Atunci când viața îți oferă ceva, chiar dacă la prima vedere pare un lucru trist sau de care nu aveai nevoie chiar atunci, ideal ar fi să îl răsucești pe mai multe fețe, exact ca un cub Rubyk, până nimerești o parte care să îți placă. Nu aveam de gând să plecăm în Germania, Dani era la Madrid pentru un eveniment de câteva zile, eu acasă, mă pregăteam de prima tabără a Măriucăi, lui Mihăiță îi mai ieșeau doi canini... dar a trebuit să plecăm!
Așa că eu am privit-o ca pe o excursie de research pentru următoarea mea carte (știam deja că va avea loc în Germania), Dani ca pe un task pe care îl avea de rezolvat într-un timp scurt, iar amândoi ca pe o posibilitate de a evada în doi.
După ce am lăsat-o pe Măriuca în tabără (între noi fie spus - a fost extrem de încântată și nu a mai vrut să plece de acolo, dar toate acestea într-un viitor post), ne-am îndreptat către Dresden, Germania.
Orașul este contrastant într-un mod plăcut; nu ca Istanbulul. Poți vedea la tot pasul oameni de diferite vârste tatuați pe suprafețe mari din corp, oameni care își plimbă copiii în căruțuri pentru biciclete sau în scaune, punkiști, rockeri, vopsiți sau cu codițe rasta - respirând tinerețe și modernitate. Totodată, Dresden este un oraș german, liniștit, calm, ce îți dă o senzație de oldies.
Este prima oară când pot să spun că m-am plimbat într-un oraș bike friendly și m-am simțit minunat. Este singurul loc pe care l-am văzut până acum plin-ochi de biciclete și pot să declar că este orașul bicicletelor. În fața centrelor de afaceri erau parcări cu sute de biciclete, fiecare scară din fața blocurilor avea rastel de biciclete, pistele aveau un metru și jumătate, existau semafoare pentru bicicliști și puteai găsi peste 50 de magazine de profil.
Orașul a fost bombardat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial de către americani și englezi, într-o încercare macho de a arăta cine este mai tare. Cam tot centrul a fost distrus, dar nemții tot nemți! Au adunat cărămidă cu cărămidă, bucată cu bucată și au reconstruit clădirile emblematice, punând accent pe caracterul vechi, dar totuși nou al acestui loc. De aceea, senzația că în Dresden sunt două lumi cred că are legătură cu trecutul lor dual.
Accentele Rococo și baroce te aruncă în timp, iar păstrarea caracterului inițial al clădirilor fascinează ochiul. Chiar dacă în interior poți găsi un Zara sau un Primark.
Întâmplarea a făcut să îmi placă foarte mult acest oraș, să mă bucur de tot și să declar că acolo, cu tatuajele mele, părul meu rebel și vocea puternică, m-aș putea integra foarte bine, fiindcă Dresden nu pare 100% german. ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu