Astazi am cumparat revista "The One - by Andreea Esca" pentru ca la pagina 77 este un interviu cu Dani. Pe aceeasi pagina sunt si doua fotografii realizate de el.
Va invit sa il cititi si astfel veti intelege de ce Dani are atata succes si de ce este unul dintre cei mai cautati fotografi de nunta din Romania.
daniel:photography - www.danielphotography.ro si http://www.danielphotography.ro/blog
Urmărește-mă și pe Facebook!
miercuri, 31 martie 2010
joi, 25 martie 2010
Nostalgie
Ma stiti, doar, vad partea plina a paharului, chiar daca el e mai mult gol. Ca atare, nu stiu cum am eu norocul asta, dar de fiecare data cand ninge, ploua si sunt minus douazeci de grade afara, eu sunt ne-motorizata. Din diverse motive, independente de mine.
Alaltaieri, cand ploua mai tare, am plecat de la birou spre Orizont. Am alergat dupa 137, decoperind ca puteam sa merg si catinel, ca tot il prindeam. Cand a venit, am aflat cu stupoare ca e 138, masina de a carei existenta nici nu stiam. In acest 138 vad o fata familiara. Un nene acum, ca si atunci, de altfel. "Atunci" insemnand acum 16 ani, cand eu aveam 15 ani si eram aspiranta la tot felul de centuri la kung fu, iar el avea 30 ani si era antrenorul nostru cu centura neagra si trei dani. Ma uitam la el, discret, sa nu se prinda, si imi dadeam seama ca exceptand parul putin grizonat la tample, in rest este neschimbat. Il privesc si acum ca pe "domnul antrenor" si parca nu s-a schimbat nimic. De obicei, cu cat inaintezi in varsta, ti se schimba optica. La 15 ani, unul de 30 ani e nene, dar cand ajungi la 30, un nene de 45 nu ar trebui sa ti se mai para tot nene, ci de-un leat cu tine. Nu mai tii cont de diferente. Ciudat, as putea spune. Era cu aceleasi foi in mana pe care le consulta de fiecare data cand ne suiam in tramvaiul care ne ducea la sala. Sweet memories.
Apoi, dupa ce am coborat, am mers destul de mult pe jos, pentru ca nu exista si o statie intermediara. Imi place cand ploua, miroase frumos, asa ca plimbarea a fost placuta.
Am rezolvat cu niste facturi, apoi am pornit tot pe jos, pe jos, pe jos, catre o alta statie. Am luat o statie un ceva, nici nu stiu ce era, asta doar pentru ca a oprit fix langa mine. Am coborat si am luat-o in alta directie. Inainte sa ajung in noua statie, mi se pare ca vad un spate cunoscut, cu toate ca muuult mai mare decat ma asteptam. La 150 cm inaltime, te astepti ca proportiile sa fie pe masura. Masura fusese depasita, if you catch my drift, ceea ce m-a surprins. Bine, trebuie sa intelegeti de ce anume. Pe vremuri, acea domnisoara/doamna fiind o adepta inversunata a curelor de slabire. M-am uitat mai atent, sa vedem daca se intoarce. Nu sa se intoarca ca simte ca e privita, ci sa se intoarca ca mi-a auzit vocea (inconfundabila, de altfel), eu vorbind cu Dani in acel moment la telefon. Nu s-a intors, ceea ce mie mi-a dat de inteles ca nu vrea sa se intoarca. Ciudat, din nou. Tot acum 16 ani eram cele mai bune prietene. Si a fost prima persoana pe care am adus-o la kung fu. La acel kung fu de mai sus.
Si acum ma intrebati cu ce sunt eu diferita, care nu am vrut sa dau cu ochii de prof' fata de fosta mea prietena din copilarie, care nu a vrut sa dea ochii cu mine? Cu nimic, evident. Eu nu am zis nimic pentru ca nu aveam decat o statie de mers si nu aveam timp sa schimbam nici macar numerele de telefon. Ar putea fi doar o scuza, stiu. Si cred ca si este. Imi ia fix 10 secunde sa scot o carte de vizita din geanta si sa i-o dau cuiva. Nu am facut-o. Asa si prietena mea. Nu a vrut sa dea ochii cu mine. Punct. De ce? Nu conteaza.
Dar pe mine m-a napadit nostalgia. Am fost acolo cand a murit tatal ei, am fost impreuna in tabere, am fost impreuna la bairam-urile gastii, am fost ca doua surori, ne acopeream una pe alta, gandeam la fel, eram nascute la 2 zile diferenta - adica eram la unison cu totul. Pana si barbatii ni i-am ales cu acelasi nume. Fun. Sau trist?
Eu cred ca uneori trebuie sa lasi anumite lucruri, oameni, intamplari acolo unde le e locul. Adica in trecut. Si sa treci mai departe, sa privesti viata din prezent si sa te bucuri ca ti-ai intersectat existenta cu persoane care au insemnat ceva intr-un anume moment al vietii tale. Sa te bucuri, sa plangi, sa iti aduci aminte. Dar sa le lasi acolo, inchise in sertarul de sus, cu cheie si peste alti 16 ani sa mai faci o retrospectiva. Eu as avea 47. Profu' 62.
