Mariuca vorbareata!

Ma tot intreb in ultima perioada, de cand cu boom-ul lingvistic, oare cu cine o semana Mariuca???

In fiecare zi invata cel putin 2-3 cuvinte noi. Am avut cele 2 targuri, unde am participat cu produsele Soap Mill, si cand am ajuns seara acasa, epuizata, Mariuca ma intampina cu lucruri noi. Invatate de la Buni, bineinteles.

Ma uimeste ca spune singura cuvinte si imi arata lucruri in timp ce le denumeste, dar eu nu o intreb. E proactiva. Stie numele cartilor ei, numele multor fructe, legume si plante. De animale nu mai zic. Mai nou, ne uitam la Planet Earth, o serie de documentare realizate in format HD de catre BBC. Mariuca e absolut fascinata!!!! Imi povesteste tot ce vede, ba de multe ori stie si ce urmeaza.

Vorbeste la telefon, chiar imi cere sa sun pe cineva. Stie toate partile corpului si am invatat-o de curand sa raspunda si "Mariuca" cand o intreb cum o cheama. Bine, nu va imaginati ca zice corect, ca e si un diminutiv lung, dar zice "Mauca".

Acum se uita pe "Mica Sirena" si imi povesteste fiecare pagina. Hahahaha! A terminat-o si s-a dus la standul de carti si a zis "Mogli" si a adus "Cartea Junglei". E foarte tare copilul nostru, nu-i asa???? Evident, a dus-o pe Ariel la locul ei. Nu ca ar face acest lucru des. Dar nici noi nu o faceam!!!

Stie culorile si ni le arata la flori. Stie ce e ala "badi" sau "b(l)uza", capac, pa(r)fum sau cum se deschide poarta si unde se baga cheia de masina, ce se face cu volanul si cum se da drumul la casetofon. Evident, "cheia" se baga in gaura de la "ti-ti". Acum cauta cheia, ca tot vorbeam de ea!!! "Cheia, undi-i?" E vorba de cheia de la portita, pe care a scos-o din broasca si i-a cazut, cred eu, pe langa scara. O sa ma duc sa vad imediat.

Noi avem toate clantele montate foarte sus si de-abia de ceva vreme ajunge la ele. Dar cand o rog sa ii deschida usa lui Mati, sa intre in casa, se duce, ii deschide, asteapta sa intre si apoi o inchide. Bine, daca e cald afara, usa sta tot timpul deschisa...

As mai avea de spus o gramada de lucruri noi despre Mariuca, dar trebuie sa fug la posta in curand, sa pun alte comenzi Soap Mill si sa ridic banii pe cele trimise. Stiati ca am vandut in primele 12 zile peste 300 sapunuri si mai multe cadouri??! Cititi blog-ul Sapun Natural si vizitati site-ul Soap Mill. In curand lansam alte doua game si avem cateva surprize pregatite pentru voi!

RIP Michael Jackson

Dupa cum stiti, am refuzat - pana acum - sa vorbesc despre "subiectul zilei" din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi ca nu vad rostul ca pe un milion de site-uri/blog-uri sa citesti acelasi lucru. Mai ales daca nu te intereseaza si vrei ceva nou. Dar, de data asta, aleg sa vorbesc despre moartea lui Michael Jackson impreuna cu toata lumea. Pentru ca a fost idolul tuturor in adolescenta mea, a noastra, pentru ca am crescut cu muzica lui, am cantat versurile, am dansat si am purtat carlionti pe frunte "a la Michael Jackson".

M-a sunat mami de dimineata si mi-a zis ca a murit si nu stiam ce sa zic, ce sa cred. A fost o veste-soc pentru mine, in conditiile in care stiam ca incearca sa isi revina, sa isi schimbe viata si avea planuite 50 concerte in UK. Plus ca era tanar, chiar daca cu probleme de sanatate.

Lasand la o parte discutiile si controversele legate de viata lui si de fizicul lui, pe Smart FM am aflat ca a avut o boala de piele, de aceea pielea i s-a albit. Vitiligo se numeste, adica pielea se depigmenteaza si isi pierde culoarea naturala. Este normal si firesc ca atunci cand ai o viata ca a lui, succes cu carul, lumea sa inventeze povesti despre tine si sa te tina sub lupa. No comment!

Eu vreau sa vorbesc despre muzica lui, care a inspirat o gramada de cantareti de ieri si de azi, de la Justin Timberlake la Usher, de la Celine Dion la Cher, prieteni de-o viata cu el ca Liz Taylor sau Tommy Motola, vietile unor oameni schimbate peste noapte pentru ca el a crezut in ei (coregraful Thriller, de exemplu), femeile cu care a avut relatii (Brooke Shields sau fosta sotie, Lisa Marie Priesley) si care permanent au avut numai cuvinte de lauda pentru el...

