Blonda non-creata

Pentru curiosi, de-abia acum am reusit sa descarc fotografiile de pe camera facute la inceputul lunii august, in concediu. :))

Cizmarul n-are pantofi, nu-i asa?

Aici eram dupa piscina, in curte. Mariuca, ca eu eram cu aparatul in mana.

Cateva fotografii din septembrie, cred, cu Mariuca si noile ei achizitii, o pereche de role, cu casca, cotiere, genunchiere si palmiere. Cu mov. :) Culoarea ei preferata.

 

Concediul l-am inceput la Bica si la Bicu, cu o plimbare cu telegondola.

A urmat apoi o plimbare cu poneiul si distractie in parc.

Continuarea...? Patru parcuri nationale, Ceahlau, Rodna, Apuseni si Retezat, partial cu cortul, partial la vile.

Ceahlau. Am urcat pe munte, ne-a plouat, ne-am jucat, am ras si am dormit pentru prima oara in cort. Mancarica de cartofi a fost incredibila, iar cafeaua la fel.

Spre Cabana Fantanele. Urcus de vreo 2 ore, Mariuca a rezistat eroic, pentru prima ei ascensiune montana. Sus am mancat o ciorba excelenta si am admirat privelistea din Ceahlau.

Rodna, la vila cu piscina si teren de joaca.

In Pestera Ursilor, in Apuseni

Spre Pestera Scarisoara, pe ATV.

Spre Pestera Scarisoara, pe scari. Eu si Mariuca in pull-over, Dani in maneca scurta. ;)

Si finalul, in Retezat. De unde am adunat menta salbatica, ce ne-a parfumat masina pe intreg drumul de intoarcere.

Cantece de copii sau mai bine nu!

Foarte frumoase sunt cantecele de sarbatori! Extraordinare! Problema majora este ca nu s-au mai inventat unele noi. Numai arhaisme pe care de-abia le pot pronunta eu, numai cuvinte care nu mai exista in limbajul de astazi. Si toate astea pentru un copil de 4 ani! Crime, omoruri, jertfe... nu mai zic!

Hai sa invatam cuvinte noi, sunt de acord. Sa le dezvoltam copiilor limbajul, sunt de acord. Sa acumuleze mult, ca acum este perioada, sunt de acord. Dar de aici si pana la cuvinte imposibil de pronuntat, pe care nu le-a auzit niciodata in viata lui de copil de 4 ani si pe care nici parintii nu le-au mai auzit de +30 ani, este o mare diferenta.

Asa ca... dragii mei, Santa Claus is coming to town! Macar in engleza e mai simplu, mai invata o limba straina si pot sa ii explic cantecul. Nu sunt de acord cu invatatul papagaliceste, dupa auz/dictare, consider ca o invatare temeinica, care sa dureze in timp, trebuie sa se bazeze pe explicatii. Asa ca trebuie sa ii explic despre ce este vorba in cantec.

Ia incercati un exercitiu pe colegi sau prieteni si explicati-le franturile de mai jos:

Zori dalbe (licenta poetica), noaptea pe la cantatori, ferestri, cand boierii nu-s acasa, sa vaneze caprioare (cum adica, sa il omoare pe Bambi?), au vanat un iepuras (ala micut, pufos si dragut??), sa faca din pielea lui, hatul de-o sa scape, mititel, infasatel, in scutec de bumbacel, seara-i de mister, veseli zurgalai, stati putin si nu manati langa boi v-alaturati, ca si brazda de sub plug. Iar "Steaua sus rasare" este un cantec chiar foarte frumos, dar ai nevoie de o imaginatie extrem de bogata tu, ca parinte, sa ii explici unui copil cum magii au vazut steaua, au pornit dupa raza, sa il vada pe Hristos.

Nici la poezii nu stam mai bine, dupa cum banuiti... dar asta este alta poveste. Sau poezie. Sau cantec.

