mai mic, mergeti la ei vineri seara, inainte sa plecati la bunici, si discutati cu ei. Explicati-le ca din turnurile de fildes ale multinationalelor nu se vad problemele imense cu care se confrunta antreprenorii romani (mici si mijlocii), spuneti-le ca ar trebui sa voteze pentru copiii lor, pentru ei si pentru un viitor indreptat catre niste tari spre care aspiram sa ne indreptam, nu la care vrem sa ne reintoarcem.
Eu nu am.
In familia noastra si intre prietenii nostri, nu s-a pus niciodata problema votului. Este de la sine inteles ca toata lumea voteaza. Iar in ultimii ani, nu am auzit pe cineva sa se duca sa voteze ceva apropiat comunismului, deci nu a fost nevoie sa duc munca de lamurire cu nimeni.
In schimb, altii trebuie sa o duca... Daca credeti ca va numarati printre ei, si nu, nu este absolut nicio rusine sa va aflati printre acestia, mergeti la prietenii / bunicii / matusile voastre in aceasta saptamana si jucati ultima carte.
Pentru ca alta sansa nu va mai fi... scorul acestor alegeri prezidentiale va fi unul foarte strans, decis la zeci de mii sau sute de mii de voturi. Iar diaspora clar va fi aruncata pe geam. Maxim 150 de mii de oameni vor vota, dar vor vrea sa voteze cel putin 3-400 de mii. Deci haideti sa fim solidari cu prietenii nostri plecati in alte tari, dar sa ne bazam pe voturile din tara, pentru ca aici au iesit doar 53%. In conditiile in care sectia de votare era la maxim 10 minute de casa.
Iesiti la vot si faceti din asta un eveniment alaturi de familie si prieteni!
luni, 10 noiembrie 2014
Gandacelul si condorul
Ce se naste din pisica, soareci mananca! Sau, dupa caz, ce naste o tipa creata, bruneta, cu ochi caprui, gandacel si condor se numesc! Ca doi copii blonzi, cu ochi albastri si par drept, numai ai mei nu prea sunt!
Dar de ce gandacel si condor? Pai antrenoarea Mariucai, domnisoara Toma, i-a spus asa anul trecut, cand a inceput gimnastica ritmica. Pentru ca era cea mai mica de acolo, banuiesc. Nu stiu, n-am intrebat-o niciodata de unde i-a venit aceasta porecla, cert este ca Mariucai ii place.
Iar condorul este o chestie mica si frumoasa, care tipa cand vrea ceva. Si Dani a zis ca seamana cu un condor. Mai si vorbeste din cand in cand, dar cand ii intra mingea sub canapea, se aud niste tipete pe acute, care nu inceteaza pana cand nu i-o scoti de acolo.
Pentru ca ultimul post a fost legat de Mariuca si am pus cateva fotografii de la concursul de la Arad, acum am cateva si cu Mihaita.
Oricum, de un post legat de alegeri, tot nu scapati, dar am zis ca lunea trebuie sa o incepem frumos, cald si pozitiv. :)
Dar de ce gandacel si condor? Pai antrenoarea Mariucai, domnisoara Toma, i-a spus asa anul trecut, cand a inceput gimnastica ritmica. Pentru ca era cea mai mica de acolo, banuiesc. Nu stiu, n-am intrebat-o niciodata de unde i-a venit aceasta porecla, cert este ca Mariucai ii place.
Iar condorul este o chestie mica si frumoasa, care tipa cand vrea ceva. Si Dani a zis ca seamana cu un condor. Mai si vorbeste din cand in cand, dar cand ii intra mingea sub canapea, se aud niste tipete pe acute, care nu inceteaza pana cand nu i-o scoti de acolo.
Pentru ca ultimul post a fost legat de Mariuca si am pus cateva fotografii de la concursul de la Arad, acum am cateva si cu Mihaita.
Oricum, de un post legat de alegeri, tot nu scapati, dar am zis ca lunea trebuie sa o incepem frumos, cald si pozitiv. :)
joi, 30 octombrie 2014
Operatiunea "cascavalul"
Later edit: operatiunea "cascavalul" a fost incununata de succes. No pictures, of course!
Cred ca toti avem niste fobii. Mai mari sau mai mici. De paianjeni, de inaltimi, de multime, de insecte... Eu am de sobolani, soareci, hamsteri.