Alaltaieri, cand ploua mai tare, am plecat de la birou spre Orizont. Am alergat dupa 137, decoperind ca puteam sa merg si catinel, ca tot il prindeam. Cand a venit, am aflat cu stupoare ca e 138, masina de a carei existenta nici nu stiam. In acest 138 vad o fata familiara. Un nene acum, ca si atunci, de altfel. "Atunci" insemnand acum 16 ani, cand eu aveam 15 ani si eram aspiranta la tot felul de centuri la kung fu, iar el avea 30 ani si era antrenorul nostru cu centura neagra si trei dani. Ma uitam la el, discret, sa nu se prinda, si imi dadeam seama ca exceptand parul putin grizonat la tample, in rest este neschimbat. Il privesc si acum ca pe "domnul antrenor" si parca nu s-a schimbat nimic. De obicei, cu cat inaintezi in varsta, ti se schimba optica. La 15 ani, unul de 30 ani e nene, dar cand ajungi la 30, un nene de 45 nu ar trebui sa ti se mai para tot nene, ci de-un leat cu tine. Nu mai tii cont de diferente. Ciudat, as putea spune. Era cu aceleasi foi in mana pe care le consulta de fiecare data cand ne suiam in tramvaiul care ne ducea la sala. Sweet memories.
Apoi, dupa ce am coborat, am mers destul de mult pe jos, pentru ca nu exista si o statie intermediara. Imi place cand ploua, miroase frumos, asa ca plimbarea a fost placuta.
Am rezolvat cu niste facturi, apoi am pornit tot pe jos, pe jos, pe jos, catre o alta statie. Am luat o statie un ceva, nici nu stiu ce era, asta doar pentru ca a oprit fix langa mine. Am coborat si am luat-o in alta directie. Inainte sa ajung in noua statie, mi se pare ca vad un spate cunoscut, cu toate ca muuult mai mare decat ma asteptam. La 150 cm inaltime, te astepti ca proportiile sa fie pe masura. Masura fusese depasita, if you catch my drift, ceea ce m-a surprins. Bine, trebuie sa intelegeti de ce anume. Pe vremuri, acea domnisoara/doamna fiind o adepta inversunata a curelor de slabire. M-am uitat mai atent, sa vedem daca se intoarce. Nu sa se intoarca ca simte ca e privita, ci sa se intoarca ca mi-a auzit vocea (inconfundabila, de altfel), eu vorbind cu Dani in acel moment la telefon. Nu s-a intors, ceea ce mie mi-a dat de inteles ca nu vrea sa se intoarca. Ciudat, din nou. Tot acum 16 ani eram cele mai bune prietene. Si a fost prima persoana pe care am adus-o la kung fu. La acel kung fu de mai sus.
Si acum ma intrebati cu ce sunt eu diferita, care nu am vrut sa dau cu ochii de prof' fata de fosta mea prietena din copilarie, care nu a vrut sa dea ochii cu mine? Cu nimic, evident. Eu nu am zis nimic pentru ca nu aveam decat o statie de mers si nu aveam timp sa schimbam nici macar numerele de telefon. Ar putea fi doar o scuza, stiu. Si cred ca si este. Imi ia fix 10 secunde sa scot o carte de vizita din geanta si sa i-o dau cuiva. Nu am facut-o. Asa si prietena mea. Nu a vrut sa dea ochii cu mine. Punct. De ce? Nu conteaza.
Dar pe mine m-a napadit nostalgia. Am fost acolo cand a murit tatal ei, am fost impreuna in tabere, am fost impreuna la bairam-urile gastii, am fost ca doua surori, ne acopeream una pe alta, gandeam la fel, eram nascute la 2 zile diferenta - adica eram la unison cu totul. Pana si barbatii ni i-am ales cu acelasi nume. Fun. Sau trist?
Eu cred ca uneori trebuie sa lasi anumite lucruri, oameni, intamplari acolo unde le e locul. Adica in trecut. Si sa treci mai departe, sa privesti viata din prezent si sa te bucuri ca ti-ai intersectat existenta cu persoane care au insemnat ceva intr-un anume moment al vietii tale. Sa te bucuri, sa plangi, sa iti aduci aminte. Dar sa le lasi acolo, inchise in sertarul de sus, cu cheie si peste alti 16 ani sa mai faci o retrospectiva. Eu as avea 47. Profu' 62.
luni, 22 martie 2010
Oboseala mare
Nu mai am timp de nimic. Exceptand week-end-ul trecut, am avut intr-o luna si jumatate 5 targuri si va mai urma unul, la sfarsitul saptamanii acesteia. Ce-i drept, prezenta la targ cu produsele Soap Mill este absolut incantatoare, din toate punctele de vedere. Dar este, totodata, extrem de obositor. Sambata am adormit la 10 p.m. si ieri la 9.30 p.m. Stau 10 ore in picioare, vorbesc mult, gesticulez...
Cum suna asta?
Sambata noapte Mariuca a facut un puseu de temperatura, nu ne e clar de la ce. Cel mai probabil de la ultimele masele. Dar poate fi si de la vant. Ca vineri au iesit la plimbare la gradinita. Febra nu a fost asociata cu nimic altceva, ca atare punem pe seama dintilor.
Dani a muncit si el in week-end, iar saptamana aceasta este si el la targ. Ultimul targ de profil, unde, iarasi!, va avea un stand absolut inovator si memorabil.
Vineri am fost la un workshop, care a durat cu trei ore mai mult decat era preconizat si de unde speram ca la 5 sa fiu acasa, am ajuns la 8.
Nu stiu cum sa strig mai tare ca vreau acasa, sa ma linistesc, sa dorm si sa citesc.