Nefericirea unora, banii altora

"Aaaa, Laura Stoica? Hmm, ce faza, nu mai stiam nimic de ea!"
"Madalina Manole? Tipa cu parul de foc, parca, nu?"
"Malina Olinescu... aaaa, parca am vazut-o la Mamaia. Sau la emisiunea aia de pe TVR, de acum o mie de ani."

Si acum toata lumea scrie, diseaca, comenteaza, pune melodii, vorbeste, intreaba. Foarte bine!

Altii vin si spun "trebuia sa scrieti despre ei cand erau in viata, nu cand mor".

Asa ca vin si eu si spun: nu este nimic nou. Celebritatea nu dureaza o viata decat daca te cheama Al Pacino, dar si el a devenit celebru de-abia pe la 32 de ani, de cand cu "Nasul".

Daca va enumar acum cantareti, actori, actrite, prezentatori si multi altii... de care nu ati mai auzit de cand erati copii, o sa ziceti ca i-am scos de la naftalina. Si asa as face, da' mi-e lene sa caut pe Google sau sa imi stimulez memoria dupa nume de mult apuse.

Asa, nu s-a mai vorbit despre Malina Olinescu. Nici despre Madalina Manole. Nici despre Laura Stoica. Nimic notabil inainte sa moara sau sa se sinucida. Si ce-i cu asta? Suntem noi rai, perversi, nesimtiti sau mai-stiu-eu-cum pentru ca ne aducem aminte de ele in ziua mortii? Eu consider ca am evoluat, ca am depasit mai multe stadii si ca ele nu isi mai gaseau locul in peisajul modern, daca vreti.

Nu ma simt prost ca nu stiam ce mai face Malina Olinescu sau Madalina Manole. Ceva faceau ele, ca doar nu mureau de foame. Munceau, traiau, la fel ca noi. A, nu mai traiau in lumina reflectoarelor, dar asta nu inseamna ca jurnalistii sunt rai ca nu le-au readus in fata noastra.

A, mi-am adus aminte! Sinead O'Connor. Am vazut niste poze acum vreo cateva luni, cu ea, in Londra, parca. Atunci m-am gandit "de fapt, tipa asta a mai avut si alte melodii?".

Normal ca imi pare rau pentru familiile Madalinei si Malinei... dar ar fi trebuit sa le trimita la psiholog cu ani in urma. Atunci cand justificarea este "oricum a spus ca se va sinucide, uite ca a facut-o si pe-asta!", am senzatia ca toti au nevoie de un psiholog. Nu este de gluma cand cineva ameninta ca se sinucide, nu ai cum sa il ajuti tu de acasa, nu poti merge pe ideea ca prietenii sunt cei mai buni psihologi.

Asa cum lucrurile au evoluat, asa cum acum avem masini, zgarie-nori, tablete grafice si internet, asa in 2011 avem psihologi si psihiatri, oameni calificati sa evalueze si sa ajute o persoana aflata la limita dintre nebunie si normalitate. Iar la limita nu ajungi dintr-un foc, sunt semne, patologii si este imposibil ca nimeni din jurul tau sa nu observe.

Imi pare rau pentru cei care aleg sinuciderea, dar nu ii inteleg si nu ii aprob. Imi pare rau pentru cei care raman in urma lor, prieteni si familie, dar nu ii inteleg si nu ii aprob.

Asa ca nu voi da link-uri cu melodii de-ale Malinei Olinescu, nu voi scoate de la naftalina nu-stiu-ce interviu de-al ei, dar voi spune "Dumnezeu sa o ierte!".

Pentru Bibi. Sau alte explicatii.

