Unde ne mutam?

Au venit intrebari din public legate de locul unde ne vom muta. Acesta a fost foarte bine ales, deoarece are de toate: mare + port turistic, laguna, munte, dealuri, cladiri vechi, orase importante la distante rezonabile cu masina (Florenta 1 ora, Pisa 20 minute, Roma 3 ore, Milano 3 ore) si curse saptamanale catre Barcelona (20 ore cu feribotul).

Plus oameni normali la cap (care nu se uita urat la imigranti), scoli excelente, academie navala si multe altele.

Sa nu mai vorbesc despre clima numai buna pe tot parcursul anului: in decembrie-februarie sunt 7-8 grade, martie-iunie+septembrie 20 grade, iulie si august 23.

Cam asa arata locurile prin lentila altor fotografi. Pana cand voi ajunge eu acolo si pun mana pe aparat. ;) Imaginile sunt preluate de pe Google.

Spre 2015

Anul acesta a debutat super-super frumos cu o plecare la Barcelona, in doi, in februarie. Apoi urmatoarele luni, incepand cu martie, le-as descrie cu niste cuvinte nedemne de o doamna.

La sfarsitul lui 2013 am realizat o retrospectiva in imagini care mi-a facut o deosebita placere. Anul acesta mi-ar lipsi cam 2 treimi din el, daca as vrea sa fac acelasi lucru. Din martie, o ceata densa, ca o pacla sacaitoare, s-a asezat peste toate lunile, incat cele 32 de zile fara soare din noiembrie-decembrie au trecut neobservate. Inca sunt orbita de ceea ce ni s-a intamplat, inca sunt uimita pana in profunzimea sufletului de acel moment din 14 martie in care l-am pierdut pe tatal meu.

Pe final de an, parca-parca s-au mai reasezat lucrurile. Dar este cam aiurea sa preiei niste task-uri care nu erau ale tale - de exemplu sa cumperi coronite pentru sarbatori si sa dai senzatia ca te bucuri. Normal ca te bucuri de tot din jur: de copii, de familie, de prieteni, de realizari, de idei, de trairi. Insa nu este acea bucurie deplina, totala, completa, pe care o resimteam pana acum. De acum inainte, vor fi momente marcate cu "primul Craciun fara tatal meu", "primul an fara el", "prima mea zi de nastere fara cel care mi-a dat viata" si tot asa.

Cum as putea sa fac o retrospectiva in imagini sau in cuvinte, cand cu greu mi-a revenit glasul pe blog? Cum as putea sa va ridic moralul si sa va amuz cand intrati in casa mea virtuala pe final de an, cand eu plang si sufar? Nu exista "imposibil", dar uneori ai senzatia ca ceva chiar iti este imposibil. Asa cum imi este mie acum, in prag de 2015.

Nu vreau decat sa treaca mai repede acest an, cu toate ca sunt constienta ca o trecere de la 31 decembrie 2014 la 1 ianuarie 2015 nu va schimba absolut nimic. Poate doar in capul meu, ca nu mai este anul in care l-am pierdut pe tatal meu. Si atunci se schimba ceva. Evident ca nu va fi asa. Este doar o speranta (falsa, de altfel) de care ma agat, pentru a putea sa-mi linistesc furtuna din interior.

Am mai spus-o, nu va suparati ca o repet: pretuiti cu toata fiinta voastra fiecare secunda pe care o aveti alaturi de parinti, bunici, matusi, unchi si oameni dragi. Pentru ca ea chiar poate fi ultima!

Pentru a nu trece in revista ce s-a intamplat, prefer sa ma concentrez pe viitor si pe ceea ce imi doresc sa se intample. Asa ca mi-am facut o lista, cred ca este prima de acest fel, cu rezolutiile mele pentru 2015:

- sa ma bucur mai mult de cei apropiati
- sa ii pretuiesc pe cei care ma pretuiesc
- sa petrec mai multe momente cu cei care ma inspira, ma motiveaza, ma amuza sau imi confera o stare de bine
- sa vad multe locuri frumoase din lumea aceasta mare
- sa citesc si sa invat ceva nou in fiecare zi
- sa scriu si (poate) sa termin prima mea carte

Sper sa fac multe dintre ele - în și din - Toscana, insa aceasta este cu totul alta poveste. Sau aceeasi? :)

Anul vostru cum a fost? Plecati cu niste dorinte in suflet pentru 2015? Aveti planuri de realizat incepand cu 1 ianuarie? Va asteptati la schimbari? Oricare ar fi rezolutiile voastre pentru noul an, eu chiar va doresc sa le indepliniti pe toate!

Sa aveti un revelion pe gustul vostru si un 2015 de care sa va aduceti aminte cu bucurie!

Barcelona in imagini si cuvinte

Stiti cu totii, nu am ascuns-o niciodata, iubesc Romania. Iubesc tara noastra, iubesc relieful ei, muntii, apele... chiar si oamenii uneori. De cate ori putem, evadam in Romania cu cortul sau pe la pensiuni / hoteluri. Mariuca avea 6 luni cand a mers in prima ei vacanta in tara, prin mai multe orase si 3 ani jumatate cand a mers cu cortul prima oara si a urcat pe munte catre Cabana Fantanele.

Daaaar... m-as muta in Barcelona. Maine. Ba nu, azi, scuze. :)

Anul trecut am prins o oferta extraordinara de la Tarom, au avut cateva bilete la 100 euro dus-intors de persoana catre anumite destinatii din Europa. Bilete care s-au epuizat intr-o zi. Si pentru ca Lisabona nu era pe lista oraselor alese de catre cei de la Tarom, am ales Barcelona. Si bine am facut!! :)

Joi dimineata am aterizat in Barcelona, ne-am suit in autobuz si am ajuns in Piata Spania. De acolo am mers pe jos cativa km., Dani in maneca scurta, eu in maneca lunga, dar bluza subtire si toti cei care treceau pe langa noi erau cu haine, fulare, caciuli, ca doar era iarna pentru ei! :) 15 grade la ora 8.30 seara, deci pe timpul zilei si mai placut. Palmieri, papagali, pasari exotice in copaci, aer placut, oameni relaxati, multe biciclete, motociclete si scutere, nicio coada la semafoare, cu toate ca era ora 1 dupa-amiaza.

In drum spre apartment hotel-ul pe care l-am ales langa Sagrada Familia, am trecut pe langa un simbol mai putin cunoscut al Barcelonei, Turnul Agbar, un turn inaugurat recent, o adevarata explozie de lumina si culoare.

Si pentru ca tot am adus vorba despre Sagrada Familia, cred ca este obiectivul cel mai des vazut de noi, tocmai fiindca eram atat de aproape de el si pentru ca statia de metrou era langa aceasta biserica. A fost prima expunere la geniul lui Gaudi, despre care stiam cate ceva inainte de Barcelona, vazusem fotografii cu realizarile sale, dar care nu se compara (nici pe departe) cu realitatea. A fost prima oara cand o realizare mi-a dat lacrimile. Nu la Sagrada, la Casa Batllo. Dar asta este alta poveste. :)

Sagrada este diferita din orice punct te-ai uita la ea. Porumbei, culori, turnuri, scrieri biblice... cate si mai cate. Este un monument impresionant, rasarit intre blocuri, a carui istorie se impleteste cu cea a Barcelonei, al carei punct turistic principal a devenit. Gaudi a inceput constructia acesteia cu donatii private si chiar daca Razboiul Civil a incetinit lucrarile, se spera ca la Centenarul de la moartea lui Gaudi, din 2026, Sagrada Familia sa fie terminata. Sanse exista, deoarece acolo se lucreaza pe banda rulanta, inclusiv dimineata devreme, cand plecam sa ne plimbam, inclusiv seara tarziu, cand ne intorceam la hotel. Sambata si duminica erau cozi lungi pentru intrare, dar daca iti cumparai biletele online sau iti cumparai Barcelona Card, intrai fara sa astepti (skip the line). Biletele cu audio guide costa 19 Euro de persoana sau 18 Euro de persoana daca ai BCN Card.

Barcelona Card costa 37 Euro de persoana pentru 3 zile si merita din plin. In primul rand, transportul metropolitan este gratuit (metro sau autobuz), multe muzee si obiective sunt gratuite si la fel de multe au reduceri.

In cartierul in care am locuit, la 5 minute de mers, am descoperit cu mare bucurie un complex spitalicesc construit acum mai bine de 100 de ani. Santa Creu i Sant Pau a functionat ca spital pana in 2009, iar acum este in renovare si reabilitare. Intrarea este libera si merita o plimbare.

Joi seara ne-am plimbat la brat prin Barcelona, pentru a simti si a trai ca adevaratii catalani. Impresionant, dupa cum puteti vedea in fotografii.

Dar Barcelona este la fel de frumoasa si pe timpul zilei, mai ales cand te plimbi pe un bulevard imens, cu 3-4 benzi pe sens, banda special pentru autobuze si vehicule pe 2 roti, trotuare cat un sfert din bulevard fiecare si care gazduieste doua dintre cele mai faimoase cladiri rezidentiale ale lui Gaudi, Batllo si Pedrera (Mila)... vorbesc despre Placa De Gracia, o artera care pleaca din Piata Catalunya, un punct de atractie in sine, dar si de plecare pentru La Rambla, un fel de Champs-Elysees-ul Barcelonei. Si, da!, au portocali pe trotuar! :)

Fotografiile de interior si explicatiile vor fi intr-un alt post... pentru ca merita post-ul lor propriu! :)

In asteptarea spectacolului de la Fantana Magica, care incepea la ora 7 seara, vineri, am urcat pana la Castelul Montjuic si am trecut pe langa Stadionul Olimpic, unde a avut loc Olimpiada din 1992.

Ma gandesc sa ma opresc totusi aici, pentru ca nici nu am terminat primele 2 zile si post-ul a devenit foarte lung... :) Si mai am interioarele si alte 2 zile la fel de pline.

Promit sa revin cat de curand... pana atunci, sper ca v-a placut turul virtual din Barcelona. Mie stiu sigur ca mi-a placut sa revad locurile pe care acum o saptamana le aveam in fata ochilor.