Ce e bine... deja am planificat o iesire in august, cu Rux si cu Valentin, in Praga. Ei vor veni din SUA direct in Praga, noi o sa mergem in Viena cateva zile si apoi luam trenul spre Praga. Ma motiveaza pozitiv si imi da un suflu de aer proaspat, dar pana in august mai sunt 5 luni. Adica aproape jumatate de an!!!!!!!! Vroiam sa plecam in iunie, dar am amanat din motive obiective.
Ma retrag sa beau o cafea, poate ma trezesc.
Cum suna asta?
Sambata noapte Mariuca a facut un puseu de temperatura, nu ne e clar de la ce. Cel mai probabil de la ultimele masele. Dar poate fi si de la vant. Ca vineri au iesit la plimbare la gradinita. Febra nu a fost asociata cu nimic altceva, ca atare punem pe seama dintilor.
Dani a muncit si el in week-end, iar saptamana aceasta este si el la targ. Ultimul targ de profil, unde, iarasi!, va avea un stand absolut inovator si memorabil.
Vineri am fost la un workshop, care a durat cu trei ore mai mult decat era preconizat si de unde speram ca la 5 sa fiu acasa, am ajuns la 8.
Nu stiu cum sa strig mai tare ca vreau acasa, sa ma linistesc, sa dorm si sa citesc.
Ce e bine... deja am planificat o iesire in august, cu Rux si cu Valentin, in Praga. Ei vor veni din SUA direct in Praga, noi o sa mergem in Viena cateva zile si apoi luam trenul spre Praga. Ma motiveaza pozitiv si imi da un suflu de aer proaspat, dar pana in august mai sunt 5 luni. Adica aproape jumatate de an!!!!!!!! Vroiam sa plecam in iunie, dar am amanat din motive obiective.
Ma retrag sa beau o cafea, poate ma trezesc.
joi, 18 martie 2010
Citi Financial - prostie sau indiferenta?
- Buna ziua, ma numesc x si va sun din partea Citi.
- Buna ziua, va ascult, zic eu.
- Vreau sa-mi confirmati data de nastere.
- De ce?
- Ca sa va spun situatia contului.
- In primul rand, Dumneavoastra m-ati sunat pe mine si nu m-ati intrebat daca eu vreau sa vorbesc cu Dumneavoastra.
- Da, da, dar vreau sa-mi spuneti data nasterii.
- In al doilea rand, daca aveti ceva sa imi comunicati si nu sunteti siguri cine este la capatul firului, va rog sa o faceti in scris.
- De ce sunteti asa de nervoasa?
- Pentru ca eu nu sunt de acord cu aceasta modalitate de "testare", mai ales ca Dumneavoastra m-ati sunat. Daca sunam eu si va intrebam ceva legat de contul meu, era firesc sa ma identificati. Altfel... nu vad rostul.
- O sa mai vorbim cand o sa aveti chef sa imi spuneti data nasterii.
- Niciodata, ca atare puteti sa nu ma mai sunati.
La Citi Financial, la sediul din Militari.
- Buna ziua, am venit sa platesc rata.
- Va rog sa poftiti afara.
- ??
- Luati cardul, iesiti la bancomat, merg cu Dumneavoastra sa va arat cum se face si de acum incolo veti face acest lucru.
- Dar eu vreau sa platesc aici.
- Cel mai bine e sa platiti cu cardul.
- Aici nu se mai poate?
- Ba da, dar cardul este o metoda alternativa.
- OK, atunci vreau sa platesc aici.
- Pai la bancomat puteti sa platiti la orice ora.
- Eu vreau sa platesc acum, nu la orice ora.
- In fine, atunci poftiti la colega.
La colega...
- Buna ziua, poftiti buletinul.
Mi-l da inapoi si se uita la mine. Eu, intrebatoare:
- Suma...? Va rog?
- Pai nu stiti cat aveti de platit??!!
- Nu, de ce, ar trebui?
- Pai normal, altfel cat achitati?
- Cat trebuie sau mai mult. Ar fi si culmea sa retin cat am de platit. Eu vin cu banii, Dumneavoastra imi spuneti cat trebuie sa platesc, va platesc si toata lumea e fericita.
- Da, ma rog...
Eu as miza pe prima varianta, pe prostie crasa. Mi-este imposibil sa cred ca exista oameni de genul asta. Am avut senzatia ca sunt in zona crepusculara. A lovit un fulger in Citi Financial si i-a prostito-orbit pe toti?? Sau pe criza asta au dat afara oamenii buni si au angajat oameni fara nimic pe cv si in cap? Ca sa le poata da 6-7 milioane pe luna?
- Buna ziua, va ascult, zic eu.
- Vreau sa-mi confirmati data de nastere.
- De ce?
- Ca sa va spun situatia contului.
- In primul rand, Dumneavoastra m-ati sunat pe mine si nu m-ati intrebat daca eu vreau sa vorbesc cu Dumneavoastra.
- Da, da, dar vreau sa-mi spuneti data nasterii.
- In al doilea rand, daca aveti ceva sa imi comunicati si nu sunteti siguri cine este la capatul firului, va rog sa o faceti in scris.
- De ce sunteti asa de nervoasa?
- Pentru ca eu nu sunt de acord cu aceasta modalitate de "testare", mai ales ca Dumneavoastra m-ati sunat. Daca sunam eu si va intrebam ceva legat de contul meu, era firesc sa ma identificati. Altfel... nu vad rostul.
- O sa mai vorbim cand o sa aveti chef sa imi spuneti data nasterii.
- Niciodata, ca atare puteti sa nu ma mai sunati.
La Citi Financial, la sediul din Militari.
- Buna ziua, am venit sa platesc rata.
- Va rog sa poftiti afara.
- ??
- Luati cardul, iesiti la bancomat, merg cu Dumneavoastra sa va arat cum se face si de acum incolo veti face acest lucru.
- Dar eu vreau sa platesc aici.
- Cel mai bine e sa platiti cu cardul.
- Aici nu se mai poate?
- Ba da, dar cardul este o metoda alternativa.
- OK, atunci vreau sa platesc aici.
- Pai la bancomat puteti sa platiti la orice ora.
- Eu vreau sa platesc acum, nu la orice ora.
- In fine, atunci poftiti la colega.
La colega...
- Buna ziua, poftiti buletinul.
Mi-l da inapoi si se uita la mine. Eu, intrebatoare:
- Suma...? Va rog?
- Pai nu stiti cat aveti de platit??!!
- Nu, de ce, ar trebui?
- Pai normal, altfel cat achitati?
- Cat trebuie sau mai mult. Ar fi si culmea sa retin cat am de platit. Eu vin cu banii, Dumneavoastra imi spuneti cat trebuie sa platesc, va platesc si toata lumea e fericita.
- Da, ma rog...
Eu as miza pe prima varianta, pe prostie crasa. Mi-este imposibil sa cred ca exista oameni de genul asta. Am avut senzatia ca sunt in zona crepusculara. A lovit un fulger in Citi Financial si i-a prostito-orbit pe toti?? Sau pe criza asta au dat afara oamenii buni si au angajat oameni fara nimic pe cv si in cap? Ca sa le poata da 6-7 milioane pe luna?
marți, 16 martie 2010
Ma tot chinui de o saptamana...
... sa scriu ceva aici.
Am avut zile absolut pline si as putea sa scriu cate un post pentru fiecare zi in parte.
Am participat in calitate de invitata la workshop-ul despre fotografia de nunta, organizat de daniel:photography. A fost extrem de interesant, am fost singura femeie dintr-un grup de barbati. M-au ascultat, si-au notat, au pus intrebari si la sfarsit mi-au multumit.
Workshop-ul Soap Mill, primul workshop organizat de un producator roman de sapunuri naturale, "Sapunul natural de la idee la fapta", a avut loc sambata. Putine participante, dar inimoase si dornice de invatat. Am avut mai multe cereri pentru mai tarziu, adica nu atat de aproape de sarbatori (de iarna, de martie, de Paste), ca atare vom mai organiza inca un workshop la sfarsitul lunii mai.
Intre timp, ieri am implinit 6 luni de activitate pe piata din Romania, ca atare sarbatorim. Intrati pe blog-ul Sapun Natural sau pe Soap Mill si aflati cu ce va rasfatam la ceas aniversar.
Sa continui povestea ultimelor zile. Sambata am fost la Dance Masters 2010, dupa ce in prealabil am mancat bun la Capitan, un restaurant libanez. A fost foarte frumos. Colorat, rochii superbe, dans de top.
Duminica am strans gasca la noi si Dani s-a ocupat de un gratar. S-a lasat cu 6 ore de somn in acea noapte.
Ieri nu vreau sa comentez, dar a fost o zi groaznica, care mi-a atins sufletul, mai ales ca am fost implicata. Si sunt si voi fi. S-a rupt ceva si eu sunt spectator mut si impietrit. Dar asta este viata si noi trebuie sa invatam sa o iubim, ca doar una avem.
Comenzile Soap Mill curg pe banda rulanta, saptamana viitoare apare un articol in MedicpentruTine.ro, mai ales mamicile cred ca vor fi interesate de el. Si, bineinteles, un concurs. :)
La inceputul lui aprilie mai lansam doua tipuri de sapunuri naturale, unul special pentru copii (sub 4 luni fara uleiuri esentiale si peste 4 luni cu uleiuri esentiale) si unul pentru iubitoarele de flori; puteti citi mai multe despre acestea aici: sapun copii si sapun trandafiri.
Mamicile cu blog-uri primesc 10% discount la sapunul natural pentru copii daca au in blogroll acest blog sau blog-ul Sapun Natural. Comenzile se primesc direct pe Shop-ul Soap Mill, dar cu mentiunea la "nota clientului" ca sunteti mamica cu blog-ul x, la telefon 0744.132.796 sau pe mail comenzi[at]soapmill.ro.
Tot pentru copii avem doua produse noi, ulei de corp si ulei de masaj. Gasiti mai multe amanunte aici.
Pentru mamici, avem tot un produs nou, aici aflati despre ce este vorba.
Acum va las, deoarece despre Mariuca vreau sa vorbesc intr-un post separat, sper sa am si cateva fotografii. Camera mea foto este stricata, asa ca trebuie sa apelez la una de-a lui Dani.
Am avut zile absolut pline si as putea sa scriu cate un post pentru fiecare zi in parte.
Am participat in calitate de invitata la workshop-ul despre fotografia de nunta, organizat de daniel:photography. A fost extrem de interesant, am fost singura femeie dintr-un grup de barbati. M-au ascultat, si-au notat, au pus intrebari si la sfarsit mi-au multumit.
Workshop-ul Soap Mill, primul workshop organizat de un producator roman de sapunuri naturale, "Sapunul natural de la idee la fapta", a avut loc sambata. Putine participante, dar inimoase si dornice de invatat. Am avut mai multe cereri pentru mai tarziu, adica nu atat de aproape de sarbatori (de iarna, de martie, de Paste), ca atare vom mai organiza inca un workshop la sfarsitul lunii mai.
Intre timp, ieri am implinit 6 luni de activitate pe piata din Romania, ca atare sarbatorim. Intrati pe blog-ul Sapun Natural sau pe Soap Mill si aflati cu ce va rasfatam la ceas aniversar.
Sa continui povestea ultimelor zile. Sambata am fost la Dance Masters 2010, dupa ce in prealabil am mancat bun la Capitan, un restaurant libanez. A fost foarte frumos. Colorat, rochii superbe, dans de top.
Duminica am strans gasca la noi si Dani s-a ocupat de un gratar. S-a lasat cu 6 ore de somn in acea noapte.
Ieri nu vreau sa comentez, dar a fost o zi groaznica, care mi-a atins sufletul, mai ales ca am fost implicata. Si sunt si voi fi. S-a rupt ceva si eu sunt spectator mut si impietrit. Dar asta este viata si noi trebuie sa invatam sa o iubim, ca doar una avem.
Comenzile Soap Mill curg pe banda rulanta, saptamana viitoare apare un articol in MedicpentruTine.ro, mai ales mamicile cred ca vor fi interesate de el. Si, bineinteles, un concurs. :)
La inceputul lui aprilie mai lansam doua tipuri de sapunuri naturale, unul special pentru copii (sub 4 luni fara uleiuri esentiale si peste 4 luni cu uleiuri esentiale) si unul pentru iubitoarele de flori; puteti citi mai multe despre acestea aici: sapun copii si sapun trandafiri.
Mamicile cu blog-uri primesc 10% discount la sapunul natural pentru copii daca au in blogroll acest blog sau blog-ul Sapun Natural. Comenzile se primesc direct pe Shop-ul Soap Mill, dar cu mentiunea la "nota clientului" ca sunteti mamica cu blog-ul x, la telefon 0744.132.796 sau pe mail comenzi[at]soapmill.ro.
Tot pentru copii avem doua produse noi, ulei de corp si ulei de masaj. Gasiti mai multe amanunte aici.
Pentru mamici, avem tot un produs nou, aici aflati despre ce este vorba.
Acum va las, deoarece despre Mariuca vreau sa vorbesc intr-un post separat, sper sa am si cateva fotografii. Camera mea foto este stricata, asa ca trebuie sa apelez la una de-a lui Dani.
luni, 8 martie 2010
Primul meu cantec...
... in calitate de mamica.
Mami a invatat-o pe Mariuca sa imi cante "E ziua ta, mamico, in dar ti-am adus inima, si crede-ma, mamico, un dar mai frumos nu se putea!".
Este superb cantecul, eu i-l cant lui mami in fiecare an, de 8 Martie, si este si mai superb cantecul cand ti-l canta copilul tau pentru prima oara.
La Multi Ani! O urare din suflet pentru voi, femeile care imi treceti pragul virtual, pentru mamele voastre, pentru fetitele voastre si pentru toate femeile pe care le cunoasteti.
Mami a invatat-o pe Mariuca sa imi cante "E ziua ta, mamico, in dar ti-am adus inima, si crede-ma, mamico, un dar mai frumos nu se putea!".
Este superb cantecul, eu i-l cant lui mami in fiecare an, de 8 Martie, si este si mai superb cantecul cand ti-l canta copilul tau pentru prima oara.
La Multi Ani! O urare din suflet pentru voi, femeile care imi treceti pragul virtual, pentru mamele voastre, pentru fetitele voastre si pentru toate femeile pe care le cunoasteti.
vineri, 5 martie 2010
Primul meu martisor...
... in calitate de mamica!
Am primit luni, pe 1 martie, un martisor de la Mariuca. Este absolut superb si il voi pastra ca amintire toata viata. Este o floricica frumoasa, petalele sunt lipite chiar de Mariuca si ansamblul are si doi sori, sa zicem. Sau doua petale in vant, dupa caz.
Ma minunez pe zi ce trece de toate progresele ei, ma minunez pe zi ce trece de cat de repede a crescut si cat de mare este si ma minunez in fiecare zi ca este la gradinita, vorbeste, danseaza (mai nou toata ziua!!), iar pana mai ieri era un bebelus mic si haios.
Acum cateva zile, cand a fost cald si frumos afara, mami a scos-o la nisip, in curte, pe dupa-amiaza. Cand am sunat-o, mi-a zis ca Mariuca se joaca cu o farfurie la nisip si ea taie sapunul. Seara, am intrebat-o pe Mariuca ce a facut la gradinita si apoi ce a facut cu buni. Mi-a zis "am fost la nisip, jucat farfuia" si cand am intrebat-o "da' buni ce facea?", mi-a raspuns "buni taia sapunul". Sa nu avem dubii, da?
Iar aseara am intrebat-o ce a facut la gradinita si mi-a zis ca doamna Corina i-a dat bomboane. De dimineata, in timp ce o imbracam, mi-a spus "tati te duce la copii si buni te ia". Ma cita pe mine...
Am dus-o la gradinita la fix 2 ani si o luna si suntem extrem de fericiti! Si Mariuca e si mai si!
