Nu inteleg, nu accept... Nu te-am cunoscut, nu ti-am vazut ochisorii albastri decat in poze, nu ti-am auzit rasul cristalin. Dar acum plang.
Am aflat cu stupoare ca ai plecat dintre noi si esti sus, in cerurile la fel de albastre ca si ochii tai.
Am fost alaturi de tine, de mama ta, de tatal tau si am facut parte din comunitatea mare de mamici care au pus trup si suflet pentru a iti oferi o mana de ajutor.
Este absurda viata, nu inteleg si nu accept plecarea ta dintre noi. Ma voi ruga ca drumul sa iti fie plin de flori, iar parintilor tai le trimit ganduri bune, pentru a le usura drumul pe pamant.
Dumnezeu te-a chemat sa te aiba in paza! Mult prea devreme si eu nu pot intelege acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu