Măriuca în tabără

Anul trecut a fost în cantonament cu fetele de la gimnastica ritmică, deci anul acesta nu am avut nici cea mai mică emoție să o trimitem în tabără. Singura diferență a fost că acum chiar nu cunoștea pe nimeni, nicio fetiță, nicio profesoară, niciun părinte. Deci a fost pe cont propriu total!

Mă bucur foarte tare că am ales Ghizii României, oamenii sunt foarte tari! Pe lângă faptul că organizează de ceva vreme tabere, organizarea este de fiecare dată de nota 10. Din aprecierile noastre, în prima grupă din această tabără, Cavaleri în Țara Bârsei, au fost aproximativ 100 de copii. Anul acesta organizează în țară cinci tabere diferite, cu câte 4-5 serii fiecare, și trei tabere internaționale.

Față de prețul altor tabere, acesta mi s-a părut foarte prietenos, cu cel puțin 300 lei mai puțin decât alte variante similare. Dar nu prețul a fost decizional, ci activitățile, prezentate excelent pe site, cu explicații pe zile, fotografii și video din taberele anterioare.

Și acum fotografiile, pe care le-am primit în format electronic în fiecare zi de tabără. :)

Prima, chiar din fața hotelului, când am lăsat-o.

Mi-au plăcut atât de tare aceste fotografii, de nu vă închipuiți! O sută de copii plus cel puțin 12-15 ghizi. Cum se înșirau ei pe toată valea, prin toată pădurea sau în jurul castelului! Amintiri extraordinare.

La proaspăt-deschisul Dino Parc din Râșnov

Aici își creau steagul echipei lor, echipa portocalie

Și rezultatul final

Jocuri de echipă ingenioase

 La discotecă, în două seri, și la karaoke

Înviorarea de dimineață

În excursie, pe munte

La cursul de prim ajutor

 Spre Castelul Râșnov

Mutrița din dreapta este a Măriucăi

Au tras cu arcul și cu pușca, au făcut cățărare și au învățat să facă noduri marinărești

Au avut parte și de două dimineți de bălăceală, în piscina hotelului. Măriuca a fost super încântată!

Plimbarea cu telecabina și excursii

Focul de tabără tradițional, în ultima seară

Premierea din ultima zi. Fiecare copil a primit cadouri - o vuvuzelă, două palete de badmington și o medalie de participare. Ghida care o îmbrățișează pe Măriuca este șefa taberei, Andreea Săraru, o tipă extraordinară.

Sâmbătă când a vorbit Dani cu ea la telefon a spus că nu vrea să se întoarcă, fiindcă este foarte frumos și distractiv în tabără. Am luat-o duminică, la fel de fericită ca în fotografia cu cadourile. Cred că a fost cea mai tare decizie pe care o puteam lua pentru Măriuca anul acesta!

Iar cei de la Ghizii României organizează inclusiv excursii, așa că ne vom mai întâlni cu ei! ;) Au 29 de variante de excursii de 1 zi cu plecare din București, 10 excursii de 2, 3 zile și excursii tematice.

Dresden

3.300 km. în mai puțin de 5 zile și un traseu minunat. Obositor, dar nu mai puțin extraordinar, pentru că am fost doar noi doi. Și tare bine a fost! :)

Atunci când viața îți oferă ceva, chiar dacă la prima vedere pare un lucru trist sau de care nu aveai nevoie chiar atunci, ideal ar fi să îl răsucești pe mai multe fețe, exact ca un cub Rubyk, până nimerești o parte care să îți placă. Nu aveam de gând să plecăm în Germania, Dani era la Madrid pentru un eveniment de câteva zile, eu acasă, mă pregăteam de prima tabără a Măriucăi, lui Mihăiță îi mai ieșeau doi canini... dar a trebuit să plecăm!

Așa că eu am privit-o ca pe o excursie de research pentru următoarea mea carte (știam deja că va avea loc în Germania), Dani ca pe un task pe care îl avea de rezolvat într-un timp scurt, iar amândoi ca pe o posibilitate de a evada în doi.

După ce am lăsat-o pe Măriuca în tabără (între noi fie spus - a fost extrem de încântată și nu a mai vrut să plece de acolo, dar toate acestea într-un viitor post), ne-am îndreptat către Dresden, Germania.

Orașul este contrastant într-un mod plăcut; nu ca Istanbulul. Poți vedea la tot pasul oameni de diferite vârste tatuați pe suprafețe mari din corp, oameni care își plimbă copiii în căruțuri pentru biciclete sau în scaune, punkiști, rockeri, vopsiți sau cu codițe rasta - respirând tinerețe și modernitate. Totodată, Dresden este un oraș german, liniștit, calm, ce îți dă o senzație de oldies.

Este prima oară când pot să spun că m-am plimbat într-un oraș bike friendly și m-am simțit minunat. Este singurul loc pe care l-am văzut până acum plin-ochi de biciclete și pot să declar că este orașul bicicletelor. În fața centrelor de afaceri erau parcări cu sute de biciclete, fiecare scară din fața blocurilor avea rastel de biciclete, pistele aveau un metru și jumătate, existau semafoare pentru bicicliști și puteai găsi peste 50 de magazine de profil.

Orașul a fost bombardat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial de către americani și englezi, într-o încercare macho de a arăta cine este mai tare. Cam tot centrul a fost distrus, dar nemții tot nemți! Au adunat cărămidă cu cărămidă, bucată cu bucată și au reconstruit clădirile emblematice, punând accent pe caracterul vechi, dar totuși nou al acestui loc. De aceea, senzația că în Dresden sunt două lumi cred că are legătură cu trecutul lor dual.

Accentele Rococo și baroce te aruncă în timp, iar păstrarea caracterului inițial al clădirilor fascinează ochiul. Chiar dacă în interior poți găsi un Zara sau un Primark.

Întâmplarea a făcut să îmi placă foarte mult acest oraș, să mă bucur de tot și să declar că acolo, cu tatuajele mele, părul meu rebel și vocea puternică, m-aș putea integra foarte bine, fiindcă Dresden nu pare 100% german. ;)