Am primit luni, pe 1 martie, un martisor de la Mariuca. Este absolut superb si il voi pastra ca amintire toata viata. Este o floricica frumoasa, petalele sunt lipite chiar de Mariuca si ansamblul are si doi sori, sa zicem. Sau doua petale in vant, dupa caz.
Ma minunez pe zi ce trece de toate progresele ei, ma minunez pe zi ce trece de cat de repede a crescut si cat de mare este si ma minunez in fiecare zi ca este la gradinita, vorbeste, danseaza (mai nou toata ziua!!), iar pana mai ieri era un bebelus mic si haios.
Acum cateva zile, cand a fost cald si frumos afara, mami a scos-o la nisip, in curte, pe dupa-amiaza. Cand am sunat-o, mi-a zis ca Mariuca se joaca cu o farfurie la nisip si ea taie sapunul. Seara, am intrebat-o pe Mariuca ce a facut la gradinita si apoi ce a facut cu buni. Mi-a zis "am fost la nisip, jucat farfuia" si cand am intrebat-o "da' buni ce facea?", mi-a raspuns "buni taia sapunul". Sa nu avem dubii, da?
Iar aseara am intrebat-o ce a facut la gradinita si mi-a zis ca doamna Corina i-a dat bomboane. De dimineata, in timp ce o imbracam, mi-a spus "tati te duce la copii si buni te ia". Ma cita pe mine...
Am dus-o la gradinita la fix 2 ani si o luna si suntem extrem de fericiti! Si Mariuca e si mai si!
luni, 1 martie 2010
Miros de frezii...
Am in fata mea un mic buchetel de frezii si un boboc de lalea. De la doi colegi, singurii care au dorit sa serbeze faptul ca a venit primavara si sa ne faca ziua mai frumoasa. Ceea ce va doresc si voua! Sa aveti o zi superba de primavara, chiar daca in Bucuresti nu e soare, iar in Australia in niciun caz nu e primavara, dar important este sa simtiti aerul de primavara in suflet!
La Multi Ani!
La Multi Ani!
vineri, 26 februarie 2010
Mariuca si gradinita
Sa nu va imaginati ca voi descrie fiecare zi a Mariucai la gradinita... Dar acum se termina prima saptamana de gradinita, 4 zile de foc pentru noi.
Sa incep cu sfarsitul... Dani e pe drum acum sa o ia de la gradinita. Apoi vin pe jos pana acasa, aproximativ 20-25 minute de mers pe jos in ritmul Mariucai. Ea este super fericita si este atenta la tot ce misca. "Uite micobuzul, ne opim sa teaca!" Masina vede, masina osie, masina alba si tot asa. Catelul mao, catelul negu. Casa vede, casa osie... Ciorici, avioane. Toate cele!
Cand ajung acasa, Mariuca mananca si cade lata la somn.
Azi-noapte am schimbat-o, ca era cazul, ea dormea in timp ce o agitam eu pe acolo. Cand in stanga, cand in dreapta. La un moment dat, a semi-deschis ochii si a zis "megem la copii?". M-a busit rasul, pentru ca era vreo 2 noaptea, dar cred ca visa acest lucru.
Cand o intreb seara unde mergem maine, ea zice razand si fericita "la copii".
Mariuca este fan Mowgli, Baloo si Bagheera. Intamplator, in a doua zi de gradinita, au avut ca tema sa se uite la o bucata din "Cartea Junglei" pe laptop si apoi sa deseneze pe contur animalele prezente acolo. Mariuca i-a socat pe toti cand a inceput sa povesteasca ce urmeaza, sa numere in engleza, sa rada la glume. Iar la sfarsit a fost foarte tare!!! A intrebat-o senina pe Sabina "unde e Mowgli doi??"
Desenul Mariucai a fost expus la "gazeta de perete" sau cum s-o mai numi acum. Iar saptamana viitoare participa la un eveniment, nu mi-e clar ce fel de eveniment, dar va primi o diploma si ea, pentru motivare si pentru participare.
Concluzia? Ii place foarte mult la gradinita! S-a acomodat, ieri si azi a marait, retineti - nu urlat!, "tati, aici, tati, tati", pentru ca a dus-o Dani, dar atat. Este cea mai tare decizie pe care o puteam lua pentru Mariuca!!!!
Dragii mei, despartirea este grea. Despartirea de imediat dupa nastere, cand astepti infrigurata la usa salonului de nou-nascuti. Prima iesire fara copil undeva, pentru cateva ore. Prima excursie care include o noapte nedormita acasa, gen o nunta. Primul lung drum, de cateva zile, fara copil. Prima zi de job. Prima zi de gradinita. Plecarea de acasa in alt oras sau in alta tara. Tot timpul, noi, ca mame, vom suferi. Fie ca al nostru copil are 1-2 sau 20-30 ani. Tot timpul! Este in firea lucrurilor. Asa cum este in firea lucrurilor ca mamele sa fie grijulii cu puii pe care i-au purtat in pantece. Asa cum, va povesteam acum ceva vreme, este absolut normal ca mamele sa isi aduca aminte fiecare secunda de la nastere si sa retraiasca clipele acelea si peste multi ani.
