Urmărește-mă și pe Facebook!

Se afișează postările cu eticheta rezolutii noul an. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rezolutii noul an. Afișați toate postările

duminică, 27 decembrie 2015

Spre 2016


2008, 2013 și 2014, deci a venit rândul lui 2015, cu gândul spre 2016.

Anul trecut am inaugurat o listă cu rezoluții pentru noul an și mi se pare o idee excelentă să o fac tradiție. :) Îmi place tare mult ideea de a te uita în viitor și a nu te mai ancora în trecut!

Anul acesta a fost unul al schimbărilor profunde la nivel emoțional. Am trăit momente care m-au zăpăcit și m-au azvârlit în zece zări, am văzut cine îmi este aproape cu adevărat, cine mă susține și cine nu, am cunoscut oameni care mi-au transmis din forța lor interioară exact când aveam mai mare nevoie de acest lucru.

Cred că cea mai mare realizare personală a fost terminarea primului meu roman, punerea pe picioare a site-ului împreună cu Dani, a coperții împreună cu Corina și a comunității de pe facebook, participarea la câteva competiții cu bicicleta, trecerea de la bicicletă MTB la una de viteză pentru șosea și lăsarea de fumat.

Mă uit acum că anul a fost, totuși, foarte plin. Nu știu de ce am avut senzația că s-a terminat foarte repede. Poate de-aia, că s-au întâmplat atât de multe!

Plimbările cu Dani la Londra, Oxford, Dresden, Karlovy Vary și Praga, ședința foto pentru aparițiile în media ca scriitor, premiul întâi cu coroniță pentru Măriuca și prima ei tabără, ultimul concurs la gimnastică ritmică și primele concursuri la dans, mers fără mâini sau în picioare pe bicicletă, vacanța lui mam la Cercul Polar, în căutarea Aurorei Boreale, primul drum cu Bro' la volan și mutarea lui în Germania, plecarea lui mam pentru două luni în Belgia plus bonus o excursie pe care și-a făcut-o cadou la Amsterdam în Ajun de Crăciun, nașterea celui de-al doilea nepot al meu, bebe Andrei, și sărbătorirea piticilor Emily și Mihăiță, fiecare cu câte 2 ani.

Chiar n-a fost un an rău! :)



















Pentru că din motive independente de mine, nu am reușit să public Șase păpuși Matrioșka pe final de 2015, știu sigur că prima realizare a lui 2016 va fi lansarea cărții. În plus, sper să reușesc să o traduc în engleză, pentru a ajunge la prietenii mei de alte naționalități.

Și exact ca la final de 2014, îmi doresc ca anul viitor să termin cea de-a doua carte și poate să o public.

Pe parte de călătorii, mi-ar plăcea să văd Amsterdam, Paris și Berlin.

Și vreau să beau o cafea cu cel puțin o persoană pe săptămână de care mi-e drag, într-un fel sau altul, sau de la care am ceva de învățat.


Să fiți sănătoși, veseli și bogați, să vă îndepliniți dorințele și visele, iar la final de 2016 să vă bucurați de realizările de peste an! La mulți ani tuturor! :)

miercuri, 18 februarie 2015

Sunt un scriitor bun?

La sfarsitul lui 2014 am facut o lista cu rezolutiile pentru 2015.

Una dintre ele, ultima in ordinea mentionarii, nu neaparat in ordinea importantei, avea legatura cu cartea pe care o scriu de ceva vreme. La care lucrez cand si cand, la care ma gandesc zilnic si pe care mi-as dori sa o vad terminata. Dar cum uneori nu scriu cu zilele, iar alteori nu ma ridic de pe scaun cu orele, nu stiu daca va avea un final in prima jumatate a anului acesta.

Judy Blume, o scriitoare din SUA, super controversata la vremea ei, a spus "a good writer is always a people watcher". Si, dupa cum tocmai am spus in ultimul post, mie imi place sa observ oamenii, caracterele acestora, modelul de comportament, limbajul non-verbal. Asa ca nu pot decat spera ca voi fi o scriitoare buna, poate chiar excelenta. Modesta n-am fost niciodata. :))

Cautand ceva de citit astazi, am dat din intamplare peste licenta mea, cartonata frumos, de acum 10 ani. Dar sub ea, intr-o mapa veche si uzata, am dat peste una dintre primele incercari intr-ale scrisului unui roman, de pe la sfarsitul anilor '90. Am reusit atunci sa astern 43 de pagini pe un caiet studentesc, cu un scris marunt si inghesuit.



