Muzica rock, vot si propaganda

Astazi am avut un dialog mai mult decat interesant la cabinetul veterinar, unde m-am dus sa cumpar mancare pentru cainii din dotare.

Am iesit din masina, am intrat in cabinet si acolo aud aceeasi melodie la radio.

- Stiti de ce vin eu mereu la Dumneavoastra? Pentru ca ascultati ROCK FM!

Domnul, cam pe la 50 ani, imi raspunde:

- Ei, daaa, eu sunt asaaaa, mai expirat... dar doar la muzica. La vot sunt capitalist! NU trebuie sa ne intoarcem unde am fost in tineretile noastre.

Lasand la o parte toata campania politica realizata de bravii urmasi ai lui Goebbels (si nu, nu are legatura cu nazismul, ci cu parintele propagandei), lasand la o parte afirmatii de genul "ar trebui sa voteze doar cei care in ultimele 12 luni au stat minim 3 luni in tara", "votati un bun crestin-ortodox", "nu votati un om care nu are copii", "nu votati un om care vrea sa dezbine tara si sa o imparta", ideea de baza este ca mai avem foarte putin sa ne intoarcem in timpurile socialiste ale domnului de la cabinetul veterinar. Si ale parintilor si bunicilor nostri.

Acum nu stiu cati dintre voi isi aduc aminte cum a fost. Eu una nu prea. Am vagi amintiri de la cozile de la paine si activitatile patriotice obligatorii. Aveam doar 11 ani in '89.

Insa foarte multi oameni isi aduc aminte cu placere de stabilitatea locului de munca, de apartamentul pe care toata lumea il avea, platind rate derizorii, de uniformizarea frumoasa facuta intre tineri-batrani, destepti-prosti, bogati-saraci. Toti erau la fel.

Ce este de facut? se intreaba multi pe facebook. Pai, in primul rand, realitatea nu este pe facebook. Acolo sunt oameni destepti, tineri sau la varsta a doua, dar destupati la minte, plecati prin concedii in afara sau cu o gandire capitalista, cum spunea domnul de astazi. Nu sunt bunicii nostri, cei care ii mai aveti. Nu sunt oamenii simpli de la tara, pe care toata ii blameaza ca se bucura la un kilogram de faina sau un litru de ulei. Ei nu inteleg ca o duc greu tocmai pentru ca lucrurile nu functioneaza bine in tara noastra si daca iese un presedinte socialist, care va avea majoritate in parlament, lucrurile vor sta si mai rau. Asa ca se bucura la 10 lei primiti de pomana din 4-5 ani in 4-5 ani.

Ce avem de facut? Sau ce aveti de facut, de fapt? Cei care aveti bunici, unchi sau matusi care nu au acces la facebook si se uita la propaganda televizata, va duceti frumos la ei in acest week-end, le explicati cum stau lucrurile si cum vor sta, dar nu pentru ei, ci pentru copiii si nepotii lor, adica voi si parintii vostri.

Eu nu mai am... :(

Cei care aveti prieteni care nu se duc la vot, pentru ca sunt indecisi sau nu vor sa aleaga raul mai mic, mergeti la ei vineri seara, inainte sa plecati la bunici, si discutati cu ei. Explicati-le ca din turnurile de fildes ale multinationalelor nu se vad problemele imense cu care se confrunta antreprenorii romani (mici si mijlocii), spuneti-le ca ar trebui sa voteze pentru copiii lor, pentru ei si pentru un viitor indreptat catre niste tari spre care aspiram sa ne indreptam, nu la care vrem sa ne reintoarcem.

Eu nu am.

In familia noastra si intre prietenii nostri, nu s-a pus niciodata problema votului. Este de la sine inteles ca toata lumea voteaza. Iar in ultimii ani, nu am auzit pe cineva sa se duca sa voteze ceva apropiat comunismului, deci nu a fost nevoie sa duc munca de lamurire cu nimeni.

In schimb, altii trebuie sa o duca... Daca credeti ca va numarati printre ei, si nu, nu este absolut nicio rusine sa va aflati printre acestia, mergeti la prietenii / bunicii / matusile voastre in aceasta saptamana si jucati ultima carte.

Pentru ca alta sansa nu va mai fi... scorul acestor alegeri prezidentiale va fi unul foarte strans, decis la zeci de mii sau sute de mii de voturi. Iar diaspora clar va fi aruncata pe geam. Maxim 150 de mii de oameni vor vota, dar vor vrea sa voteze cel putin 3-400 de mii. Deci haideti sa fim solidari cu prietenii nostri plecati in alte tari, dar sa ne bazam pe voturile din tara, pentru ca aici au iesit doar 53%. In conditiile in care sectia de votare era la maxim 10 minute de casa.

Iesiti la vot si faceti din asta un eveniment alaturi de familie si prieteni!

Gandacelul si condorul

Ce se naste din pisica, soareci mananca! Sau, dupa caz, ce naste o tipa creata, bruneta, cu ochi caprui, gandacel si condor se numesc! Ca doi copii blonzi, cu ochi albastri si par drept, numai ai mei nu prea sunt!

Dar de ce gandacel si condor? Pai antrenoarea Mariucai, domnisoara Toma, i-a spus asa anul trecut, cand a inceput gimnastica ritmica. Pentru ca era cea mai mica de acolo, banuiesc. Nu stiu, n-am intrebat-o niciodata de unde i-a venit aceasta porecla, cert este ca Mariucai ii place.

Iar condorul este o chestie mica si frumoasa, care tipa cand vrea ceva. Si Dani a zis ca seamana cu un condor. Mai si vorbeste din cand in cand, dar cand ii intra mingea sub canapea, se aud niste tipete pe acute, care nu inceteaza pana cand nu i-o scoti de acolo.

Pentru ca ultimul post a fost legat de Mariuca si am pus cateva fotografii de la concursul de la Arad, acum am cateva si cu Mihaita.

Oricum, de un post legat de alegeri, tot nu scapati, dar am zis ca lunea trebuie sa o incepem frumos, cald si pozitiv. :)

Operatiunea "cascavalul"

Later edit: operatiunea "cascavalul" a fost incununata de succes. No pictures, of course! 


Cred ca toti avem niste fobii. Mai mari sau mai mici. De paianjeni, de inaltimi, de multime, de insecte... Eu am de sobolani, soareci, hamsteri.

Prima mea "ciocnire" cu un asemenea animal a avut loc undeva prin generala, deci acum vreo 20 si ceva de ani. Cand intr-o seara i-am calcat unei vecine hamsterul pe care il scosese la plimbare.

Apoi, memorabile sunt cateva momente mai recente. Primul dintre ele a fost atunci cand, singura in birou fiind, in 2009, pregatind lansarea magazinului, am auzit un zgomot suspect in dreapta mea. L-am izolat pe animal intre perete si dulap, asa ca a decedat subit, dupa vreo cateva zile de inanitie.

Al doilea moment ar fi cand eram intinsa pe canapea, pe la 2 noaptea, si ma uitam la un film, cand am auzit acelasi zgomot. Urmarea a fost ca l-am chemat de urgenta pe Dani de la birou si pana a venit el, am stat cocotata pe un scaun de bar, cu picioarele sub mine.

Al treilea moment a avut loc intr-o noapte de Paste, cand ne-am intors de la biserica si am gasit-o pe Dochia cu trofeul sub labe. Ditamai sobolanul. Dochia fiind ciobanesc carpatin autentic, cu pedigree. Adica fata chiar stie ce face, este scris in ADN-ul ei. ;)

Ultimul moment a venit ieri, cand am vrut sa ma sui in masina si am descoperit ca ceva a misunat spre pedale. Era ceva mic si gri petrol, dar se misca cu repeziciune catre cablurile de la motor.

Asa ca azi m-am modernizat! Il lipesc de nu se mai vede! Am cumparat o pasta-lipici de la veterinar, non-toxica, inodora si incolora, pe care am trasat-o pe o placa de gresie, iar in mijloc am pus o bucata de cascaval. Delaco, sa fim intelesi. ;) Acum astept...

De ce ma bucur de locul 6?

Da, chiar asa, de ce ma bucur ca Mariuca a luat locul 6 la individual si 4 la ansamblu?

Pai este foarte simplu! Pentru ca este o realizare oricum ar fi. Sa te pregatesti pentru un concurs, sa ajungi la el, sa nu clachezi psihic sau fizic (este foarte simplu sa o faci la 6-7 ani), sa intri, sa iti faci treaba si sa iesi cu capul sus de pe covor... este o mare realizare.