Dar trebuie, chiar trebuie!, sa faceti ce este mai bine pentru copiii vostri! Si noi am fost la cresa, la gradinita si eu zic ca nu am patit nimic. Si nici mamele noastre nu au patit nimic. Daaaaa, e greu, nu vrei, dar nu ai ce face! Cand va spunea medicul ca trebuie sa ii curatati urechile, iar copilul urla, voi ce faceati, va opreati?? Nu cred. Cand medicul va spunea ca trebuie sa ii stergeti cerul gurii cu un tifon, voi refuzati? Nici pe asta nu o cred. Daca faceti tot timpul ce este mai bine pentru copilul vostru, atunci trebuie sa il dati la gradinita!
Sa incep cu sfarsitul... Dani e pe drum acum sa o ia de la gradinita. Apoi vin pe jos pana acasa, aproximativ 20-25 minute de mers pe jos in ritmul Mariucai. Ea este super fericita si este atenta la tot ce misca. "Uite micobuzul, ne opim sa teaca!" Masina vede, masina osie, masina alba si tot asa. Catelul mao, catelul negu. Casa vede, casa osie... Ciorici, avioane. Toate cele!
Cand ajung acasa, Mariuca mananca si cade lata la somn.
Azi-noapte am schimbat-o, ca era cazul, ea dormea in timp ce o agitam eu pe acolo. Cand in stanga, cand in dreapta. La un moment dat, a semi-deschis ochii si a zis "megem la copii?". M-a busit rasul, pentru ca era vreo 2 noaptea, dar cred ca visa acest lucru.
Cand o intreb seara unde mergem maine, ea zice razand si fericita "la copii".
Mariuca este fan Mowgli, Baloo si Bagheera. Intamplator, in a doua zi de gradinita, au avut ca tema sa se uite la o bucata din "Cartea Junglei" pe laptop si apoi sa deseneze pe contur animalele prezente acolo. Mariuca i-a socat pe toti cand a inceput sa povesteasca ce urmeaza, sa numere in engleza, sa rada la glume. Iar la sfarsit a fost foarte tare!!! A intrebat-o senina pe Sabina "unde e Mowgli doi??"
Desenul Mariucai a fost expus la "gazeta de perete" sau cum s-o mai numi acum. Iar saptamana viitoare participa la un eveniment, nu mi-e clar ce fel de eveniment, dar va primi o diploma si ea, pentru motivare si pentru participare.
Concluzia? Ii place foarte mult la gradinita! S-a acomodat, ieri si azi a marait, retineti - nu urlat!, "tati, aici, tati, tati", pentru ca a dus-o Dani, dar atat. Este cea mai tare decizie pe care o puteam lua pentru Mariuca!!!!
Dragii mei, despartirea este grea. Despartirea de imediat dupa nastere, cand astepti infrigurata la usa salonului de nou-nascuti. Prima iesire fara copil undeva, pentru cateva ore. Prima excursie care include o noapte nedormita acasa, gen o nunta. Primul lung drum, de cateva zile, fara copil. Prima zi de job. Prima zi de gradinita. Plecarea de acasa in alt oras sau in alta tara. Tot timpul, noi, ca mame, vom suferi. Fie ca al nostru copil are 1-2 sau 20-30 ani. Tot timpul! Este in firea lucrurilor. Asa cum este in firea lucrurilor ca mamele sa fie grijulii cu puii pe care i-au purtat in pantece. Asa cum, va povesteam acum ceva vreme, este absolut normal ca mamele sa isi aduca aminte fiecare secunda de la nastere si sa retraiasca clipele acelea si peste multi ani.
Dar trebuie, chiar trebuie!, sa faceti ce este mai bine pentru copiii vostri! Si noi am fost la cresa, la gradinita si eu zic ca nu am patit nimic. Si nici mamele noastre nu au patit nimic. Daaaaa, e greu, nu vrei, dar nu ai ce face! Cand va spunea medicul ca trebuie sa ii curatati urechile, iar copilul urla, voi ce faceati, va opreati?? Nu cred. Cand medicul va spunea ca trebuie sa ii stergeti cerul gurii cu un tifon, voi refuzati? Nici pe asta nu o cred. Daca faceti tot timpul ce este mai bine pentru copilul vostru, atunci trebuie sa il dati la gradinita!
joi, 25 februarie 2010
Proiect de lege mult dezbatut
Dupa ce am luat act cand s-a discutat despre indemnizatia mamelor, acum trebuie sa iau act - din nou!
Se discuta despre acordarea alocatiei pentru copii diferentiat, in functie de veniturile parintilor. Adica vorbim despre alocatia pentru copii, un drept constitutional, care Constitutie e inca in vigoare. Alocatie pentru copii care trebuie acordata fara discriminare tuturor copiilor, fara a se tine cont de parinti, religie, sex, orientare politica sau preferinte culinare.
Nu sunt de acord nici cu comentariile virulente de genul "incurajam rromii sa procreeze" sau "ce educatie pot oferi saracii?", pentru ca sunt aberante. Nu uitati, dragii mei, cei mai multi dintre noi, astia educatii, cu scoala, facultate sau doctorate, provenim din parinti nu tocmai avuti, dar totusi am invatat de la ei ca cea mai importanta este educatia, cartea si numai asa putem ajunge undeva, candva.
