Ca orice femeie vanitoasa, iar eu nu fac exceptie :D, am apreciat maxim afirmatii de genul "aaa, credeam ca esti de-o varsta cu noi, adica 32" sau "acum ca stiu ca ai 2 copii, zic ca ai peste 30 ani, dar altfel as fi zis un 27-28".
Insa nu sunt atat de vanitoasa incat sa nu imi recunosc varsta sau sa o las ascunsa pe facebook. Ieri am implinit 36 ani. Si ma simt excelent! Dupa cum spuneam mai sus, ca la 18. Ori doi. :))
Am primit aproape 400 de urari pe facebook, sms, mail si verbale, incat chiar m-am bucurat ca a fost ziua mea si ca atatia oameni si-au adus aminte. Nu numai ca si-au adus aminte, insa si-au rapit cateva minute din timpul lor pentru a imi ura mie toate cele frumoase si (ne)bune.
La 36 e la fel de bine ca la 18, 25 sau 30, doar ca cifrele sunt diferite. Imi apreciez viata, realizarile si exceptand acest an, pot spune ca m-am bucurat de fiecare moment de pana acum. Am savurat cu placere secundele, minutele si orele, am invatat de la cei cu care mi-am intersectat drumurile cate ceva; uneori mai multe. Am pus pasiune si veselie in relatii, job-uri sau produse. Am iubit si pastrat in suflet momente frumoase, am urât și blamat situatii in care am fost pusa.
Eu zic ca o sa imi amintesc peste ani de aceasta cifra 36. E placut si reconfortant ca ceva sa iti ramana "pe retina", chiar daca este pozitiv sau negativ. Inseamna ca a avut un impact asupra ta, ca nu mai esti acelasi om, ca o poveste te-a schimbat. Iar eu zic ca este bine sa te schimbi, sa te redescoperi, sa te reinventezi. Altfel ne plafonam si intram intr-o rutina de nedorit unui om inteligent.
Si acum sa bem! :)) Nu de alta, dar nu vreau sa termin intr-o nota prea filosofica pentru miercuri la pranz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu