Cred ca vor rade si curcile de mine cand vor citi povestirea de mai jos!
Pai ieri am plecat sa imi fac rmn-urile. Cele multe doua. Am ajuns destul de devreme acolo, din considerente de trafic.
Am pierdut vremea in masina, m-am jucat pe telefon, am vorbit la telefon si pe la 6 si un sfert am intrat.
Am completat ditamai declaratia pe proprie raspundere si am asteptat sa fiu chemata.
M-am schimbat, am avut grija sa imi las toate accesoriile metalice acasa si am intrat in camera "Magneton"-ului.
S-a chinuit sa imi bage parul in spatiul rezervat capului, mi-a dat o pompita in mana si mi-a zis sa nu ma misc. Pompita era pentru avertizare, in caz ca aveam probleme. Mi-a pus casti pe urechi, o bara la gat, ca un colier si here we go...
A inceput sa se miste masa cu mine si am intrat. Din pacate, si ochelarii sunt din metal, asa ca a trebuit sa ii las in vestiar. Ca atare, dupa ce ca tavanul era la vreo 10-15 cm. de ochii mei, ma si dureau ochii ca nu aveam ochelarii. Dupa cateva mutari ale mesei si incalziri ale toracelui si zonei lombare, zgomotul interior s-a stabilizat si a inceput ventilatia. De la huruituri si pocanituri, bipaituri si tacaneli, zgomotul s-a transformat ca intr-unul de motor de masina. Drept pentru care am inchis ochii, ca deja ma usturau.
Si am adormit...
M-am trezit exact cand masa ma plimba spre iesire. Eram putin buimaca si speriata pentru ca mi-era frica sa nu ma fi miscat cat am dormit. Nici nu stiam cat am dormit macar!
Dar totul a fost bine. M-am imbracat, iar luni voi primi rezultatul pe dvd plus hartii si fotografii. Apoi merg din nou la medicul neurolog sa imi dea tratament.
Nu a fost nevoie de substanta de contrast, asa ca nu am lasat decat 700 ron acolo.
Oricum, clinica Sanador e moderna, oamenii sunt amabili si te indruma frumos.
Va tin la curent!