E trist, pentru ca nici macar cand ai murit, nu scapi de paparazzi, de reporteri inraiti care vor subiectul anului. Am vazut un reportaj cu trupul lui MJ scos din elicopter si dus la o ambulanta, pentru a ajunge la morga in vederea autopsiei. Fratele lui, Germaine, a rugat presa sa fie intelegatoare cu familia artistului in aceste momente grele.

Oameni necunoscuti plangeau, recunosc ca m-au incercat si pe mine cateva lacrimi, spuneau ca Michael a facut parte din viata lor ca un membru al familiei, altii dansau si cantau, unii aprindeau lumanari langa steaua de pe Walk of Fame, altii erau in fata spitalului, un autocar cu turisti a parcat in fata Neverland chiar cand Michael murise... stirile au facut inconjurul lumii prin canale consacrate gen BBC, CNN, LA Times sau NY Times. Normal, ati putea spune, a fost Regele Pop.

Diseara, in Bucuresti, la ora 18.00, in fata Ambasadei SUA, sute de oameni ii vor aduce un omagiu celui ce a fost Michael Jackson. Poate credeti ca sunt nebuna, dar as fi vrut sa ma duc si eu, daca Dani nu pleca cu masina. Pentru ca adolescenta din mine isi aduce aminte de zecile de postere lipite pe peretii dormitorului, de casetele ascultate la nesfarsit cu Bad, Thriller sau Black&White, de participarea la concertul lui din '92, sus pe blocul matusii mele (vis-a-vis de stadion), cu un binoclu in mana si cu basi in suflet, de orele petrecute in fata MTV-ului chiar de la lansarea in Romania, de insigne, tricouri, articole decupate din reviste, versuri furate de pe cd-uri originale si cate si mai cate. Da, as fi vrut sa ii aduc un omagiu celui ce mi-a incantat copilaria si adolescenta... Si este prima oara cand un moartea unui necunoscut, prin asta intelegand un om pe care nu l-am cunoscut live, ma atinge, ma impresioneaza si ma indeamna la actiune.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Experienta mea la Bride Parade

As vrea sa va impartasesc si voua experienta mea la Bride Parade! Nu o sa incep de acum 2 luni, ci chiar de sambata seara.

Am scos rochia, am probat-o, imi venea excelent, chiar daca nu mai am silueta de la nunta, am chemat-o pe mama mea si am aranjat-o. Nu am purtat crinolina si am ridicat-o putin, ca ma impiedicam in ea.

Mai aveam fooooarte multe lucruri de rezolvat, verificam mail-ul sa vad daca s-a mai inscris cineva, vorbeam la telefon, printam comunicate de presa, faceam liste, sa nu uitam ceva acasa si aveam emotii mari.

Duminica dimineata, dupa doar cateva ore de somn, m-am trezit bine-dispusa, mi-am baut cafeaua si am inceput sa imi calc rochia. Mi-aduceam aminte ca la nunta noastra, mami a calcat-o si eu o tineam, acum era invers. Nu aveti cum sa intelegeti ce este in sufletul unei femei cand isi vede propria rochie de mireasa si cand urmeaza sa o imbrace din nou. Nici eu nu pot sa va explic ce simteam. Este un moment care iti ramane intr-un coltisor, undeva, si pe care il scoti la suprafata rar, foarte rar sau deloc. Adevarul este ca nimeni nu iti ofera alte ocazii sa iti imbraci din nou rochia pretioasa si nimeni nu te mai intreaba cum a fost nunta, dupa atatia ani. Mai avem putin si implinim 6 ani de la nunta, iar ecourile ei s-au stins de mult timp. Pentru ceilalti. Pentru noi, cei implicati in acest moment unic, nunta, reprezinta ziua in care ti-ai unit oficial destinul cu cel pe care il iubesti.

M-am imbracat, m-am machiat, am urcat-o pe Mariuca in masina, am verificat inca o data lista si am plecat spre Kiseleff. Noi cu mami si Alex intr-o masina, tati cu Dragos in cealalta. Dani plecase mult mai de dimineata spre locatia unde se pregateau modelele si Loredana.

Am ajuns la destinatie, am parcat si fetele au inceput sa ma intrebe daca eu sunt Silvia. Parca ne cunoasteam de o viata!

Ele erau frumoase, cu rochii care mai de care interesante, cu umbrelute sau aparate foto in mana, cu parinti, iubiti, soti alaturi si cu multa veselie in ochi.

Au inceput sa apara din ce in ce mai multe, ne-am strans in fata fantanii pentru fotografii de grup, a aparut si fanfara, ele dansau, radeau, glumeau.

Realitatea a vrut sa intre in direct, le-am adunat din nou la soare si s-au pus pe jucat.

In timpul acesta, eu dadeam interviuri pe la diferite canale. TVR, Prima, Rompres, Evenimentul Zilei, Libertatea si multe altele. Toti ma intrebau, invariabil, cine a avut Ideea. Cum cine? As fi strigat ca sotul meu, ca ma stiti nebuna, dar am preferat sa fiu civilizata si sa spun "ideea apartine unui fotograf profesionist de nunti". Ceea ce au si dat. Am dat un interviu in engleza pentru Associated Press, preluat de zeci de televiziuni internationale (de la AP top stories pana la Hindustan Times, de la Daily Mail pana la NBC), Reuters a fost la fata locului, sunt vedeta pe BBC, iar Euronews a aratat imagini in sectiunea "no comment". De ale noastre nu mai zic nimic, pentru ca nu am ratat nicio televiziune: Realitatea, PRO, Antenele - toate, TVR, Prima.

Am plecat in sunet de fanfara, eu vorbeam la telefon in continuare, ele fluturau steagurile, steguletele si banner-ele, soferii masinilor de epoca claxonau, jandarmii ne urmareau, politia bloca intersectiile. Fotografii si cameramanii erau absolut disperati dupa cadre si interviuri, unii s-au suit in masina de epoca sa o filmeze/pozeze pe Loredana de foarte aproape. O nebunie, asta e clar!

Pe drum am inceput sa ne simtim vedete. Eram rasfatate, toata lumea se uita la noi. Unii ne fotografiau cu mobilul, altii filmau, unii ieseau pe geamurile masinilor, altii la ferestre. Toti se uitau cu admiratie, ne aplaudau, ne multumeau. O batranica, genul bunicii din povestile nemuritoare, facea plecaciuni si ne multumea. Draga Olteanu Matei a iesit la fereastra si ne facea cu mana. O doamna era cu catelul pe geam. Un autocar cu turisti americani a oprit, iar ei erau lipiti de geam si incantati de ce vedeau. In fata hotelului Novotel, turistii straini au iesit special din hotel si ne intrebau despre ce e vorba. O masina a trecut de doua ori, am vazut-o cu ochii mei, cred ca a intors prin spatele BCR-ului. Oamenii ne faceau cu mana, urlau din masini, pe scarile muzeului erau zeci cu aparate de fotografiat, magazinele deschise aveau cate 2-3 oameni in usa care urmareau defilarea.

Pe la podul Izvor, ma suna si o doamna de la Click, care nu stia unde suntem, ca plecase mai tarziu de la redactie. Tot pe Calea Victoriei, am dat un interviu la Jurnalul National, am vorbit cu Radio Romania Actualitati, sa intram in direct la 12.15. Am pozat, am "pupat" telespectatorii, am dansat ca nebuna alaturi de fete si am multumit fanfarei ca ne tinea in priza.

In Piata Constitutiei s-au decernat premiile. 16 fete s-au bucurat la maxim cand au aflat ca au castigat, Loredana a coborat din masina si a pozat alaturi de noi, rochiile au fost ridicate si s-a vazut inclusiv un picior cu o jartiera alba. Iar eu eram mot, in spatele Loredanei, tinand un banner cu Bride Parade. Cu gura pana la urechi.

Au venit participante din Varna, Constanta - multumesc, Monica!, Sinaia, Barlad, Husi, Ploiesti, Targoviste, Timisoara, a venit o doamna casatorita de 29 ani, au venit prietenii nostri si cunoscuti, Cris cu Radu, Rux cu Valentin, Ionut cu Anastasia, Andreea cu Sorin, Andreea cu Ovidiu, Gratiela si Ozi, Calin si probabil multi altii pe care ori nu i-am vazut, ori i-am uitat pe moment. Nu mai spun de gasca noastra, mami, tati, Dragos, Alex si Mariuca! Aduta era in Italia, dar a fost alaturi de noi cu gandul, mama si cu tata asteptau cu sufletul la gura sa aparem pe la tv, la fel si Cris cu Florin.

Ne vom revedea cu siguranta la Bride Parade 2, in toamna, cu mult mai multe surprize, premii si, de ce nu?, intamplari extraordinare de povestit.