Pasiunea pentru scris

Mi-ar placea sa nu mai imi gasesc scuze, ci sa imi fac timp sa scriu mai mult. Nu neaparat zilnic, dar sa scriu pagini intregi, sa termin prima carte cap-coada, sa o public si sa culeg laurii. Dar mi-am dat seama ca facebook-ul, in marinimia lui, imi ofera exact ce am nevoie. Fraze scurte, la obiect, comentarii care pot fi acide in maxim 20 de cuvinte, exclamatii de uimire cu emoticoane si puncte de suspensie.

Iar blog-ul de fata imi ofera refularea de care am nevoie atunci cand am ceva mai mult de spus / scris si cand nu vreau sa ma contrazica nimeni. Bine, glumesc, ca public toate comentariile de bun-simt, care nu contin cuvinte triviale, jignitoare sau reclame, ceea ce nu prea am avut pana acum. Si m-au mai contrazis oamenii de-a lungul vremii.

Pe langa faptul ca imi place sa povestesc, sa interactionez, sa vorbesc, am tot timpul ceva interesant de spus. Daca un subiect nu mai are ce sa imi dezvaluie, atunci imi caut o alta cauza de disecat, de citit, de comentat. Nu obosesc niciodata si gasesc permanent subiecte noi, iar pe cele vechi, dar care mai au potential, le dezvolt constant.

Mi s-a spus de multe ori ca as fi o scriitoare extraordinara, daca macar as termina o carte si as da-o unei edituri. De multe ori am fost intrebata de ce nu scriu mai des. De si mai multe ori am primit aprecieri pentru articole informative, dar si pentru povesti de viata. De ce nu scriu mai des? M-am intrebat si eu din cand in cand. Si de fiecare data, odata cu aceasta intrebare, imi aduc aminte de un banc, care nu prea e banc... Daca vrei sa faci ceva, iti gasesti timp, daca nu, iti gasesti scuze. Cam asa si eu. Vreau sa scriu, dar realitatea ma contrazice zilnic. Daca as vrea sa termin macar o prima carte, atunci as scrie si as lasa la o parte scuzele.

Imi place la nebunie sa scriu, dar se pare ca momentan imi ajung scriiturile rapide, scurte, care nu necesita multa pregatire, mult efort de gandire, reluari, stergeri si alte asemenea. Deocamdata, imi ajung 2 blog-uri active, facebook-ul si telefoanele. Pe parte electronica. Plus intalnirile si socializarile, pe parte umana.

Nu sunt convinsa ca as fi o scriitoare de renume national sau mondial, dar eu nu am teluri de genul "eu prima". Eu daca fac ceva, fac din placere pura, din pasiune, din dorinta arzatoare. Nu ca sa fiu prima. Evident, nu neg ca daca as castiga bani sau faima din asta, nu m-as lauda tuturor si nu as anunta pe toate wall-urile ce de premii am castigat. As fi ipocrita sa spun ca nu ar fi cireasa de pe tort (pe care, by the way, nu am mancat-o niciodata, pentru ca nu imi place!!), dar o perioada buna de timp m-as bucura doar sa vad acea prima carte aparuta pe rafturile librariilor.

Nu stiu cat timp va mai trece pana voi publica ceva. Daca voi publica ceva vreodata. Deja scriu de peste 20 de ani. Si voi scrie toata viata, probabil. Dar puteti fi siguri ca veti afla printre primii. :)