Ideal, frumos si profund nationalist este sa iti cunosti tara. Eu pot spune ca mi-o cunosc. Am batut-o in lung si in lat, am descoperit frumuseti unice in lume si am admirat-o. De cand eram la gradinita, am plecat in tabere, excursii si incepand dintr-a zecea pe cont propriu. Inclusiv anul trecut am fost vreo 10 zile in concediu, cu mam si cu copiii. In tara. Insa chiar aceste plecari in Romania mi-au deschis apetitul pentru calatorii si mi-au aratat ca universul "it's out there!". :)
Noi suntem mici bucati dintr-un arsenal gigantic si nu plecam dincolo cu nimic. Calatoriile sunt cele care te completeaza ca om, care iti umplu sufletul de bucurie si mintea de cunostinte. Si totul pentru a progresa. Cred ca aceasta este cheia noastra, progresul interior.
Prima oara cand am iesit din tara a fost acum 12 ani. De-a lungul acestor ani am vizitat cateva capitale si orase mari, dorinta mea fiind sa avem cel putin 3-4 nopti intr-un loc nou, in fiecare an.
Imi aduc aminte ca in acea prima iesire am fost in Grecia, cu masina, peste 2.000 km., din nord pana in Peloponez. Dintre toate locurile, stiam vizual (carti, filme etc.) doar Acropole si Meteora. "Eee, mare chestie sa ajungi acolo, le stiu deja!" am auzit de mai multe ori. Nu ar putea fi mai departe de adevar acei oameni!!
Si eu stiam catedrala Sf. Stefan si palatul Schonbrunn din Viena, Sagrada Familia din Barcelona, Fontana di Trevi din Roma sau Big Ben-ul din Londra.
Si eu stiam capodoperele unor mari pictori, sculptori sau arhitecti de pe net, carti sau filme.
Si eu stiam cum arata autobuzele double-deck din Londra, ce gust are pizza sau cum este sa te plimbi cu vaporasul pe mare.
Dar, de fapt, nu stiam nimic.
Cand stai la 50 cm. de un Picasso, Van Gogh, Renoir sau Goya, cand asculti audio guide-ul si o voce a la Attenborough iti povesteste despre geniul lui Gaudi, cand stai cu un picior in Asia si unul in Europa, tu fiind pe un pod din Istanbul, cand mananci o pizza facuta de un nene a carui familie face pizza de sute de ani, cand participi intr-un tur in Oxford, oras mai vechi decat civilizatia azteca, cand te uiti la diferentele culturale, de gandire si de opinie intr-o alta tara, iti dai seama ca nu stii nimic.
Sau ar trebui sa iti dai seama! :))
Lumea noastra este mult mai departe de Sinaia, cascada Rachitele sau salina Turda. Lumea noastra este creata din mii de bucati, cu mii de fatete fiecare. Si toate ne modeleaza, ne creeaza, ne arata ca viata nu este pe net, la tv sau in carti. Viata este chiar in fata noastra si trebuie sa ii sorbim toate izvoarele cunoasterii. Nu cu ochii mintii, nu cu imaginatie, ci cu toate cele cinci simturi: vaz, auz, miros, gust si pipait.
Urmărește-mă și pe Facebook!
Se afișează postările cu eticheta grecia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta grecia. Afișați toate postările
luni, 2 februarie 2015
marți, 18 mai 2010
Saga numita hidrofor
Este deja al 7-lea hidrofor stricat. Dupa furtuna puternica de joi (eu habar nu aveam, eram la un party cu colegii mei), am ramas fara lumina. Cand s-a dat drumul la lumina, am constatat ca cel de-al saptelea hidrofor, cumparat nu cu mult timp in urma, s-a stricat. Ars complet motorul.
Dani a plecat sambata, a cumparat unul nou, de la Gardena (1.000 lei, ca e de "firma"), l-a instalat si ne-am bucurat ca avem apa din nou. Bucuria a fost, insa, de scurta durata. Mai precis pana azi dimineata, cand am constatat ca iar trebuie sa ne spalam cu apa plata pe dinti.
El e acum la Cluj, dar probabil va urma o cearta monstru, cu final asteptat. Adica nu vom fi despagubiti, ci vom fi pagubiti de inca 1.000 lei noi.
E cam greu sa sarbatoresti 14 ani cand nu ai apa... si nici lumina. Si te lovesti de diverse obiecte prin casa.
Ai mei au ramas fara LCD-ul aproape nou si fara masina de spalat vase. Urmeaza un alt scandal monstru. Si reparatii pe banul propriu, ca, deh!, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. Nimeni nu raspunde pentru nimic in tara asta si toata lumea da vina pe cel de langa.