Mariuca face ritmica de anul trecut din martie, deci de mai bine de un an si jumatate. Anul acesta a fost la 3 concursuri, cel de la Arad din acest week-end fiind cel de-al treilea. Evolutia ei a fost foarte frumoasa, iar progresele vizibile cu ochiul liber. De la Constanta, de cand nu am mai vazut-o lucrand, mi se pare ca a castigat foarte multe; in primul rand incredere. Elementele tehnice, pentru un profan ca mine, mi se par reusite, in special pirueta tripla. Mai are de lucrat la gratie. ;)

Insa ea lucreaza intensiv. Nu face performanta. Nici nu ar avea cum, cu doar 6 ore pe saptamana. Ca sa intelegeti si voi de ce m-am bucurat de locul 6... Celelalte, care au iesit inaintea ei, lucreaza intre 4 si 6 ore pe zi, minim 5 zile pe saptamana. Deja facem comparatie intre 20-40 ore pe saptamana de antrenamente si 6-8 ore pe saptamana. Locul 6 nu mai suna chiar asa de "mic", nu-i asa? :)

Dar chiar daca ar suna prost si mic, nu stiu, de fapt, de ce ne mai bucuram la orice alta chestie "neaurita". Nu stiu de ce ma bucur ca Mihaita spune mama, ca merge singur, ca mananca bine, nu stiu de ce ma bucur ca Mariuca are reusite la scoala sau la gimnastica, nu stiu de ce ma bucur ca prinde repede o limba straina.

De fapt, nu stiu de ce ne mai bucuram in fiecare zi. Oricum, viata este de doi lei, asa ca mai bine sa ramanem in pat, sa ne punem cenusa in cap si la naiba cu toate astea, totul este trist in jur!!!

Si pentru ca vreau, totusi, sa termin acest post intr-o nota optimista, am scanat fotografiile pe care le-am cumparat de la Arad. Dupa cum am spus si pe Facebook, eu sunt extrem de mandra de ea! :)


Imaginile sunt realizate la Cupa Rotaract, in Arad, in 25 octombrie 2014, de catre fotografii autorizati.

"Iepurii" electorali

Later edit: imi plac oamenii adaptabili! Fotografia de mai jos am realizat-o din tramvai, dupa 5 km. de mers pe jos prin Arad si m-a facut sa rad. In completarea post-ului de mai jos, pot sa va spun ca in Arad nu sunt decat cateva bannere cu Ponta (ca cel din fotografie) si multe mesh-uri sau panouri cu Iohannis. Nu am vazut nimic altceva si m-am plimbat foarte mult prin oras.

Post-ul anterior a fost legat de tenis, asa ca m-am gandit, fiind in drum spre Arad, acolo unde Mariuca va avea concurs de gimnastica ritmica, sa pastrez tematica sportiva si in cadrul acestui articol. :)

Cu siguranta ati auzit de "iepurii" din atletism... nigerienii de la 10.000 metri i-au ridicat la rang de arta. Iepurii de sacrificiu sunt acei sportivi care nu au (inca) sanse sa castige cursa, dar tin trena unui alt sportiv, pentru a il favoriza pe parcursul alergarii sau chiar pe final. Adica ei nu lasa pe nimeni in fata lor sau intre ei si vizatul castigator si recurg chiar la tactici de descurajare (coate, piedici etc.). De aceea, dar nu numai, aceasta practica a fost interzisa. Pentru ca este o tactica lipsita de fair play.

- Expresia "iepure de sacrificiu" a fost preluata in mai multe domenii si reprezintă sacrificarea voita a cuiva in scopul obtinerii unei victorii a echipei din care face parte cel sacrificat. - sursa wikipedia

Dar sa revenim la oile noastre... :)

Saptamana trecuta am facut 3 ore de acasa pana in Buftea si retur. Cu masina. In acest timp de maxima pierdere pentru mine, am analizat comunicarea electorala stradala. Deh, publicitatea joaca de vreo 13 ani un rol activ in viata mea... Asa ca nu m-am putut abtine.

Ii iau la rand pe candidati:

imagine preluata de pe Mediafax.ro

1. Ponta are cele mai variate bannere, mesh-uri si panouri stradale. Am vazut poza clasica, poza cu el la tribuna si mai multe afise doar cu scris. A continuat tema de la alegerile europarlamentare, cu tricolorul si motivele populare. Interesanta alegere, specularea nationalismului.