Uite cum dupa aproape 1 an revin cu o postare pe blog-ul personal. Recunosc ca toata energia mea a fost, este si va fi canalizata in mai multe directii si nu am mai reusit sa ma impart. Proasta organizare, as putea adauga. Asa ca blog-ul celor doua crete, una dintre ele fiind mai mult blonda decat creata, a fost aruncat intr-un sertar. Uneori i-am simtit lipsa, mi-ar fi placut sa continui sa scriu in stilul meu acid si amuzant (asa spun altii, nu eu!) si poate ca imi voi organiza timpul mai bine, sa mai povestesc pe aici.

Eu si cu mama mea ne-am implicat intr-un proiect de suflet si am donat 15 sapunuri naturale pentru Bibi. Aici puteti citi mai multe despre acest lucru.

Iar astazi, dupa entuziasmul cu care am parasit facebook-ul ieri, stiind ca am contribuit si cu un sms la campania pentru Bibi, citesc pe facebook si apoi in blogosfera niste mesaje absolut incredibile. Totul plecand de la un anume blogger cu state vechi, cica apreciat, care a spus niste rautati pe blog-ul Bogdanei.

Mama lui Bibi a simtit nevoia de a scrie o justificare, o gasiti aici. Olivia si Kristina au raspuns si ele. Ma alatur lor si imi pare bine ca redeschid blog-ul personal cu aceasta postare, chiar ma bucur!!

Olivia a avut un final de POVESTE la post! "Haideti sa-l ajutam pe Bibi. Pentru ailalti, sper ca Judecata de Apoi nu e o inventie."

Olivia, tu stii ca te iubesc. Este evident! Pentru ca prostiile cu zodiile si cu oamenii care think a like nu sunt chiar prostii si exista un dram de adevar. Ultima parte m-a racorit pe suflet.

Am citit ce a scris Kristina (pe care o cunosc de aproape 5 ani si pe care o respect foarte mult), am citit ce a scris Loredana, mama lui Bibi si am citit ce a scris scursura pe blog-ul Bogdanei.

Post-urile cu reactiile fetelor ne-au racorit pe multe, pana acum s-a spus ceea ce gandeam toate, dar imi permit sa spun ca nu e ok decat pentru noi. Pentru ca otv-ul, cancan-ul si alte tabloide, bloggeri de genul aluia traiesc datorita faptului ca altii vorbesc despre ei, fac tam-tam, creste traficul, se uita lumea la ei, se vorbeste despre ei, au notorietate. Pe ei lumea ii crede by default tocmai datorita acestei notorietati, iar noi, restul lumii, trebuie doar sa ne justificam. Tot timpul ne justificam. Automat lumea vrea sa creada ca exista rau, pune raul inainte si nu concepe ca altii pot raspunde cu ganduri si actiuni pozitive. Lumea nu mai vrea sa creada ca pot exista lucruri bune si frumoase si se repede ca hiena la jugulara. Este in natura umana sa crezi ca toata lumea vrea sa te traga in piept si ca exista un motiv ascuns.

Cum am scris si pe blog-ul Loredanei... cand spui 30 mii lei pe an suna "wow, nu-mi vine sa cred cati bani au aia si vor sa mai stoarca de la noi!!!". 80% din 10 lei suna mult mai bine decat 10% din 80 lei. Daca scria 2.500 lei pe luna cu tot cu bonuri de masa nu suna atat de plastico-artistic. Si toata lumea ar fi reactionat "pai eu cu 25 milioane nu reusesc sa fac nimic". Dar cand zici 30 mii lei, nu sta nimeni sa faca un simplu calcul matematic, pentru ca deja suna muuuult. Iti dai seama! Cineva are tupeul sa castige 30 mii le (PE AN, dar ce mai conteaza?!) si mai vrea sa primeasca donatii.

Am inteles citind blog-ul Bogdanei ca o doamna chiar s-a sesizat si a crezut ca a fost trasa in piept. A sunat si a cerut lamuriri legate de situatia financiara a parintilor lui Bibi. Intre timp, blogger-ul cu pricina ("amice, esti idiot!" - imi tot vine in minte aceasta replica din film, fara legatura cu subiectul sau predicatul) a continuat cu un mesaj nuantat. S-a ajuns la 200.000 lei, apoi la salupa, terminand sau incepand (de fapt) cu faptul ca nu are nevoie de trafic, ca trafic are.