Si noi care vroiam sa emigram in Grecia... acum s-a terminat si aceasta idee, hehe!
Dani a plecat sambata, a cumparat unul nou, de la Gardena (1.000 lei, ca e de "firma"), l-a instalat si ne-am bucurat ca avem apa din nou. Bucuria a fost, insa, de scurta durata. Mai precis pana azi dimineata, cand am constatat ca iar trebuie sa ne spalam cu apa plata pe dinti.
El e acum la Cluj, dar probabil va urma o cearta monstru, cu final asteptat. Adica nu vom fi despagubiti, ci vom fi pagubiti de inca 1.000 lei noi.
E cam greu sa sarbatoresti 14 ani cand nu ai apa... si nici lumina. Si te lovesti de diverse obiecte prin casa.
Ai mei au ramas fara LCD-ul aproape nou si fara masina de spalat vase. Urmeaza un alt scandal monstru. Si reparatii pe banul propriu, ca, deh!, traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. Nimeni nu raspunde pentru nimic in tara asta si toata lumea da vina pe cel de langa.
Si noi care vroiam sa emigram in Grecia... acum s-a terminat si aceasta idee, hehe!
miercuri, 18 noiembrie 2009
Sunt chiar amuzata de vocea mea!
Suna ciudat, amuzant si zici ca cineva ma strange in permanenta de gat. Asta in rarele momente in care chiar vorbesc!
Dupa cum va spuneam, am laringita. Dar se cam intrece madame cu gluma!! Nu mi-am revenit deloc, cu toate ca mananc Hexoral pe paine si inca niste pastile.
Mariuca se uita ciudat la mine, Dochia nu imi raspunde la comenzi, mami a zis ca noroc ca ma vede, ca altfel nu poate sa imi asocieze noua voce cu fata, mama a crezut ca face cineva o gluma la telefon si ca nu sunt eu, Dani ma incurajeaza si imi zice ca acum chiar am voce de tractorist, cum mi-a spus acum 6 ani prietenul nostru din Grecia.
La targ a trebuit sa le spun tuturor ca nu am nimic contagios, ca e o banala laringita, interviul de la Euro Channel cred ca a fost taiat pana la urma, ca se auzea rau de tot... la telefon nu mai zic, ca primesc numai compatimiri.
Frumos, nu-i asa? Bine ca pot sa scriu sms-uri, mail-uri si post-uri. Dar daca aveam si mana dreapta in ghips, ca acum cativa ani??
Dar eu cred ca asa realizam importanta lucrurilor "date" si apreciem fiecare zi din viata la maxim. Poate lucruri de genul asta ne deschid si mai mult ochii sau ar trebui sa ni-i deschida. Cand vorbesti numai cu mainile, cand te speli cu mana stanga pe dinti si cand te inchizi la pantaloni timp de 30 minute... realizezi ca nu e de gluma. Si ca exista oameni pe lumea asta care nu se plang, cu toate ca nu au o mana, un picior sau nu vorbesc.
Acest post le este dedicat!
Dupa cum va spuneam, am laringita. Dar se cam intrece madame cu gluma!! Nu mi-am revenit deloc, cu toate ca mananc Hexoral pe paine si inca niste pastile.
Mariuca se uita ciudat la mine, Dochia nu imi raspunde la comenzi, mami a zis ca noroc ca ma vede, ca altfel nu poate sa imi asocieze noua voce cu fata, mama a crezut ca face cineva o gluma la telefon si ca nu sunt eu, Dani ma incurajeaza si imi zice ca acum chiar am voce de tractorist, cum mi-a spus acum 6 ani prietenul nostru din Grecia.
La targ a trebuit sa le spun tuturor ca nu am nimic contagios, ca e o banala laringita, interviul de la Euro Channel cred ca a fost taiat pana la urma, ca se auzea rau de tot... la telefon nu mai zic, ca primesc numai compatimiri.
Frumos, nu-i asa? Bine ca pot sa scriu sms-uri, mail-uri si post-uri. Dar daca aveam si mana dreapta in ghips, ca acum cativa ani??
Dar eu cred ca asa realizam importanta lucrurilor "date" si apreciem fiecare zi din viata la maxim. Poate lucruri de genul asta ne deschid si mai mult ochii sau ar trebui sa ni-i deschida. Cand vorbesti numai cu mainile, cand te speli cu mana stanga pe dinti si cand te inchizi la pantaloni timp de 30 minute... realizezi ca nu e de gluma. Si ca exista oameni pe lumea asta care nu se plang, cu toate ca nu au o mana, un picior sau nu vorbesc.
Acest post le este dedicat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)