Nu trebuie sa mergem la extreme si sa spunem ca proiectul nu este corect pentru ca ne umplem, citez blog-uri-vedete "de puradei", ci nu este corect pentru ca se incalca un drept fundamental. Acela al egalitatii tuturor copiilor in fata legii. Vreti sa ii ajutam pe cei care nu castiga mult? OK! Atunci puteti sa mariti alocatia pentru ei, de la 40 lei (mizeri) la 100-150 lei pe luna. Sau nu stiu, gasiti voi alte solutii... Dar sa scazi alocatia pe motiv ca pentru parintii avuti (adica aia care castiga peste 1.000 lei pe luna), 40 lei nu inseamna nimic, este pur si simplu o tampenie!!!!!!!!! Nu are legatura daca ii pot lua ceva cu 40 lei sau nu (un calcul sumar - 2 pachete de servetele si 8 sticle de 1,5 l de lapte), ci are legatura cu faptul ca al nostru copil este egal cu al altora copil.
Mariuca este la gradinita de stat. Da, ne-am permite sa ii platim si gradinita particulara. Asta ce inseamna? Ca Mariuca nu primeste corn la gradinita, pentru ca mama ei i-a facut sandwich cu muschi file???? Sau ca eu nu platesc teatrul de papusi tot 6 lei???
Acum, ca o mica paranteza, dar in ton cu subiectul... alaltaieri, in microbuz. Scena: se aseaza langa mine o persoana de etnie rroma. Chiar! Voi cand vorbiti intre voi, vorbiti asa??? "O persoana de etnie rroma"?? In fine! Si vorbea cu nepotul ei, care era in spatele meu. Il intreba ce a facut la scoala. Apoi, vazand ca ma uitam la ea, imi spune ca ea stie cat de importanta este scoala, ca si ei i-a placut, mai ales matematica. Si apoi incepe sa imi povesteasca despre teorema lui pitagora, linii frante, linii drepte, logaritmi si ecuatii de gradul doi la clasa a cincea. Ma credeti ca ma uitam ca mata-n calendar, ca sa nu zic ca vitica la poarta noua???? Sunt oarecum socata si in aceste momente, in conditiile in care doamna probabil vindea zambile in piata, ca era cu o cutie de zambile in brate.
Morala: daca tot ne laudam ca suntem inteligenti, sa gasim alte argumente pertinente pentru a contracara acest proiect de lege. Cel mai bun fiind, in opinia mea, cel legat de constitutie.
Se discuta despre acordarea alocatiei pentru copii diferentiat, in functie de veniturile parintilor. Adica vorbim despre alocatia pentru copii, un drept constitutional, care Constitutie e inca in vigoare. Alocatie pentru copii care trebuie acordata fara discriminare tuturor copiilor, fara a se tine cont de parinti, religie, sex, orientare politica sau preferinte culinare.
Nu sunt de acord nici cu comentariile virulente de genul "incurajam rromii sa procreeze" sau "ce educatie pot oferi saracii?", pentru ca sunt aberante. Nu uitati, dragii mei, cei mai multi dintre noi, astia educatii, cu scoala, facultate sau doctorate, provenim din parinti nu tocmai avuti, dar totusi am invatat de la ei ca cea mai importanta este educatia, cartea si numai asa putem ajunge undeva, candva.
Nu trebuie sa mergem la extreme si sa spunem ca proiectul nu este corect pentru ca ne umplem, citez blog-uri-vedete "de puradei", ci nu este corect pentru ca se incalca un drept fundamental. Acela al egalitatii tuturor copiilor in fata legii. Vreti sa ii ajutam pe cei care nu castiga mult? OK! Atunci puteti sa mariti alocatia pentru ei, de la 40 lei (mizeri) la 100-150 lei pe luna. Sau nu stiu, gasiti voi alte solutii... Dar sa scazi alocatia pe motiv ca pentru parintii avuti (adica aia care castiga peste 1.000 lei pe luna), 40 lei nu inseamna nimic, este pur si simplu o tampenie!!!!!!!!! Nu are legatura daca ii pot lua ceva cu 40 lei sau nu (un calcul sumar - 2 pachete de servetele si 8 sticle de 1,5 l de lapte), ci are legatura cu faptul ca al nostru copil este egal cu al altora copil.
Mariuca este la gradinita de stat. Da, ne-am permite sa ii platim si gradinita particulara. Asta ce inseamna? Ca Mariuca nu primeste corn la gradinita, pentru ca mama ei i-a facut sandwich cu muschi file???? Sau ca eu nu platesc teatrul de papusi tot 6 lei???
Acum, ca o mica paranteza, dar in ton cu subiectul... alaltaieri, in microbuz. Scena: se aseaza langa mine o persoana de etnie rroma. Chiar! Voi cand vorbiti intre voi, vorbiti asa??? "O persoana de etnie rroma"?? In fine! Si vorbea cu nepotul ei, care era in spatele meu. Il intreba ce a facut la scoala. Apoi, vazand ca ma uitam la ea, imi spune ca ea stie cat de importanta este scoala, ca si ei i-a placut, mai ales matematica. Si apoi incepe sa imi povesteasca despre teorema lui pitagora, linii frante, linii drepte, logaritmi si ecuatii de gradul doi la clasa a cincea. Ma credeti ca ma uitam ca mata-n calendar, ca sa nu zic ca vitica la poarta noua???? Sunt oarecum socata si in aceste momente, in conditiile in care doamna probabil vindea zambile in piata, ca era cu o cutie de zambile in brate.
Morala: daca tot ne laudam ca suntem inteligenti, sa gasim alte argumente pertinente pentru a contracara acest proiect de lege. Cel mai bun fiind, in opinia mea, cel legat de constitutie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)