Operatiunea "cascavalul"

Later edit: operatiunea "cascavalul" a fost incununata de succes. No pictures, of course! 


Cred ca toti avem niste fobii. Mai mari sau mai mici. De paianjeni, de inaltimi, de multime, de insecte... Eu am de sobolani, soareci, hamsteri.

Prima mea "ciocnire" cu un asemenea animal a avut loc undeva prin generala, deci acum vreo 20 si ceva de ani. Cand intr-o seara i-am calcat unei vecine hamsterul pe care il scosese la plimbare.

Apoi, memorabile sunt cateva momente mai recente. Primul dintre ele a fost atunci cand, singura in birou fiind, in 2009, pregatind lansarea magazinului, am auzit un zgomot suspect in dreapta mea. L-am izolat pe animal intre perete si dulap, asa ca a decedat subit, dupa vreo cateva zile de inanitie.

Al doilea moment ar fi cand eram intinsa pe canapea, pe la 2 noaptea, si ma uitam la un film, cand am auzit acelasi zgomot. Urmarea a fost ca l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou si pana a venit el, am stat cocotata pe un scaun de bar, cu picioarele sub mine.

Al treilea moment a avut loc intr-o noapte de Paste, cand ne-am intors de la biserica si am gasit-o pe Dochia cu trofeul sub labe. Ditamai sobolanul. Dochia fiind ciobanesc carpatin autentic, cu pedigree. Adica fata chiar stie ce face, este scris in ADN-ul ei. ;)

Ultimul moment a venit ieri, cand am vrut sa ma sui in masina si am descoperit ca ceva a misunat spre pedale. Era ceva mic si gri petrol, dar se misca cu repeziciune catre cablurile de la motor.

Asa ca azi m-am modernizat! Il lipesc de nu se mai vede! Am cumparat o pasta-lipici de la veterinar, non-toxica, inodora si incolora, pe care am trasat-o pe o placa de gresie, iar in mijloc am pus o bucata de cascaval. Delaco, sa fim intelesi. ;) Acum astept...

The mouse is in the house!

Azi-noapte m-am simtit ca Tom. Cum care Tom? Tom, pisica, care il alearga pe Jerry, soricelul.

Acum vreo cateva zile am vazut un desen animat cu Tom si Jerry. Varul lui Tom vine in vizita la el si il intreaba daca sunt soareci prin zona, pentru ca lui ii este ffffoarte frica de ei. La un moment dat, statea pe fotoliu si tremura.

Asa stateam eu azi-noapte la 2, pe scaunul de bar, tremurand de frica unui soricel, in timp ce Dani cu Dragos il cautau injurand prin canapea.

Oooo, da, ati citit bine! Il cautau in canapeaua noastra frumoasa si portocalie, din piele. Asta dupa ce l-am chemat de urgenta pe Dragos de acasa, ca urmare a unor zgomote suspecte pe care le auzisem. Si tot asta dupa ce l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou, pentru ca mie imi era prea frica sa il caut si oricum nu puteam ridica canapeaua cu Dragos.

Bilantul orei 3 dimineata: soricelul a scapat din canapea, dar a intrat la loc, ca s-a speriat de Dochia (Na, ce vreti? Chemasem intariri!!), canapeaua este pe terasa, afara, pe o masa de plastic si soricelul nu se stie unde e. La ce e buna o pisica la casa omului!!!! Da' sa nu fie ca varul lui Tom sau ca mine!

Maine dimineata vom continua evacuarea fortata a soricelului, care intre noi fie vorba, nu e deloc amuzant ca Jerry. Ba mai mult, scoate niste sunete absolut enervante si lasa diverse chestiuni pe unde nu te astepti.

A, am uitat sa va spun! A avut loc si operatiunea "gazarea", dar fara succes! Nici macar un succes pe termen scurt si limitat. Dar relicva roiului de muste de pe timpul verii s-a simtit putin ametita. In schimb, soricelul ioc!

Cred ca frica mea are radacini puternice in copilarie, ca orice chestie psihologica de altfel, cand o vecina de bloc a iesit cu hamsterul ei afara, noaptea, iar eu l-am calcat din greseala, pentru ca nu l-am vazut. A fost groaznic, dar daca ma intrebati acum, pe musafirul nostru l-as fi calcat in picioare aseara, numai sa scap de el din casa!!!!

Concluzia?? Don't let the bugs bite or crawl into your couch!!!