Mi-a placut:
- varietatea, dupa cum am spus si mai sus, atat din punct de vedere modalitati de expunere, cat si tipuri distincte de mesaje
- numarul foarte mare de reclame
- rapiditatea ajustarii mesajelor (exemplu "Doar Ponta protejeaza pensiile"), care am senzatia ca nu a fost gandita inainte de campanie, ci a fost o completare de moment
- renuntarea la trandafir si culoarea rosie peste tot (inclusiv la cravata)
- folosirea initialei V, de la Victor, ca o bifa in fata numelui de familie

Nu mi-a placut:
- design-ul anumitor reclame lasa de dorit, deoarece tricolorul nostru este o varza cromatica. Multe bannere obosesc ochiul, sunt prea incarcate si prea colorate, mesajul disipandu-se, pierzandu-si importanta.
- nu am retinut (si asta este grav!) care este sloganul lui. Da' chiar, are slogan?

Game-set-meci Halep-Williams

Imi place la nebunie Serena Williams, o urmaresc de pe vremea cand era la inceput, dar astazi Simona Halep a fost cu mult peste ea. S-au intalnit pentru a patra oara, de data aceasta la Turneul Campioanelor din Singapore. De fiecare data, numarul 1 WTA, adica Serena, a batut-o fara drept de apel.

Astazi, in schimb, Simona i-a dat clasa: 6-0 si 6-2, dupa un meci ce a durat putin peste o ora. Meciul de altfel, ar fi fost chiar spectaculos, daca nu s-ar fi remarcat prin "absenta" Serenei de pe teren.

Felicitari, Simona, bafta in continuare!

Garmin Vivofit

Acum o luna eram la gimnastica si stateam de vorba cu alte mame. Miki avea un gadget la gat foarte interesant, asa ca am rugat-o sa imi povesteasca despre el. Asa am aflat despre dispozitivele de fitness/sportive, ca atare a treia zi le primeam si eu pe ale noastre.

Am citit mult despre aceste bratari, despre cum te ajuta si cum te motiveaza, am citit review-uri internationale si am vazut comparatii intre diverse gadget-uri. Astfel am ajuns la Garmin Vivofit, care mi s-a parut cel mai performant, din mai multe puncte de vedere.

Lasilor care sunteti voi!

Reactiile cunoscutilor si necunoscutilor la anuntul meu privitor la mutarea din tara pot fi cu usurinta baza unei carti.

Nu am primit mesaje de genul celui din titlu... inca. :) Am citit saptamana trecuta un post ce a devenit viral pe facebook, iar comentariile acelea puteau, in schimb, sa fie incadrate intr-o singura fraza, cea din titlu. Blog-ul meu nu este viral, nici nu cred ca imi doresc asa ceva. Am cititori unici la nivel de 40-50 pe zi, cu varfuri si de 100, 200 sau chiar 300 pe zi. Asa ca pana acum am fost ferita de hateri, cum am aflat ca ii cheama.

In schimb, avand in vedere ca si eu plec din tara, nu ma pot abtine sa nu scriu despre subiectul "parasirea tarii de bastina".

Este oficial, ne mutam!

Si la fel de oficial este ca vindem casele. Daca aveti prieteni care sunt interesati sau vreti sa va mutati chiar voi, toate detaliile si fotografiile le puteti gasi aici: http://case-de-vanzare-ilfov.blogspot.ro/

Tragedia de la Giulesti

Acum 4 ani ne intorceam din concediu si dupa Timisoara am prins Europa FM. Atunci am auzit de tragedia de la Maternitatea Giulesti si am inceput sa plang.

Cu 2 ani inainte acolo am nascut-o pe Mariuca. Aveam bani de privat? Evident ca aveam! Si daca nu aveam, gaseam. Dar de ce nu am nascut la privat, atunci? Pentru ca medicul meu era la Giulesti? Nu neaparat. A contat si acest lucru, pentru ca la nastere naturala este crucial sa ai incredere in medicul tau. Dar am nascut la stat pentru ca pe oricine din sistem ati intreba, vi se va raspunde acelasi lucru. Cel mai bine pentru copil este sa nasti la stat. Daca, Doamne Fereste!, exista probleme cu bebelusul, tot la stat ajungi, deoarece clinicile private nu au capacitatea de a trata nou-nascuti. Si cam acelasi raspuns l-am primit si anul trecut pe vremea asta, cand l-am nascut pe Mihaita.