Atunci el cauta adevarul. =)) Ma rostogolesc de ras pe jos!!! Daca trafic are si nu mai vrea altul, daca notorietate are si nu mai vrea alta, atunci cauta adevarul. Eu asta inteleg. Vrea sa le spuna tuturor celor care au donat ca au fost fraieriti la drumul mare, li s-au furat cu japca 2 euro din buzunar sau 15 sapunuri. Toti "e" fraieri, numai el este justitiarul care spune adevarul si numai adevarul, care nu urmareste nimic, nu are motive ascunse, nu vrea decat sa ne lumineze pe noi, ceilalti, care nu avem trafic si notorietate, ca ne-am implicat degeaba si am fost dusi de nas.

"Amice, esti idiot!"

Ah, nu mai scap de replica asta din cap, e ca o melodie pusa pe repeat!

Infamous 53

Nu am timp si nici chef, recunosc, sa mai scriu aici. :)) Dar ieri am avut inca un soc, cand iarasi nu a plecat liftul cu mine intr-un bloc. Mi s-a mai intamplat de cateva ori, dar am crezut ca are liftul o problema.

In ultima perioada, cred ca ultimele luni, am tot auzit exclamatii care incepeau cu "oau" si continuau cu "cat ai slabit!". Dar asta a fost prea de tot! Sa nu mai plece liftul cu mine!!! Cele mai multe au venit dupa interviul de la Pro TV din noiembrie. Ba chiar televiziunea m-a ingrasat cu cateva kilograme, hehe!

For the record, ca multa lume m-a intrebat, nu am tinut si nu voi tine niciodata o cura de slabire. Am slabit fara sa imi impun acest lucru. Am muncit enorm, este adevarat, si am avut activitati sustinute de mai bine de un an si jumatate. Sa nu mai vorbesc de Mariuca. Cred ca orice mama cu copil de 2-3 ani stie ce vorbesc! :)

Pentru a contracara alte intrebari viitoare... va informez ca am 53 de kg. si ca la 18 ani aveam 54 kg. Mi-am tot cumparat haine noi care nu mai imi vin si am o garderoba limitata in acest moment.

Si tot for the record, cu o zi inainte sa nasc aveam 75 kg. Da, am slabit 22 kg. in acusica trei ani de zile. Sunt mandra de acest lucru, evident! Dar sunt la fel de mandra ca atunci cand aveam 65-70 sau 75 kg! Aspectul este deosebit de important, este adevarat, dar la fel de bine este si o prostie. Tot eu sunt, aceeasi persoana, la fel pe interior, doar cu alta fata la exterior.

Va rog sa nu va agitati cu cure de slabire, mai bine practicati un sport regulat si va intariti musculatura, decat sa va infometati sau sa va numarati caloriile bucata cu bucata. Eu nu imi doresc ca cineva sa devina sclavul alimentatiei si sa piarda din vedere lucrurile importante. Va incurajez sa slabiti daca acest lucru va reda stima de sine si respectul personal, dar mai bine lasati sa vina de la sine orice schimbare atat de dramatica.

S-a marit familia!

Iaca a trecut mai bine de o luna de cand nu am mai scris aici. Nici fotografii din Praga si Viena nu am mai pus... asta este, ce sa fac? Muncesc acum muuult mai mult decat inainte, cand aveam 3 job-uri (publicitate, Soap Mill si Mariuca - hehe).

Vreau sa scriu acest post de 2 saptamani, deoarece este despre un eveniment absolut superb. Rux a nascut! Burtica din Viena a crescut mare, iar acum Ileana, finuta noastra iubita este o domnisoara superba, dupa cum se vede din fotografia de mai jos!