Aceste incercari timpurii mi-au umplut inima de bucurie si fericire. Citeam mai devreme ce am scris si imi dadeam seama ca scriam chiar foarte bine pentru varsta de atunci.

Asa ca astazi, 18 februarie 2015, imi reiterez rezolutia de sfarsit de 2014 si imi spun mie, si voua, ca voi incerca sa trag tare ca de data aceasta sa termin, totusi, o carte. Da capo al fine. Sa o public si apoi sa astept comentariile voastre. Sunt convinsa ca acestea ma vor motiva sa ma apuc de a doua, de a treia... si tot asa.

Imi tineti pumnii, da? :)

duminică, 28 decembrie 2014

Spre 2015

Anul acesta a debutat super-super frumos cu o plecare la Barcelona, in doi, in februarie. Apoi urmatoarele luni, incepand cu martie, le-as descrie cu niste cuvinte nedemne de o doamna.

La sfarsitul lui 2013 am realizat o retrospectiva in imagini care mi-a facut o deosebita placere. Anul acesta mi-ar lipsi cam 2 treimi din el, daca as vrea sa fac acelasi lucru. Din martie, o ceata densa, ca o pacla sacaitoare, s-a asezat peste toate lunile, incat cele 32 de zile fara soare din noiembrie-decembrie au trecut neobservate. Inca sunt orbita de ceea ce ni s-a intamplat, inca sunt uimita pana in profunzimea sufletului de acel moment din 14 martie in care l-am pierdut pe tatal meu.

Pe final de an, parca-parca s-au mai reasezat lucrurile. Dar este cam aiurea sa preiei niste task-uri care nu erau ale tale - de exemplu sa cumperi coronite pentru sarbatori si sa dai senzatia ca te bucuri. Normal ca te bucuri de tot din jur: de copii, de familie, de prieteni, de realizari, de idei, de trairi. Insa nu este acea bucurie deplina, totala, completa, pe care o resimteam pana acum. De acum inainte, vor fi momente marcate cu "primul Craciun fara tatal meu", "primul an fara el", "prima mea zi de nastere fara cel care mi-a dat viata" si tot asa.

Cum as putea sa fac o retrospectiva in imagini sau in cuvinte, cand cu greu mi-a revenit glasul pe blog? Cum as putea sa va ridic moralul si sa va amuz cand intrati in casa mea virtuala pe final de an, cand eu plang si sufar? Nu exista "imposibil", dar uneori ai senzatia ca ceva chiar iti este imposibil. Asa cum imi este mie acum, in prag de 2015.

Nu vreau decat sa treaca mai repede acest an, cu toate ca sunt constienta ca o trecere de la 31 decembrie 2014 la 1 ianuarie 2015 nu va schimba absolut nimic. Poate doar in capul meu, ca nu mai este anul in care l-am pierdut pe tatal meu. Si atunci se schimba ceva. Evident ca nu va fi asa. Este doar o speranta (falsa, de altfel) de care ma agat, pentru a putea sa-mi linistesc furtuna din interior.

Am mai spus-o, nu va suparati ca o repet: pretuiti cu toata fiinta voastra fiecare secunda pe care o aveti alaturi de parinti, bunici, matusi, unchi si oameni dragi. Pentru ca ea chiar poate fi ultima!

Pentru a nu trece in revista ce s-a intamplat, prefer sa ma concentrez pe viitor si pe ceea ce imi doresc sa se intample. Asa ca mi-am facut o lista, cred ca este prima de acest fel, cu rezolutiile mele pentru 2015:

- sa ma bucur mai mult de cei apropiati
- sa ii pretuiesc pe cei care ma pretuiesc
- sa petrec mai multe momente cu cei care ma inspira, ma motiveaza, ma amuza sau imi confera o stare de bine
- sa vad multe locuri frumoase din lumea aceasta mare
- sa citesc si sa invat ceva nou in fiecare zi
- sa scriu si (poate) sa termin prima mea carte

Sper sa fac multe dintre ele - în și din - Toscana, insa aceasta este cu totul alta poveste. Sau aceeasi? :)

Anul vostru cum a fost? Plecati cu niste dorinte in suflet pentru 2015? Aveti planuri de realizat incepand cu 1 ianuarie? Va asteptati la schimbari? Oricare ar fi rezolutiile voastre pentru noul an, eu chiar va doresc sa le indepliniti pe toate!

Sa aveti un revelion pe gustul vostru si un 2015 de care sa va aduceti aminte cu bucurie!