Salina de la Turda

Salina de la Turda face parte dintr-un peisaj al anului 2012. Adica are site, trilingv, are adresa completa, acces pentru persoane cu dizabilitati, coordonate GPS si harta Google. Alaturi de fotografii, video, calendar evenimente si anunturi, orar si preturi, cazare si forum, precum si zone de interes in imprejurimi. Ce este drept, acum aproape 3 ani au fost investite fonduri europene de peste 6 milioane de Euro pentru ca Salina Turda, un monument istoric al judetului Cluj, sa primeasca un nou design interior si exterior, as putea spune chiar futurist.

Singurul minus ar fi ca traducerea in engleza este un pic germanizata sau "a la furculision", in rest nu am decat cuvinte de lauda.

La exterior, se poate observa o structura semicirculara, din sticla si metal.

In interior, spatiul este superb amenajat, cu banci unde poti citi in liniste o carte (sau doua). In Mina Terezia exista un lac suprasaturat in sare, pe care te poti plimba cu barca. Spatiile pentru tratamentele problemelor respiratorii sunt bine delimitate si foarte mari. Liftul panoramic (de mare exceptie) si jocurile (cu preturi decente) completeaza tabloul salin. Biliard, ping-pong, carusel, bowling sau mini golf costa aproximativ 2,5 Euro de persoana/10 lei.

Potaissa, actuala Turda, s-a dezvoltat economic in perioada ocupatiei romane a Daciei, tocmai datorita exploatarii zacamintelor de sare.

Imaginile sunt preluate de pe site-ul oficial al salinei, www.clujtravel.com, www.modernism.ro/2010/05/26/salina-turda (credit foto Nicu Cherciu), www.adevarul.ro. Toate drepturile pentru fotografii le apartin autorilor, le-am folosit pentru a arata frumusetile acestei saline. Informatiile sunt preluate de pe site-ul oficial si din surse tiparite.

Va recomand link-ul www.modernism.ro/2010/05/26/salina-turda pentru a citi mai multe informatii legate de istoria salinei, precum si pentru a vedea alte fotografii realizate de Nicu Cherciu, cu interioarele superbe. Aceasta salina merita de vizitat pe indelete, de savurat si este de neratat daca aveti drum in zona.

Idei de jucarii pentru iarna

Clasicele jucarii de vara se pot transforma in jucarii la fel de amuzante si cand afara este zapada.

Va recomand sa scoateti din magazie jucariile din plastic sau silicon pentru joaca la nisip si sa le transformati in jucarii pentru joaca in zapada! Frumusetea este ca zapada este alba, ca atare poate fi decorata coloristic mult mai usor decat nisipul. Orice crenguta de brad, orice frunza ratacita si orice ghinda sau castana poate infrumuseta o forma din zapada.

O alta varianta haioasa este sa scoateti aparatul cu care faceti cupe de inghetata si sa modelati rapid o inghetata din zapada! Aceeasi idee, un pic diferita: formele din silicon pentru cuburi de inghetata sau paharele din silicon pentru briose.

O cutie in care tata sau bunicul tine surubelnitele sau orice cutie din metal sau plastic poate crea caramizi din zapada pentru o cazemata ca la carte!

Colacul de la piscina se poate transforma intr-o jucarie tip sanie. Cu caderile masive de zapada din tara, toti oamenii au dat zapada de pe drum si au aruncat-o in gradina. Astfel s-au creat munti de zapada, la noi au ajuns si la 2 metri. Din acesti munti puteti realiza foarte usor un derdelus, colacul fiind ideal pentru un mini-derdelus, pentru copiii de toate varstele.

Camioanele, excavatoarele si lopetile se pot dovedi utile atunci cand vrei sa construiesti alaturi de copilul tau un santier, o casa sau un om de zapada.

Joaca in aer curat, chiar daca rece, este ideala pentru dezvoltarea copiilor, cresterea imunitatii si a poftei de mancare! Va doresc distractie placuta!

Zapada ca in copilarie

Copilaria parintilor nostri, adica! :))

Sa luam o situatie ipotetica pozitiva:
- nu ai sefi, deci nu iti va taia o zi din concediu tipa de la hr
- nu trebuie sa justifici statul acasa intr-o zi de luni
- nu trebuie sa te certi cu vecinii ca nu au iesit in fata blocului, la zapada
- nu trebuie sa injuri primarul ca nu a intrat pe strazile adiacente bulevardelor
- nu trebuie sa te intrebi retoric de ce arunca oamenii atat de mult gunoi, in conditiile in care sunt 2 pubele la 15 apartamente si gunoiul n-a mai fost ridicat de 2 saptamani
- nu trebuie sa cobori in boxa de la subsol sa vezi daca lopata a fost mancata de sobolani sau nu
- nu trebuie sa te imbraci ca pentru apocalipsa, sa mergi 20 minute pe jos spre statie pe un drum de 2 minute
- nu trebuie sa ii spui copilului ca nu puteti merge in parc

Situatia ipotetica pentru multe persoane. Nu si pentru noi! Invidiosi...? :))

Noi iesim la zapada de placere, chiar si la 11 noaptea, vecinii nostri muncesc cot la cot cu noi, utilajele au trecut de cel putin 3 ori numai astazi pe strada noastra, lopetile de zapada sunt pe terasa, mancare si apa avem, paine fac in casa, iar Mariuca maine se va juca din nou intr-o zapada ca in povesti!!!! La noi in curte. Pentru exemplificare, am uploadat fotografii pe Facebook (click sa le vedeti). Aici un preview de acum cateva ore.

Este februarie, ninge (wow!!), avem caldura, avem de toate, suntem fericiti! Ceea ce va doresc si voua!

Patru ani mai tarziu

Imi place sa imi aduc aminte de perioada sarcinii, apoi de nastere si apoi de fiecare zi care a trecut de atunci. Si au trecut ceva zile!

Mariuca este bucatica rupta din amandoi, este frumoasa si are personalitate, vorbeste foarte mult, este activa si interesata de tot ce este nou. Rade foarte mult si este vesela.



Ii plac animalele, avioanele si cartile. Ii place sa deseneze, sa scrie. De cateva luni silabiseste si identifica literele din cuvinte. Scrie litere si formeaza cuvinte. Scrie cifre. Gresia din living ne este martora, fiindca aproape in fiecare zi pictam cate ceva cu creta 3D.



Se joaca pe laptop, asta dupa ce scrie in google "miniclip" si isi alege miniclip.ro, nu punct com.

Facem imagini pe perete la lumina lunii, se joaca cucu-bau cu Dani si in fiecare saptamana suntem la mall, unde se joaca la saltele si la un joc cu picioarele.



Primul an a trecut extrem de rapid, nu prea am idee cand. Din fotografii se vede ca a fost haios, amuzant si extrem de frumos. Mai jos radea cu gura pana la urechi. Ceea ce nu s-a schimbat.





Inca din burta a participat la concerte, a fost plimbata cu avionul in afara tarii, a fost "la volan", asa ca la 3 luni a avut prima iesire cu adevarat.



Chiar si acum, cand ma uit in fotografii si aleg cateva, imi vine sa plang de fericire si imi aduc aminte de fiecare moment capturat de aparat.





Nu realizezi cand te uiti in oglinda ca ai 1-2-5 ani in plus, dar realizezi ca timpul a trecut numai cand te uiti la copii. Ei cresc, se fac mari sub ochii tai si te socheaza in fiecare zi cu noutati invatate.

Blonda... e clar. Ochi albastri... iarasi e clar. Creata? Neaaah! Bine ca am luat nmele blog-ului de fata "creata la patrat", dar numai una e creata. Si nu o cheama Mariuca.











Cand era mica-mica, cred ca pe la 1 an, semana foarte tare cu Dani. Eram la cumparaturi o data si o clienta de-a lui Dani a vazut-o si a zis cu voce tare "ce seamana fetita cu Daniel!!".

Inchei acest post cu sedinta foto de la 11 luni, din studio. Si sper ca saptamana aceasta sa am fotografii noi cu Mariuca, la 4 ani, pentru ca maine (daca ne lasa vremea) vom fi in studio.

Scrisorile de pe vremuri

Scrisorile de pe vremuri s-au transformat in scrisori electronice. Putini oameni mai scriu cu pixul pe hartie si isi mai gasesc miscarile aferente pentru litere frumos conturate. Eu sunt unul dintre ei.

Sfarsitul de an mi-a prilejuit reintalnirea cu prietena mea din copilarie si adolescenta, cea pe care o consideram o adevarata sora. Am fost alaturi de ea la bine si la greu, a fost alaturi de mine la bine si la greu. Cand ne-am revazut, a venit cu jurnalul ei vechi, unde scrisesem si eu cateva pagini. Pagini de istorie de acum 18 ani, de istorie personala. Amintiri, greutatile specifice varstei, iubirile si tradarile de atunci.

Impinsa de amintirile frumoase, am cautat si eu jurnalele sau oracolele de atunci. Si am gasit o multime!! Scrisori de dragoste catre Dani, poezii, romane incepute si neterminate, cuvinte asternute pe hartie, nemuritoare, inimioare si desene. Extrem de personal si de viu! Acum parca totul este rece. Chiar si acest post este pe un blog online si degetele imi alearga pe tastatura, nu cu pixul in mana, pe hartie. Scriu blind si repede. Recunosc, mi-ar fi extrem de greu sa mai scriu cu stiloul pe foaie, imi place enorm de mult partea electronica a vietii mele de acum. Dar parfumul de autenticitate parca s-a pierdut undeva in copilarie.

Foile miros si acum a cerneala, sunt putin ingalbenite pe la colturi, insa au o viata proprie, chiar si dupa ani de zile. Fotografiile electronice au inlocuit taieturile din ziare sau fotografiile printate si lipite cu super glue.

Chiar, cati dintre voi au albume cu fotografii fizice? Eu am foldere pe hard-ul extern si pe laptop cu ani / luni, detaliate pe zone de interes (Mariuca, Casa si gradina, Zile de nastere etc.). Cand ma intalnesc cu cineva pe care nu l-am mai vazut de mult timp, scot telefonul, ii arat fotografia de fundal cu Mariuca, intru pe blog-ul de fata si pe facebook pentru alte ipostaze. Nu ma plimb cu albumul printat dupa mine, ci cu cel electronic. Mult mai facil, mai usor (ca gramaj), mai rapid. Si nu poti uita sa aduci albumul cu tine, pentru ca mobilul nu il uiti niciodata acasa! Singurul impediment ar fi ca nu ai semnal 3g. Dar nici la 1.500 metri altitudine, in Fagaras, nu este o problema in ziua de astazi.

Sunt impartita intre doua lumi, una digitala si una reala. Ambele imi plac, ambele fac parte din viata mea si ambele au o amprenta specifica. A unei anumite varste. Nu m-as mai intoarce la scrisul de mana (decat atunci cand ii trimit matusii mele vederi din concediu - e un fel de traditie de-a noastra), in schimb recunosc ca nu voi mai regasi niciodata acel parfum autentic din scrisorile mele de dragoste sau din poeziile compuse.

SMURD sau nu?

Sursa foto: ZF
Fotograf: Razvan Chirita
Cu multumiri pentru preluare


Wikipedia zice asa, aici: "Raed Arafat s-a nascut pe 24 mai 1964 in Siria. Este un medic român specializat în anestezie-terapie intensivă de origine palestiniană. Arafat a emigrat în România în 1981 pentru a studia medicina. În septembrie 1990, a început să pună bazele Serviciulului Mobil de Urgență Reanimare și Descarcerare (SMURD), un serviciu medical de intervenție rapidă."

Dragii mei, vorbim despre un om care a venit in Romania acum 31 ani, cand avea doar 16 ani si care imediat dupa Revolutie, adica acum 22 ani, a pus bazele SMURD.

<<În anul 2003 a primit Ordinul National „Pentru Merit” în gradul de Cavaler acordat de președintele României Ion Iliescu, pentru întreaga activitate științifică și de cercetare, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea tehnologiei informației și comunicațiilor în România. 

La 31 decembrie 2005, Raed Arafat a fost decorat de către Traian Băsescu, președintele României, cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Ofițer, pentru eforturile depuse în salvarea oamenilor la inundații și pentru eforturile depuse zi de zi pentru salvarea vieților a numeroși români. De asemenea, tot datorită muncii depuse de echipa sa, publicația Jurnalul Național la numit pe doctorul Arafat „Omul zilei”.>>

Si acum... SMURD-ul va disparea???? Clujul a iesit in strada, altii au venit cu idei "crete" sa stingem lumina in semn de solidaritate. Multi prieteni de pe facebook si-au schimbat fotografia de la profil cu un banner cu Raed Arafat, iar alti prieteni au inceput sa stranga like-uri.

Raed Arafat a declarat "Noua propunere deschide totul. De aceea, în cazul personalului paramedical (pompieri care au curs de prim-ajutor) ne-am putea trezi că sunt mai multe firme de bodyguarzi care îşi pun sirene pe maşini şi dau impresia că pot acorda primul ajutor. În ceea ce priveşte unităţile de primiri urgenţe, în prezent 42% din personal este neacoperit şi cu cât le deschizi mai mult, cu atât privaţii vor putea lua mai mult personal".

De ce a plecat Raed Arafat de la Ministerul Sanatatii? Simplu si concis: "voi putea apăra mai bine sistemul de urgenţă (...) nu pot intra în polemici cu nimeni pe aspecte care necesită discuţii tehnice."

Nu ma intereseaza functia lui in MS, dar ma intereseaza ca acest sistem de urgenta, care la inceput era doar SMUR, fiindca nu avea descarcerare, sa continue, sa ajute, sa salveze, sa fie acolo, pe salarii mari, pentru semenii nostri. Este frumos cand te duci la privat si esti tratat regeste si te minunezi (dar este firesc sa fie asa, cand totul se intampla pe banii tai!!), dar cand ai nevoie de un elicopter, de un medic extrem de bun de urgenta (diferit de medicii normali, sa ne intelegem), ai nevoie de un serviciu PUBLIC, extrem de bine pus la punct.

Daca demisia lui Raed Arafat ajuta ca SMURD-ul sa ramana in formula actuala, daca demisia lui ajuta sutele, miile de oameni care au nevoie anual de ajutor, atunci excelent!

Eu vreau sa mearga SMURD-ul mai departe si sa se extinda in toate judetele! Voi ce vreti??

Cele mai mari spaime

In ultimii ani am observat un interes crescut pentru capra vecinului, in special pentru puiul caprei vecinului. Adica sunt o gramada de mame sau viitoare mame care isi dau cu parerea, de cele mai multe ori extrem de zgomotos, despre cum ar trebui crescuti copiii. Se agata cu disperare de singurele momente cand cineva le asculta, fiind firesc ca toata lumea sa ia drept litera de lege ceea ce spun ele. Ca doar, nu-i asa?, o sa vezi si tu cum o sa fie cand o sa ai copii.

Fiecare are dreptul la opinie, la discutii, dar de aici si pana la actiuni care nu duc la nimic bun (blamare, tipete in online si in offline, jigniri) este cale lunga. Daca esti mama, nu inseamna ca esti mai desteapta. Brusc si dintr-o data. Esti doar mama. La fel de buna sau la fel de rea ca oricare mama din lume.

Curente de genul "nu mi-as lasa copiii cu mama mea nici 5 minute", "copilul trebuie sa doarma cu parintii in aceeasi camera, de preferat in acelasi pat", "copilul trebuie alaptat toata viata" sunt interesante, actuale, argumentate si asa mai departe. In schimb, nicio alta mama nu trebuie sa faca nimic, daca nu simte asa. Mi-ar fi drag ca polemicile sa fie constructive si ancorate in viata lui 2011, nu idealiste, cu citate masive din carti. Fiecare copil este unic, slava Domnului!, fiecare parinte este unic si eu consider ca nimic nu trebuie incadrat in tipare. Cu atatea optiuni in acusi 2012, cu atatea variante de crestere, cu atatea tipuri de familii, cred ca este gresit sa tragi linie. Tot ce este deasupra este bun, restul este total gresit.

Fiecare parinte este cel mai bun parinte pentru copilul lui si fiecare alegere este cea mai buna pentru familie.

Aceasta larga introducere nu are legatura cu restul post-ului, doar stiti ca imi place sa povestesc si sa divaghez! :)

Sau are legatura, in sensul ca, probabil, acest post va fi unul dintre putinele in asentimentul tuturor mamelor, fie ca aleg sa urmeze anumite reguli, fie ca nu, fie ca au 30 ani, fie ca au 60. Vreau sa va vorbesc despre spaimele (zic eu comune) ale mamelor din lumea intreaga.

Incepand cu cele doua liniute de pe testul de sarcina si terminand... de fapt, neterminand niciodata.

"Oare o sa fie bine, totul o sa fie ok?" Astepti cu infrigurare primul control, sa ii auzi inimioara. Urmeaza cele 3 luni critice, de inceput. Numeri zilele, noptile, calculezi data probabila a nasterii de un milion de ori si visezi cu ochii deschisi. Incepi sa faci analize peste analize, sa completezi fise, sa citesti despre evolutie si incepi sa fii bombardata cu informatii.

Trec lunile si panica creste. Morfo-fetala e aproape si tu nu te gandesti decat la degete. Sa aiba 20 degete. Iti tii rasuflarea cat timp medicul controleaza fiecare particica a bebelusului si astepti, si astepti... "Inima..." Pauza un minut, cat timp o controleaza. "Aspect normal." Rasufli usurata. "Plamanii..." Te uiti aproape plangand la medic. Intelegi ca omul munceste si este extrem de atent sa nu faca vreo greseala, dar iti vine sa il strangi de gat ca nu vorbeste mai repede sa afli ca totul este ok. "Aspect normal." Expiri relaxata.

Nasterea se apropie cu pasi repezi, tu habar nu ai cand au trecut lunile de sarcina. Noua luni. Inainte noua luni ti se pareau o vesnicie! Mai ales daca te raportai la concediul de vara. Acum au trecut rapid si deja te visezi cu copilul in brate. Dar pana atunci trebuie sa il nasti. Apar primele contractii si dureri. Te sperii maxim, suni o prietena sau intri rapid pe internet si citesti ca sunt contractii false. Te mai linistesti. Vor trece. Este clar.

Ca sa uiti, te concentrezi pe nastere. O sa te doara rau. Dar cat de rau? Vine o prietena si iti spune ca in salonul ei o tipa a urlat timp de 3 ore. Inainte sa nasca. O alta prietena vine si iti spune ca ea a nascut in 10 minute. O alta vine si iti spune ca nu a putut naste natural si ca s-a chinuit 2 zile. Iti intrebi mama si ea spune nonsalant ca isi aduce aminte toate momentele nasterii, dar nu isi aduce aminte de nicio durere. Firesc, dupa 30 ani.

Hmmmm, la naiba! Tu ce-o sa faci??

Vine clipa nasterii... asa cum ti-a fost data. Iti vezi copilul pentru prima data, iti spui ca este perfect. Apoi frica iti incolteste inima. "Este ok, este sanatos, totul este in regula? Are toate degetele?" Obsesia cu degetele este tot acolo. Probabil pentru ca este ceva ce se vede din prima.

Copilul pleaca si din acel moment spaima creste exponential. "Ce fac cu el, de ce nu mi l-au mai lasat putin, unde il duc?" Evident ca tu stii raspunsurile, dar nu conteaza. Sunt intrebari retorice, pe care o mama nu se poate abtine sa si le puna. O mama. Si tu esti mama! Wow!

Acasa urmeaza un sir nesfarsit de intrebari. Si asta numai in prima saptamana.
"Oare mananca suficient? Oare am lapte? Daca nu se satura? De ce plange? Sunt colicii? Poate ii e sete... Sau foame din nou... Mai bine sa verific pampers-ul, cred ca de la asta e. Daca s-a iritat la fundulet? Nu, nu e de la asta. Cred ca ii este cald. Nu, sunt 23 grade. Poate ii e frig. Sa ii pun o paturica pe picioare. Dar sta bine, asa, pe spate? Mie nu-mi place sa dorm asa! Eu ii fac baie, doar sunt mama acum! Mama, dar cum sa tin copilul, sa il spal pe spate? Arata-mi tu, dar ai grija la cap! Tine-i gatul! Nu te uita asa, ca de acum 30 ani ai uitat precis! Stai sa aduc cartea, sa vad ce zice despre buric. Nu trebuie spalat. O sa cada singur. Daca se infecteaza? Trebuie ingrijit bine de tot, sa arate frumos cand se face mare."

Cantaritul si masuratul devin o alta obsesie. Zilnic, la doua zile, saptamanal, lunar. Notatul in agenda la fel. Cand incepi diversificarea, te lasa nervii de fiecare data. Fie ca nu mananca legume, fie ca nu vrea supa, fie ca refuza fructele, ceva nu merge cum trebuie! Daca nu isi toata vitaminele din ce mananca? Daca o sa fie mofturos la maturitate? Daca, daca...?

Primii pasi vin cu spaime incredibile. Care nu pleaca cel putin un an. Iti urmaresti copilul ca pe butelie, il pui in premergator sau in patut cat timp te duci la toaleta (nu cumva sa cada, sa se loveasca), inima ti se opreste la propriu cand se impiedica, te uiti cu ochi critic la orice lucru din casa si calculezi sansele de periculozitate ale acelui obiect. De fapt, daca te uiti mai bine, toate au potential. Ai face o camera numai cu saltele pufoase, fara colturi de mobila, fara prize, fara dulapuri sau cu dulapuri blocate. Un glob de sticla chiar nu ar strica! Pana invete sa mearga, atat! Nu se poate, da, stiu, am luat-o razna! Atunci hai sa securizam totul. Si cand spun totul, chiar la asta ma refer. Nu, nu e bine nici asa! Hai ca nu mai e mult, deja se descurca destul de bine cu mersul!

Si asta este doar primul an...

Bottom line, de cand ramai insarcinata inveti sa traiesti cu spaima. Cu frica ancestrala pe care orice mama o are cuibarita in suflet. Toata viata. Nu este deloc greu sa cresti un copil. Chiar deloc. Dar sa inveti sa traiesti cu frica in suflet, permanent, zi de zi, noapte de noapte... este extrem de dificil! Sa nu arati ca esti terifiata, ca esti ingrozitor de speriata, iarasi este greu. Sa nu creada lumea ca esti paranoica. Cu toate ca esti! Toate suntem. Fie ca avem 20, 30, 50 sau 90 ani. Spaimele doar se schimba. Atata tot. Dar nu pleaca din sufletul nostru. La 45 ani stai cu sufletul la gura in fata liceului si te rogi sa se concentreze. La 50 ani, inima iti sta in loc cand auzi un motor de motocicleta afara si speri sa nu pateasca nimic. La 60 ani, iti astepti cu infrigurare nepotul si mori de frica ca totul sa fie bine. Cu fiica ta si cu copilul ei; dar stii ca ea se descurca, doar e fata ta. Dar copilul e neajutorat si mic-mic! Doamne, cat e de mic!

Craciunul cu un mic omulet-mare!

In Ajunul Craciunului, in timp ce eu si cu Buni eram la cumparaturi, Mariuca si cu Dani au impodobit bradul. Cu globuri si decoratiuni realizate de Corina, cu beteala si luminite.

Seara eu m-am apucat sa pun la marinat, pentru a doua zi, friptura de porc si sa pregatesc salata boeuf. Iar cei doi spiridusi au pregatit cozonacii. Care, intre noi fie spus, au fost absolut deliciosi!!!

Cadouri...? O multime! Mos Craciun a fost darnic si bun, a inceput de miercuri, odata cu serbarea de la gradinita. Mariuca a spus toate poeziile, a cantat toate cantecele, iar noi am plans cand a iesit in fata clasei si a spus tare si raspicat cele doua poezii individuale. Profesorul de dans a venit sa arate ce au invatat (macarena si ole), profesoara de engleza la fel, iar la sfarsit Mosul i-a adus-o Mariucai pe "Hello, Kitty" mare, imbracata in mov. Mai avea una mica, acum are doua. :)

Vineri a venit curierul cu cadourile de la Bica si Bicu, cizmulite de domnisoara cu ciucuri. Si o haina mov, evident. :) Iar ieri a primit un telescop, o sera si astazi va primi roata olarului.

Eu am fost la fel de cuminte si am primit o caseta de bijuterii realizata si pictata de Corina, o bluza si saptamana aceasta un nou telefon.

Mos Craciun exista, doar v-am spus asta! :)

Micul omulet vorbeste, participa, pune intrebari si se manifesta exact asa cum orice parinte doar viseaza la primul Craciun cu un bebelus in brate. Este absolut incredibil cum trece timpul, cum copiii nostri cresc si cum se dezvolta frumos!

Va dorim sa aveti un Craciun de poveste, un Revelion minunat si un 2012 excelent! La multi ani!

Blonda non-creata

Pentru curiosi, de-abia acum am reusit sa descarc fotografiile de pe camera facute la inceputul lunii august, in concediu. :))

Cizmarul n-are pantofi, nu-i asa?

Aici eram dupa piscina, in curte. Mariuca, ca eu eram cu aparatul in mana.

Cateva fotografii din septembrie, cred, cu Mariuca si noile ei achizitii, o pereche de role, cu casca, cotiere, genunchiere si palmiere. Cu mov. :) Culoarea ei preferata.

 

Concediul l-am inceput la Bica si la Bicu, cu o plimbare cu telegondola.

A urmat apoi o plimbare cu poneiul si distractie in parc.

Continuarea...? Patru parcuri nationale, Ceahlau, Rodna, Apuseni si Retezat, partial cu cortul, partial la vile.

Ceahlau. Am urcat pe munte, ne-a plouat, ne-am jucat, am ras si am dormit pentru prima oara in cort. Mancarica de cartofi a fost incredibila, iar cafeaua la fel.

Spre Cabana Fantanele. Urcus de vreo 2 ore, Mariuca a rezistat eroic, pentru prima ei ascensiune montana. Sus am mancat o ciorba excelenta si am admirat privelistea din Ceahlau.

Rodna, la vila cu piscina si teren de joaca.

In Pestera Ursilor, in Apuseni

Spre Pestera Scarisoara, pe ATV.

Spre Pestera Scarisoara, pe scari. Eu si Mariuca in pull-over, Dani in maneca scurta. ;)

Si finalul, in Retezat. De unde am adunat menta salbatica, ce ne-a parfumat masina pe intreg drumul de intoarcere.

Cantece de copii sau mai bine nu!

Foarte frumoase sunt cantecele de sarbatori! Extraordinare! Problema majora este ca nu s-au mai inventat unele noi. Numai arhaisme pe care de-abia le pot pronunta eu, numai cuvinte care nu mai exista in limbajul de astazi. Si toate astea pentru un copil de 4 ani! Crime, omoruri, jertfe... nu mai zic!

Hai sa invatam cuvinte noi, sunt de acord. Sa le dezvoltam copiilor limbajul, sunt de acord. Sa acumuleze mult, ca acum este perioada, sunt de acord. Dar de aici si pana la cuvinte imposibil de pronuntat, pe care nu le-a auzit niciodata in viata lui de copil de 4 ani si pe care nici parintii nu le-au mai auzit de +30 ani, este o mare diferenta.

Asa ca... dragii mei, Santa Claus is coming to town! Macar in engleza e mai simplu, mai invata o limba straina si pot sa ii explic cantecul. Nu sunt de acord cu invatatul papagaliceste, dupa auz/dictare, consider ca o invatare temeinica, care sa dureze in timp, trebuie sa se bazeze pe explicatii. Asa ca trebuie sa ii explic despre ce este vorba in cantec.

Ia incercati un exercitiu pe colegi sau prieteni si explicati-le franturile de mai jos:

Zori dalbe (licenta poetica), noaptea pe la cantatori, ferestri, cand boierii nu-s acasa, sa vaneze caprioare (cum adica, sa il omoare pe Bambi?), au vanat un iepuras (ala micut, pufos si dragut??), sa faca din pielea lui, hatul de-o sa scape, mititel, infasatel, in scutec de bumbacel, seara-i de mister, veseli zurgalai, stati putin si nu manati langa boi v-alaturati, ca si brazda de sub plug. Iar "Steaua sus rasare" este un cantec chiar foarte frumos, dar ai nevoie de o imaginatie extrem de bogata tu, ca parinte, sa ii explici unui copil cum magii au vazut steaua, au pornit dupa raza, sa il vada pe Hristos.

Nici la poezii nu stam mai bine, dupa cum banuiti... dar asta este alta poveste. Sau poezie. Sau cantec.