Dani si cu Valentin au deschis One Small Boutique acum ceva timp, va invit sa vizionati cateva din realizarile lor pe site-ul http://www.onesmallboutique.com/. Se lucreaza inca la el, dar oricum va puteti face o idee... Fotografia este realizata in stilul One Small Boutique chiar de catre Valentin.

Asaaaa... Ileana, dupa cum spuneam, este o domnisoara absolut delicata si finuta, seamana cu mama ei. Acum doua saptamani, primim un sms care se termina cu "Incoming Ileana". Tocmai ne trezisem. Ne-am aruncat niste haine pe noi, ne-am aruncat in bocanci si fuga la spital.

Ce a urmat... a fost incredibil de greu pentru mine. Adica am stat afara, asteptand vesti de la Rux. Si am constatat ca este ingrozitor sa stai afara si sa nu stii nimic. Rux macar putea sa dea sms-uri, ca era in rezerva. Dar Dani si cu toata gasca noastra nu stiau absolut nimic despre noi. Eu eram in sala de travaliu si nu aveam voie cu mobile. Foarte greu sa stai si sa astepti sa se intample minunea, fara sa fii in actiune.

La Cris am fost in sala, la cezariana, Cristina a nascut prin cezariana de urgenta, iar eu am fost de fata la nasterea Mariucai. :))

Dar la Ileana... greu, tata, greu! Pana la urma, insa, totul s-a terminat destul de repede si noi am putut sa vedem mica minune care ne-a marit familia.

Mai jos aveti cateva fotografii de la iesirea din spital. Prima fotografie este realizata la o saptamana de la nasterea ei. Urmeaza inca un photo shooting la inceputul saptamanii viitoare. Imi voi face timp sa postez aici fotografiile.

Sweet memories...

Pana la Praga si Viena, Cris mi-a facut pofta de niste amintiri... Ca atare, poftiti de priviti la fotografii de acum 6 ani. :))

Guns la aproape 32 ani

Cred ca diferenta dintre un concert extraordinar si unul slab consta in distanta pe care subiectul o are pana la scena. Sa va zic cum a fost Guns din punctul meu de vedere. Si apoi trageti singuri concluziile.

Nu ma uit la televizor decat pe Hallmark si AXN. Rar, adica cam de doua ori pe saptamana. Ca atare, habar n-aveam de nimic. In general, habar nu am de nimic, dar ma mai tin ai mei la curent si mai reusesc sa citesc un hotnews.ro.

Ne-am intors din concediu, am intrat pe eventim.ro, am vazut ca la normal circle pretul era de 130 lei si la golden circle era de 190 lei. Mi-am luat la golden, pentru ca diferenta de bani mi s-a parut ridicola in comparatie cu posibilitatea de a fi langa scena.

A venit marti, 21 septembrie, ma pregateam febril. Nu stiam decat ca se tine la Romexpo. Mi-am luat un hanorac gros si un pull-over, dar am plecat in maneca scurta. Tatal meu mi-a zis ca, de fapt, concertul nu e in cupola de la Romexpo, unde credeam eu ca e, si ca incepe la 8.30.

Asta fiind la ora 14.00. Da, am plecat spre Romexpo la ora 2 de acasa, in conditiile in care pe bilet scria ca accesul se face la 5. Am crezut ca sunt nebuna, la fel au crezut toti prietenii mei.

Am ajuns acolo si am constatat ca nu sunt singura nebuna din oras. Mai precis din tara, pentru ca erau multi non-bucuresteni. Toti cu bilete la golden.

Am asteptat pana la 6.10, cand au dat drumul in incinta, lumea a inceput sa alerge ca nebuna. Eu am mers linistita, am ajuns la poarta, m-au controlat, am intrat. Inauntru am constatat ca in fata scenei erau cam 3 randuri de oameni. Mi-am luat o pozitie strategica, nu pe centru, putin in dreapta, cam la 3-5 metri de scena. Nu aveam de gand sa stau cu capul ridicat, ca atunci cand esti in primul rand la cinema.

