Sa nu va imaginati ca voi descrie fiecare zi a Mariucai la gradinita... Dar acum se termina prima saptamana de gradinita, 4 zile de foc pentru noi.
Sa incep cu sfarsitul... Dani e pe drum acum sa o ia de la gradinita. Apoi vin pe jos pana acasa, aproximativ 20-25 minute de mers pe jos in ritmul Mariucai. Ea este super fericita si este atenta la tot ce misca. "Uite micobuzul, ne opim sa teaca!" Masina vede, masina osie, masina alba si tot asa. Catelul mao, catelul negu. Casa vede, casa osie... Ciorici, avioane. Toate cele!
Cand ajung acasa, Mariuca mananca si cade lata la somn.
Azi-noapte am schimbat-o, ca era cazul, ea dormea in timp ce o agitam eu pe acolo. Cand in stanga, cand in dreapta. La un moment dat, a semi-deschis ochii si a zis "megem la copii?". M-a busit rasul, pentru ca era vreo 2 noaptea, dar cred ca visa acest lucru.
Cand o intreb seara unde mergem maine, ea zice razand si fericita "la copii".
Mariuca este fan Mowgli, Baloo si Bagheera. Intamplator, in a doua zi de gradinita, au avut ca tema sa se uite la o bucata din "Cartea Junglei" pe laptop si apoi sa deseneze pe contur animalele prezente acolo. Mariuca i-a socat pe toti cand a inceput sa povesteasca ce urmeaza, sa numere in engleza, sa rada la glume. Iar la sfarsit a fost foarte tare!!! A intrebat-o senina pe Sabina "unde e Mowgli doi??"
Desenul Mariucai a fost expus la "gazeta de perete" sau cum s-o mai numi acum. Iar saptamana viitoare participa la un eveniment, nu mi-e clar ce fel de eveniment, dar va primi o diploma si ea, pentru motivare si pentru participare.
Concluzia? Ii place foarte mult la gradinita! S-a acomodat, ieri si azi a marait, retineti - nu urlat!, "tati, aici, tati, tati", pentru ca a dus-o Dani, dar atat. Este cea mai tare decizie pe care o puteam lua pentru Mariuca!!!!
Dragii mei, despartirea este grea. Despartirea de imediat dupa nastere, cand astepti infrigurata la usa salonului de nou-nascuti. Prima iesire fara copil undeva, pentru cateva ore. Prima excursie care include o noapte nedormita acasa, gen o nunta. Primul lung drum, de cateva zile, fara copil. Prima zi de job. Prima zi de gradinita. Plecarea de acasa in alt oras sau in alta tara. Tot timpul, noi, ca mame, vom suferi. Fie ca al nostru copil are 1-2 sau 20-30 ani. Tot timpul! Este in firea lucrurilor. Asa cum este in firea lucrurilor ca mamele sa fie grijulii cu puii pe care i-au purtat in pantece. Asa cum, va povesteam acum ceva vreme, este absolut normal ca mamele sa isi aduca aminte fiecare secunda de la nastere si sa retraiasca clipele acelea si peste multi ani.
Dar trebuie, chiar trebuie!, sa faceti ce este mai bine pentru copiii vostri! Si noi am fost la cresa, la gradinita si eu zic ca nu am patit nimic. Si nici mamele noastre nu au patit nimic. Daaaaa, e greu, nu vrei, dar nu ai ce face! Cand va spunea medicul ca trebuie sa ii curatati urechile, iar copilul urla, voi ce faceati, va opreati?? Nu cred. Cand medicul va spunea ca trebuie sa ii stergeti cerul gurii cu un tifon, voi refuzati? Nici pe asta nu o cred. Daca faceti tot timpul ce este mai bine pentru copilul vostru, atunci trebuie sa il dati la gradinita!
Urmărește-mă și pe Facebook!
Se afișează postările cu eticheta desene animate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta desene animate. Afișați toate postările
vineri, 26 februarie 2010
vineri, 11 decembrie 2009
The mouse is in the house!
Azi-noapte m-am simtit ca Tom. Cum care Tom? Tom, pisica, care il alearga pe Jerry, soricelul.
Acum vreo cateva zile am vazut un desen animat cu Tom si Jerry. Varul lui Tom vine in vizita la el si il intreaba daca sunt soareci prin zona, pentru ca lui ii este ffffoarte frica de ei. La un moment dat, statea pe fotoliu si tremura.
Asa stateam eu azi-noapte la 2, pe scaunul de bar, tremurand de frica unui soricel, in timp ce Dani cu Dragos il cautau injurand prin canapea.