Prima mea "ciocnire" cu un asemenea animal a avut loc undeva prin generala, deci acum vreo 20 si ceva de ani. Cand intr-o seara i-am calcat unei vecine hamsterul pe care il scosese la plimbare.
Apoi, memorabile sunt cateva momente mai recente. Primul dintre ele a fost atunci cand, singura in birou fiind, in 2009, pregatind lansarea magazinului, am auzit un zgomot suspect in dreapta mea. L-am izolat pe animal intre perete si dulap, asa ca a decedat subit, dupa vreo cateva zile de inanitie.
Al doilea moment ar fi cand eram intinsa pe canapea, pe la 2 noaptea, si ma uitam la un film, cand am auzit acelasi zgomot. Urmarea a fost ca l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou si pana a venit el, am stat cocotata pe un scaun de bar, cu picioarele sub mine.
Al treilea moment a avut loc intr-o noapte de Paste, cand ne-am intors de la biserica si am gasit-o pe Dochia cu trofeul sub labe. Ditamai sobolanul. Dochia fiind ciobanesc carpatin autentic, cu pedigree. Adica fata chiar stie ce face, este scris in ADN-ul ei. ;)
Ultimul moment a venit ieri, cand am vrut sa ma sui in masina si am descoperit ca ceva a misunat spre pedale. Era ceva mic si gri petrol, dar se misca cu repeziciune catre cablurile de la motor.
Asa ca azi m-am modernizat! Il lipesc de nu se mai vede! Am cumparat o pasta-lipici de la veterinar, non-toxica, inodora si incolora, pe care am trasat-o pe o placa de gresie, iar in mijloc am pus o bucata de cascaval. Delaco, sa fim intelesi. ;) Acum astept...
Cred ca toti avem niste fobii. Mai mari sau mai mici. De paianjeni, de inaltimi, de multime, de insecte... Eu am de sobolani, soareci, hamsteri.
Prima mea "ciocnire" cu un asemenea animal a avut loc undeva prin generala, deci acum vreo 20 si ceva de ani. Cand intr-o seara i-am calcat unei vecine hamsterul pe care il scosese la plimbare.
Apoi, memorabile sunt cateva momente mai recente. Primul dintre ele a fost atunci cand, singura in birou fiind, in 2009, pregatind lansarea magazinului, am auzit un zgomot suspect in dreapta mea. L-am izolat pe animal intre perete si dulap, asa ca a decedat subit, dupa vreo cateva zile de inanitie.
Al doilea moment ar fi cand eram intinsa pe canapea, pe la 2 noaptea, si ma uitam la un film, cand am auzit acelasi zgomot. Urmarea a fost ca l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou si pana a venit el, am stat cocotata pe un scaun de bar, cu picioarele sub mine.
Al treilea moment a avut loc intr-o noapte de Paste, cand ne-am intors de la biserica si am gasit-o pe Dochia cu trofeul sub labe. Ditamai sobolanul. Dochia fiind ciobanesc carpatin autentic, cu pedigree. Adica fata chiar stie ce face, este scris in ADN-ul ei. ;)
Ultimul moment a venit ieri, cand am vrut sa ma sui in masina si am descoperit ca ceva a misunat spre pedale. Era ceva mic si gri petrol, dar se misca cu repeziciune catre cablurile de la motor.
Asa ca azi m-am modernizat! Il lipesc de nu se mai vede! Am cumparat o pasta-lipici de la veterinar, non-toxica, inodora si incolora, pe care am trasat-o pe o placa de gresie, iar in mijloc am pus o bucata de cascaval. Delaco, sa fim intelesi. ;) Acum astept...
luni, 27 octombrie 2014
De ce ma bucur de locul 6?
Da, chiar asa, de ce ma bucur ca Mariuca a luat locul 6 la individual si 4 la ansamblu?
Pai este foarte simplu! Pentru ca este o realizare oricum ar fi. Sa te pregatesti pentru un concurs, sa ajungi la el, sa nu clachezi psihic sau fizic (este foarte simplu sa o faci la 6-7 ani), sa intri, sa iti faci treaba si sa iesi cu capul sus de pe covor... este o mare realizare.