Stiam ca incepe la 8.30, m-am gandit ca Guns vor intra pe la 10-10.30. Nu am fost agitata, eram cu zambetul pe buze si asteptam nebunia.

De la 8.30 fix la 9.30 fix au cantat niste unii, canadieni, care ne-au tot injurat, cu acelasi ritm, dar care ne-au introdus un pic in priza.

La 10.20 au intrat cei de la Guns. Axl grasut, mai in varsta, evident as zice eu, ca doar au trecut 17 ani de cand il vedeam pe MTV, dar adaptat la trend-ul actual din punct de vedere haine. Un look cowboy, fara sa renunte la bandana, dar aratand a om serios in sacou. Blugii tot taiati, esarfa agatata de gaica tot acolo. Mie mi-a placut. Cand l-am mai vazut si cum alearga pe scena si cand l-am auzit cum canta... eram din acel film.

Chitaristul in locul lui Slash a fost demential, DJ il cheama. Un super tip cu tatuaje, frumusel, zambea, facea glume, era cu tigara prinsa pe chitara. Tipul e de la 6 am, o formatie obscura, cred, pentru ca eu n-am auzit de ei. Dar sound-ul lui se apropie foarte mult de cel al lui Slash. Mi-a placut foarte mult.

Au cantat doua balade de pe albumul nou care sunt absolut incredibile, una chiar rivalizeaza cu Don't Cry si am hotarat ca nu s-au schimbat si ca trebuie sa imi cumpar albumul nou.

Au cantat tot ce trebuiau sa cante. Oamenii au cantat Don't Cry, Axl doar a terminat-o. Focuri, bombe, artificii, confetti, tot tacamul.

Au cantat 2 ore si jumatate.

Am plecat de acolo fericita. Dupa 17 ani de cand ii asteptam, mie una mi-au rasplatit efortul, atat financiar, cat si cel de a sta de la ora 3 in picioare pana la 1 noaptea. Pentru ei. M-as mai duce oricand la un concert de-al lor.

A doua zi am aflat ca, de fapt, formatia de intro trebuia sa intre la 7, iar Guns la 8.30 si ca toata lumea ii injura ca iar! au intarziat. Reactia mea a fost "aaa, da??". Habar nu aveam, dar oricum nici nu ma interesa. Nu conta ca vor intarzia sau ca intr-adevar chiar au intarziat. Eu tot la 2 as fi plecat de acasa.

In conditiile in care am cantat de mii de ori, chiar de zeci de mii de ori, melodiile lor, in conditiile in care eu am fost fan Guns N' Roses, adica cu bandane pe cap, esarfe la blugi, blugi taiati si sireturi atarnate de ei, afise pe pereti si casete cu ei... spuneti drept: mai conteaza cat intarzie??

Poze noi numai cu noi

Urmeaza si ce am vazut noi prin lume in aceasta vara, dar acum numai noi vom fi in prim-plan. Cu mici comentarii din partea mea, evident...

Mariuca in Nessebar

 Eu la prezidiu...

In liftul catre turnul cu ceas din Praga.

In Viena, toata gasca de 4. A cincea, adica eu, faceam fotografia.

Tot in Viena, ne plimbam noaptea pe strazi.

Dani putin stresat, in roata mare din Prater.

In drum spre Donau Turm, adica Turnul Dunarii.

Am ajuns si la Donau Turm.

In Viena, in plimbare. Era un festival de film. Dani nu a ratat ocazia sa realizeze o compozitie.

Cel mai lung cuvant pe care l-am gasit in germana. Schadensbegutachtung. Nu ma intrebati ce inseamna...

Mariuca la Lacul Rosu, cand a fost in vacanta la bunici.

Tot acolo, intrebatoare.