Oooo, da, ati citit bine! Il cautau in canapeaua noastra frumoasa si portocalie, din piele. Asta dupa ce l-am chemat de urgenta pe Dragos de acasa, ca urmare a unor zgomote suspecte pe care le auzisem. Si tot asta dupa ce l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou, pentru ca mie imi era prea frica sa il caut si oricum nu puteam ridica canapeaua cu Dragos.
Bilantul orei 3 dimineata: soricelul a scapat din canapea, dar a intrat la loc, ca s-a speriat de Dochia (Na, ce vreti? Chemasem intariri!!), canapeaua este pe terasa, afara, pe o masa de plastic si soricelul nu se stie unde e. La ce e buna o pisica la casa omului!!!! Da' sa nu fie ca varul lui Tom sau ca mine!
Maine dimineata vom continua evacuarea fortata a soricelului, care intre noi fie vorba, nu e deloc amuzant ca Jerry. Ba mai mult, scoate niste sunete absolut enervante si lasa diverse chestiuni pe unde nu te astepti.
A, am uitat sa va spun! A avut loc si operatiunea "gazarea", dar fara succes! Nici macar un succes pe termen scurt si limitat. Dar relicva roiului de muste de pe timpul verii s-a simtit putin ametita. In schimb, soricelul ioc!
Cred ca frica mea are radacini puternice in copilarie, ca orice chestie psihologica de altfel, cand o vecina de bloc a iesit cu hamsterul ei afara, noaptea, iar eu l-am calcat din greseala, pentru ca nu l-am vazut. A fost groaznic, dar daca ma intrebati acum, pe musafirul nostru l-as fi calcat in picioare aseara, numai sa scap de el din casa!!!!
Concluzia?? Don't let the bugs bite or crawl into your couch!!!
Acum vreo cateva zile am vazut un desen animat cu Tom si Jerry. Varul lui Tom vine in vizita la el si il intreaba daca sunt soareci prin zona, pentru ca lui ii este ffffoarte frica de ei. La un moment dat, statea pe fotoliu si tremura.
Asa stateam eu azi-noapte la 2, pe scaunul de bar, tremurand de frica unui soricel, in timp ce Dani cu Dragos il cautau injurand prin canapea.
Oooo, da, ati citit bine! Il cautau in canapeaua noastra frumoasa si portocalie, din piele. Asta dupa ce l-am chemat de urgenta pe Dragos de acasa, ca urmare a unor zgomote suspecte pe care le auzisem. Si tot asta dupa ce l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou, pentru ca mie imi era prea frica sa il caut si oricum nu puteam ridica canapeaua cu Dragos.
Bilantul orei 3 dimineata: soricelul a scapat din canapea, dar a intrat la loc, ca s-a speriat de Dochia (Na, ce vreti? Chemasem intariri!!), canapeaua este pe terasa, afara, pe o masa de plastic si soricelul nu se stie unde e. La ce e buna o pisica la casa omului!!!! Da' sa nu fie ca varul lui Tom sau ca mine!
Maine dimineata vom continua evacuarea fortata a soricelului, care intre noi fie vorba, nu e deloc amuzant ca Jerry. Ba mai mult, scoate niste sunete absolut enervante si lasa diverse chestiuni pe unde nu te astepti.
A, am uitat sa va spun! A avut loc si operatiunea "gazarea", dar fara succes! Nici macar un succes pe termen scurt si limitat. Dar relicva roiului de muste de pe timpul verii s-a simtit putin ametita. In schimb, soricelul ioc!
Cred ca frica mea are radacini puternice in copilarie, ca orice chestie psihologica de altfel, cand o vecina de bloc a iesit cu hamsterul ei afara, noaptea, iar eu l-am calcat din greseala, pentru ca nu l-am vazut. A fost groaznic, dar daca ma intrebati acum, pe musafirul nostru l-as fi calcat in picioare aseara, numai sa scap de el din casa!!!!
Concluzia?? Don't let the bugs bite or crawl into your couch!!!
Labels:
canapea,
catei,
desene animate,
dont' let the bugs bite,
frica soareci,
gazare,
hamster,
musafir,
pisica,
psihologie,
soricel,
sunete,
terasa,
tom si jerry
duminică, 30 august 2009
Are mama o fetita... frumusica-foc!
Are mama o fetita frumusica-foc. Si nu ma refer la mama mea aici!!!! :))
Mariuca, nu stiu cu cine o semana, vorbeste toata ziua. La greu!!! Deja leaga propozitii cu cate 4 cuvinte gen "Jojo Kiki nani sus".
A invatat mai multe concepte, cum ar fi sus-jos. Dar si cu legatura cu etajul, nu numai sus-in brate si jos-de pe canapea. Arata cu degetul etajul si zice ca Jojo si Kiki dorm sus.
A invatat ce inseamna "frige". Bineeee, ea zice "frigi", ca e moldoveanca get-beget, hahahaha! Imi aduce o piatra care frige de la soare, imi spune ca apa frige, cana cu cafea frige s.a.m.d. Si nu pune mana pe ele.