Mariuca face ritmica de anul trecut din martie, deci de mai bine de un an si jumatate. Anul acesta a fost la 3 concursuri, cel de la Arad din acest week-end fiind cel de-al treilea. Evolutia ei a fost foarte frumoasa, iar progresele vizibile cu ochiul liber. De la Constanta, de cand nu am mai vazut-o lucrand, mi se pare ca a castigat foarte multe; in primul rand incredere. Elementele tehnice, pentru un profan ca mine, mi se par reusite, in special pirueta tripla. Mai are de lucrat la gratie. ;)
Insa ea lucreaza intensiv. Nu face performanta. Nici nu ar avea cum, cu doar 6 ore pe saptamana. Ca sa intelegeti si voi de ce m-am bucurat de locul 6... Celelalte, care au iesit inaintea ei, lucreaza intre 4 si 6 ore pe zi, minim 5 zile pe saptamana. Deja facem comparatie intre 20-40 ore pe saptamana de antrenamente si 6-8 ore pe saptamana. Locul 6 nu mai suna chiar asa de "mic", nu-i asa? :)
Dar chiar daca ar suna prost si mic, nu stiu, de fapt, de ce ne mai bucuram la orice alta chestie "neaurita". Nu stiu de ce ma bucur ca Mihaita spune mama, ca merge singur, ca mananca bine, nu stiu de ce ma bucur ca Mariuca are reusite la scoala sau la gimnastica, nu stiu de ce ma bucur ca prinde repede o limba straina.
De fapt, nu stiu de ce ne mai bucuram in fiecare zi. Oricum, viata este de doi lei, asa ca mai bine sa ramanem in pat, sa ne punem cenusa in cap si la naiba cu toate astea, totul este trist in jur!!!
Si pentru ca vreau, totusi, sa termin acest post intr-o nota optimista, am scanat fotografiile pe care le-am cumparat de la Arad. Dupa cum am spus si pe Facebook, eu sunt extrem de mandra de ea! :)
Imaginile sunt realizate la Cupa Rotaract, in Arad, in 25 octombrie 2014, de catre fotografii autorizati.
Pai este foarte simplu! Pentru ca este o realizare oricum ar fi. Sa te pregatesti pentru un concurs, sa ajungi la el, sa nu clachezi psihic sau fizic (este foarte simplu sa o faci la 6-7 ani), sa intri, sa iti faci treaba si sa iesi cu capul sus de pe covor... este o mare realizare.
Mariuca face ritmica de anul trecut din martie, deci de mai bine de un an si jumatate. Anul acesta a fost la 3 concursuri, cel de la Arad din acest week-end fiind cel de-al treilea. Evolutia ei a fost foarte frumoasa, iar progresele vizibile cu ochiul liber. De la Constanta, de cand nu am mai vazut-o lucrand, mi se pare ca a castigat foarte multe; in primul rand incredere. Elementele tehnice, pentru un profan ca mine, mi se par reusite, in special pirueta tripla. Mai are de lucrat la gratie. ;)
Insa ea lucreaza intensiv. Nu face performanta. Nici nu ar avea cum, cu doar 6 ore pe saptamana. Ca sa intelegeti si voi de ce m-am bucurat de locul 6... Celelalte, care au iesit inaintea ei, lucreaza intre 4 si 6 ore pe zi, minim 5 zile pe saptamana. Deja facem comparatie intre 20-40 ore pe saptamana de antrenamente si 6-8 ore pe saptamana. Locul 6 nu mai suna chiar asa de "mic", nu-i asa? :)
Dar chiar daca ar suna prost si mic, nu stiu, de fapt, de ce ne mai bucuram la orice alta chestie "neaurita". Nu stiu de ce ma bucur ca Mihaita spune mama, ca merge singur, ca mananca bine, nu stiu de ce ma bucur ca Mariuca are reusite la scoala sau la gimnastica, nu stiu de ce ma bucur ca prinde repede o limba straina.
De fapt, nu stiu de ce ne mai bucuram in fiecare zi. Oricum, viata este de doi lei, asa ca mai bine sa ramanem in pat, sa ne punem cenusa in cap si la naiba cu toate astea, totul este trist in jur!!!
Si pentru ca vreau, totusi, sa termin acest post intr-o nota optimista, am scanat fotografiile pe care le-am cumparat de la Arad. Dupa cum am spus si pe Facebook, eu sunt extrem de mandra de ea! :)
Imaginile sunt realizate la Cupa Rotaract, in Arad, in 25 octombrie 2014, de catre fotografii autorizati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)