La mare, la bulgari, in Obzor.

Noi doua, pe faleza, ne plimbam, tot in Obzor.

Dupa animale, avioane si elicoptere, vapoarele sunt urmatorul punct de interes.

Ganditoare, ca mama ei! Da' ochii nu-s de la ea!

Dupa o inghetata cu capsuni mari, Mariuca, si un tort delicios, Dani.

Sper ca v-a placut micul tur. Data viitoare o sa va povestesc de Guns si o sa va arat fotografii cu cladiri si frumuseti din Praga, Viena si Ceski Krumlov.

Prima zi de gradinita din acest an

Tacere maxima pe aici, stiu. Intre timp, s-au schimbat multe, inclusiv ca mi-am dat demisia de la job-ul la angajator. Si acum sunt full time propriul meu angajat. Nu mai reuseam sa facem fata, era enorm de multa munca, pentru ca ne-am dezvoltat foarte mult in ultimele 6 luni, asa ca de la sfarsitul lui august, aproape imediat dupa concediu, sunt acasa. Bine, asta nu inseamna ca stau, dar ma bucur mai mult de Mariuca si de ceea ce reusim sa realizam pe parte de Soap Mill. Care, by the way, maine implineste 1 an. Aflati mai multe pe http://blog.soapmill.ro/.

Asa, acum sa (ne) revenim... azi a fost prima zi de gradinita a Mariucai. O zi speciala, cu urlete dupa mami, cu refuzul de a primi bombonici Meme (adica M&M) de la doamna educatoare. Un fel de mita acceptata de noi... :) Am plecat de acolo cu inima franta in doua, am ajuns acasa si am aflat ca Mariuca a urlat fix 3 minute si apoi a inceput sa povesteasca. Tuturor si orice. Stia copiii pe nume, a facut pipi la toaleta, a mancat tot, inclusiv cornul si laptele plus sandwich-ul facut de mine, s-a dat pe tobogan, a alergat si a spus poezii.

In fotografii o vedeti inainte sa plece, la mic dejun si la repetarea lectiilor. Enjoy!

'

Apropo de lectii... deja stie toate cifrele, de la zero la noua, si recunoaste literele H, de la horse, A de la animal, M de la Mariuca si de la Mami. Daca le vede pe o carte sau pe o revista, le spune imediat.

In engleza si-a imbunatatit vocabularul, iar cand au fost Bica si cu Bicu aici, a invatat inca vreo 3 cantece si cateva poezii. A invatat inclusiv sa spuna "prezent" si sa ridice doua degete atunci cand isi aude numele strigat la catalog. Deh, mama e invatatoare!

Acum joi plecam in Bulgaria, in plimbare, iar sambata plecam in Piatra, la Bica si la Bicu. N-am nascut-o in masina, dar parca zici ca asa am facut! Aseara am plecat in parc si cautam loc de parcare. Mariuca l-a gasit prima si a zis "uite, mami, aici e loc de parcare pentru masina!". Si acolo era, intr-adevar!

La nisip ne-am jucat alaltaieri si ea mi-a spus serioasa ca acum pregateste "sapun cu lavanda si patchouli", "scrub-urile", "sapun cu scortisoara" si "crema cu ghimbir". E deja micul nostru ajutor! Ne ajuta sa pregatim cutiile cu "comanda", lipeste scotch-ul, tine hartia, trage de sfoara, amesteca uleiul. Si apoi plecam "la posta, sa punem comanda".

Va dati seama, ar fi multe de povestit despre Mariuca... uneori imi pare rau ca fac pauze lungi pe blog, ca stiu ca sunt multi prieteni care citesc blog-ul si vor sa afle noutati despre ea si sa o vada in fotografii. Nu pot sa promit ca voi scrie mai des, dar voi incerca.

Mai am fotografii superbe din Praga si Viena, sper sa reusesc sa mai postez aici saptamana aceasta.