Ma ajuta sa culeg rosiile din gradina, le smulge de pe vrej si le pune in cos. Au mai scapat si cateva verzi, dar doar vreo 3. Se duce si da frunzele de capsuni la o parte si isi cauta capsuni. Ca m-a vazut pe mine ca fac asa si acum, cand are pofta de capsuni (ca nebunele alea fac capsuni si acum intr-o veselie), se duce la foisor si o vad rosie pe la gura.
Se incalta si se descalta aproape perfect, doar ca nu isi inchide catarama. Se imbraca si se dezbraca. Isi pune palaria pe cap si si-o scoate.
Stie ce inseamna necesitatile fiziologice, acum trebuie ca eu sa ma mobilizez si sa o invat cu olita. Daca nu va convine aceasta descriere, puteti trece mai departe. :D
Este o mica alpinista in devenire si parca o vad in curand ca ajunge ca mine! Se urca pe marginea canapelei si ia ce vede mai interesant de pe bar. Urca singura pe orice scaun. Si are tendinte de "urcare" pe marginea patutului. Asa ca in curand trebuie sa ii cumparam un alt pat, la 20-30-40 cm de podea. Si trebuie sa facem si portita sus, la etaj. Ca sa putem dormi linistiti...
Ne jucam baschet la "cos", parca vad ca si asta o sa mosteneasca de la mine, se suie de multa vreme singura pe tobogan si se joaca.
Stie ce inseamna "nani" si cand ii zic "Buni doarme, ne vedem mai tarziu cu ea", Mariuca zice "Bui nani papa".
E disperata dupa apa si de ceva vreme primeste apa in cana si o rastoarna pe gresie. Cu acest gest si-a luat prima pedeapsa de 2 minute pe canapea, fara sa zica nici pis. Nu avem o problema ca varsa apa in casa sau pe terasa, ca de-aia avem gresie, dar nu ne gandim decat la faptul ca varsa apa, aluneca si isi sparge capul. Asa ca vrem sa invete ca nu are voie sa arunce apa nicaieri. Bine, oricum e disperata dupa apa, dupa cum spuneam, si recunoaste apa oriunde: la desene, pe carticelele ei, daca aude zgomot de apa. Parca zici ca am nascut-o in apa, nu pe uscat!
Ieri aveam putina treaba la laptop si asteptam sa se fiarba supa pentru ea. Ne-am asezat amandoua pe canapea si i-am dat drumul la desene. La un moment dat, dupa vreo 5 minute, nu stiam de ce e asa de liniste. Mariuca adormise langa mine, cu capul in piept. Am ridicat-o sa o asez mai bine si ea a zis "mami nani", cu o asemenea intonatie de parca se scuza ca a adormit.
Stie cati ani are si zice super corect "unu", cate urechi/maini/picioare are si zice "doua".
E fascinata de luna si povesteste de multe ori pe zi despre luna. Soarele nu prea e misto, dar stie ca trebuie sa deschidem umbrela de la locul de joaca cand e soare sau umbrela de la piscina, cand facem baie in piscina.
Are de la nasa o tabla magnetica, pe care poti scrie, dar seamana cu un PDA la marime. Se plimba cu ea in mana si isi scoate pixul din lacas si scrie ceva, dar in acelasi timp si vorbeste. Ca si cum ar scrie cu voce tare. :D
Anyway, am facut un test pe care l-am gasit pe blog-ul Lalei pentru copiii intre 1 an si 2. Multe lucruri trecute pe test la perioada aceasta, Mariuca le facea inainte sa implineasca 1 an. Fiecare grupa, emotionala, socializare, limbaj, sunt vreo 5, parca, are cam 20-25 item-uri. Dintre toate acestea, singurul lucru pe care nu il face (inca! dar mai are timp pana la 2 ani) este sa spuna cuvantul Mariuca, cand o intrebi cum o cheama. Dar arata spre ea si stie clar despre cine e vorba. Cand am facut testul, acum vreo saptamana sau doua, nu zicea "da" si "nu" cand o intrebai daca vrea x lucru. Nici acum nu zice tot timpul, dar usor-usor invata. Stie, in schimb, ca nu are voie cu un lucru si zice singura "nu-nu". Dar daca o intrebi "vrei biti?", nu raspunde "da" tot timpul. Una peste alta, suntem extrem de multumiti de evolutia ei la 1 an, 7 luni si o saptamana.
Labels:
alpinista,
apa,
baschet,
capsuni,
daniel:photography,
desene animate,
gresie,
laptop,
luna,
mariuca,
pedeapsa,
piscina,
propozitie,
rosii,
soare,
tabla magnetica,
test portage,
umbrela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
