Urmărește-mă și pe Facebook!

Se afișează postările cu eticheta mancare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mancare. Afișați toate postările

marți, 23 februarie 2010

Mariuca e la gradinita - de AZI!

Dani a scris deja un post si a pus doua fotografii cu prima zi de gradinita a Mariucai. Pe blog-ul lui gasiti un post plin de emotii, asa cum - inca! - suntem noi.

Blog daniel:photography

Oooof, da, e fooooarte greu. Mai mult pentru noi. Pentru ca Mariuca e super ok. Toate temerile si fricile si emotiile sunt in capul si sufletul nostru. De aseara am inceput sa ii spun ca maine mergem la copii, ca acolo o sa se joace, ca au jucarii multe si frumoase, ca mami si tati pleaca la serviciu, iar Buni vine la pranz si o ia acasa... Teoria e frumoasa, nu-i asa? Mariuca era foarte incantata de ideea cu copiii, cand am vorbit aseara cu Dani i-a spus din proprie initiativa la telefon ca "maine mergem la copii". Iar astazi dimineata, cand a imbracat-o mami, ii povestea ca mergem la copii, deci nu uitase.

Si acum ma doare stomacul si mi-am adus aminte de emotiile pe care le aveam cand dadeam un examen important. Este prima oara de cand am nascut-o pe Mariuca cand simt asa ceva. Fac comparatia inclusiv cu nasterea. Nu am avut emotii, eram chiar super bucuroasa ca o sa-mi cunosc copilul, eram dornica sa o vad, sa o tin in brate si aveam incredere in medicul meu. Dar acuuum... aoleo! Este cu totul diferit. Este primul examen din viata noastra in trei. Am plans toti trei de parca o lasam la internat, nu la program de patru ore, care astazi au fost vreo 3 si un pic.

Buni se pregateste sa plece de acasa, a zis ca nu mai asteapta pana la fara un sfert, ca ea pleaca la 11.30. Astept sa ma sune si sa imi impartaseasca impresiile primei zile. Ma gandesc ca e bine sa dai copilul asa de mic la gradinita, pentru ca nu constientizeaza ce i se intampla si poate fi foarte usor atras in diferite activitati. Cand e mai mare incepe sa se gandeasca la tot felul de lucruri, gen "m-au lasat aici si nu mai vin sa ma ia".

Mai mult decat atat, noi nu concepem ca un copil sa nu se duca la gradinita. Putem sa ne razboim pe tema asta mult si bine, dragi cititori ai blog-ului meu. Nu este o necesitate pentru noi, ca familie, ci pentru Mariuca. Are nevoie de socializare, are nevoie de compania altor copii, are nevoie de o disciplina si are nevoie sa mai faca si altceva. Bine, nu va ganditi la disciplina aia "jap-jap" daca nu faci nu-stiu-ce, dar la disciplina de inceput. Sa intelegeti la ce ma refer... am sunat-o pe Sabina la 9.30, ca nu mai rabdam. Mi-a spus ca acum mananca. What??? Adica nu m-a mirat ca mananca singura, ca asta se intampla de mult, dar m-a mirat ca manca odata cu toti copiii. Sabina era mirata ca mananca singura si era incantata. Eu ii spun ca dupa ce o s-o cunoasca si o sa se acomodeze cu ea, o sa inceapa sa si vorbeasca. Ca acasa nu ii tace gurita o secunda. Deh, pui de cioara creata! La care ea, foarte draguta, imi spune: "Aaaaa, pai deja vorbeste!". Iar m-a blocat. Cum asa? "Paaaai da, mi-a cerut apa, nu a vrut sa bea din cana ei, si-a luat sticla singura, i-a scos dopul si a baut. Musca din cornul de la gradinita si mananca din iaurtul pe care i l-ati adus. Mi-a spus ca toti copiii mananca si vrea si ea sa manance." Atunci am realizat ca Mariuca e mica, dar totusi este diferita de multi copii de varsta ei. Chiar daca a stat acasa cu mine doi ani, chiar daca nu a avut parte de o socializare zilnica, in parc, cu alti copii, am crescut-o asa cum trebuie. Si am invatat-o, impreuna cu mami si Dani, o gramada de lucruri. Dar, in primul rand, cel mai important, mai ales cand e asa de mica, am invatat-o limbajul. Stie ce vrea, stie sa ceara, stie cand vrea si cand nu vrea si te intelegi cu ea mai ceva ca cu un copil de 4-5 ani.

Prima noastra zi de gradinita. Acum vreau sa vorbesc la plural. Mi se pare aiurea sa zici "mancam cereale", cand tu nici macar nu gusti, pentru ca au un gust oribil. Insa "prima noastra zi de gradinita" este o formulare foarte corecta si reala.

Am facut-o si p-asta!!!!! Mi-au dat lacrimile din nou! Avem fetita mare!

joi, 2 iulie 2009

Paste cu ciuperci si pui

Nu, nu-mi fac un al 4-lea blog, stati linistiti! Numai ca am gatit cateva chestii bune si vroiam sa va impartasesc experienta mea.

Duminica, cand am facut 13 ani si 13 zile cu Dani, am sarbatorit stand 5 ore in bucatarie. Hehe! Am facut o supa pentru Mariuca, o ciorba de pui pentru noi, varza calita cu pipote si inimi de pui, Dani a facut vinete la gratar, apoi am pregatit o salata de varza rosie cu ciuperci, porumb si maioneza, culminand cu dovlecei pane cu mujdei de usturoi. Aoleo, mi-e o foameeee!

Dar vreau sa va povestesc de pastele pe care le-am facut saptamana trecuta. Valentin ne-a cumparat, mie si lui Rux, cand am fost in Italia, o punga de paste extraordinare.

Si m-am gandit sa le fac cu ciuperci si pui. Am taiat ceapa si usturoiul, le-am calit putin, am adaugat vin alb, rosii taiate cubulete si ciuperci si am facut un sos. Am turnat apoi peste paste si am ornat cu marar proaspat din productie proprie. Asta a iesit:











Pofta buna!