Oare oamenii isi gasesc o scuza prin formularea "nu am avut timp"?
Am senzatia ca, uneori, mie nu imi ajunge ziua de 24 ore. Am luat mai mult decat pot duce? Sau pur si simplu este o scuza pe care imi place sa o spun, pentru a evita elegant si diplomat lucrurile care nu imi faceau o reala placere? La fel se intampla si cu ceilalti?
Uneori vrei sa renunti la ceva anume si nu stii cum sa o faci sau sa o spui. Ai nevoie de ceva din exterior pentru a iti justifica actiunile si atunci nimeni nu te mai blameaza pe tine. Nu stiu daca e cazul la mine. Eu simt uneori ca situatia ma depaseste din punct de vedere fizic, dar de cele mai multe ori ma simt excelent asa.
Ce se intampla cu restul oamenilor? "Scuza-ma, n-am avut timp sa te sun ieri, sa ne vedem". Ei, as! Timp exista si, daca nu exista, se face. Doua minute dureaza, in medie, o convorbire pentru stabilirea unei intalniri.
"In parc...?" Si gandeste "pe vremea asta?"... "Aaaaa, trebuie sa ma duc in Carrefour, apoi la coafor, putin prin piata si, daca mai am timp, vreau sa reorganizez dulapul cu haine".
Motivatii elegante, dupa cum spuneam, de a refuza lucruri neplacute sau pe care nu ai chef sa le faci.
Sau oare este lipsa de organizare? De planificare riguroasa? Nu stim cum sa ne impartim timpul astfel incat sa avem loc si de alte lucruri?
O tema care pentru mine este actuala, intr-un context de criza si de multiple activitati. Pentru voi cum e?
2 comentarii:
Eu as spune ca e undeva intre adevar = "chiar nu am timp" si
prioritati = "as avea de fapt cele 2 min dar imi este mai important sa le petrec cu fii-mea de ex.".
Si zic eu ca e ok asa. Pana una alta e timpul meu si in ziua de astazi e o componenta vitala in viata de zi cu zi si asa impartita in 7 directii.
Pentru mine... am scris ieri, inainte de a citi postarea ta :)
Trimiteți un comentariu