Urmărește-mă și pe Facebook!

luni, 13 octombrie 2014

Lasilor care sunteti voi!

Reactiile cunoscutilor si necunoscutilor la anuntul meu privitor la mutarea din tara pot fi cu usurinta baza unei carti.

Nu am primit mesaje de genul celui din titlu... inca. :) Am citit saptamana trecuta un post ce a devenit viral pe facebook, iar comentariile acelea puteau, in schimb, sa fie incadrate intr-o singura fraza, cea din titlu. Blog-ul meu nu este viral, nici nu cred ca imi doresc asa ceva. Am cititori unici la nivel de 40-50 pe zi, cu varfuri si de 100, 200 sau chiar 300 pe zi. Asa ca pana acum am fost ferita de hateri, cum am aflat ca ii cheama.

In schimb, avand in vedere ca si eu plec din tara, nu ma pot abtine sa nu scriu despre subiectul "parasirea tarii de bastina".


Eu sunt o tipa pragmatica, realista, care traieste in prezent si se gandeste la viitor. Nu ma gandesc decat la trecutul meu, cel personal, adica cam de cand am amintiri (de pe la vreo 5 ani). Nu traiesc in trecutul glorios al Romaniei, mai ales ca nu am fost niciodata pasionata de istorie. Nu am inteles de ce trebuie sa stim cate batalii a castigat Mircea cel Batran sau cate manastiri a ctitorit Stefan cel Mare.

Traiesc in prezentul in care scoala nu mai este cea pe care am facut-o noi, chiar daca ne complacem sa credem acest lucru.

Mariuca, la clasa intai, dupa o luna de zile de scoala, invata dupa fise trase la copiator, fiindca nu exista manuale. In clasa intai se fac ecuatii de gradul intai, adica mult mai devreme decat pe vremea noastra, dar este foarte multa teorie pentru copii de 6-7-8 ani. Mai tarziu, partea practica este aproape zero, cu bataie spre minus unu. Se arunca informatii multe si grele in creierii lor, doar teoretice. Nimic practic.

Toate caietele si cartile sunt format mare, iar copilul ar trebui sa aiba un ghiozdan pentru adulti pentru a cara in spate cel putin 8 kg. Si nu, nu poate avea ghiozdan cu role, fiindca trebuie sa urce multe scari. Si apoi sa le coboare.

Domnul care a castigat Nobel-ul a declarat ca scoala din Romania l-a format. Oare a castigat premiul pentru ca a facut scoala in Romania, pe vremea lui Ceausescu, sau pentru ca a plecat din tara?

Traiesc in prezentul in care politicul te vrea prost, pentru a fi usor de manipulat. In care ies 20 mii de oameni in strada, in Bucuresti, si nu intereseaza pe nimeni. Acelasi prezent in care justitia este doar un cuvant, in care detinutii isi cumpara haine de 30 mii de euro si in care ies din puscarie doar fiindca au un blog.

Traiesc in prezentul in care in spitale se intampla tragedii groaznice, in care astepti 58 de minute o ambulanta chemata la cod rosu, in care ajungi de urgenta la spital si astepti mai bine de 5 ore pentru a decreta cineva ca, intr-adevar, ai o situatie de urgenta. Traiesc in prezentul in care un om moare absurd, iar inmormantarea si pregatirile iti scot din buzunar peste 100 milioane de lei.

Traiesc in prezentul in care nici acum nu avem sosea de centura in sud, in care se pun bete in roate celui mai mare proiect international facut vreodata, in capitala in care se sparg strazi si se asfalteaza dupa 2 ani, in care dureaza 10 ani sa faci un pasaj sau o pasarela, in care te intrebi cu infrigurare daca vine autobuzul la timp sau nu.

Nu traiesc in trecutul glorios al patriei mele, nu iubesc aceasta glie mai mult decat oricare alta glie, chiar daca detin o bucatica din ea.

Traiesc in prezentul in care o mini vacanta la munte sau la mare, in tara mea iubita, te costa cat 3 salarii medii.

Traiesc in prezentul in care daca te opresti sa scoti de pe bulevard un om beat, cineva te intreaba stupefiat de ce ai facut-o. Ca era beat si si-a facut-o cu mana lui.

Atunci cand realizezi brusc si cutremurator ca ai doar O SINGURA VIATA, iti dai seama ca nu vrei sa ti-o nenoroceasca cineva doar pentru ca poate si pentru ca vrea sa se imbogateasca pe spatele tau.

Atunci cand ai unul, doi, trei, cinci copii, si realizezi brusc ca nu vrei sa creasca aici, nu te mai uiti inapoi.

Daca cineva considera ca abandonez tocmai cand este greu, ca asa se triaza neghina de grau, este liber sa creada ce vrea. Eu una am obosit sa lupt, sa trag, sa ma chinui, doar pentru ca asa considera unii ca trebuie sa fac.

Repet, am o singura viata, am ajuns deja la mijlocul ei, si chiar nu mai am chef, putere si nici disponibilitate sa fiu o marioneta la mana celor puternici. Ma duc acolo unde cred eu ca ne va fi mai bine, acolo unde pot sa sper ca ambulanta nu va veni dupa o ora fara medic, acolo unde sa traiesc frumos si fara sa ma streseze problemele marunte care acum imi macina zilele.

4 comentarii:

David Octavian spunea...

Eu cred ca doar invidiosii sau cei care ar vrea sa plece dar nu pot, nu au curaj sau nu vor sa munceasca (pentru ca afara chiar se munceste) sunt in stare sa blameze pe cineva care fuge de tara asta fara sa priveasca inapoi.
Eu te felicit din toata inima pentru curajul de a pleca si a o lua de la capat. Imi dau seama cat e de greu pentru ca si eu imi doresc de mult timp asta,dar inca nu l-am convins pe M. :) Din pacate :(
El are o cariera aici si cred ca ii este greu sa plece in alta parte unde nimeni nu il stie,si sa o ia de la zero. Eu as pleca si maine,doar cu hainele de pe mine si cu niste bani in buzunar.si cu familia desigur :)
Iti doresc sa ai o viata asa cum iti doresti si asa cum o meritam cu totii

Unknown spunea...

Esti o persoana deosebita si ma bucur ca am avut onoarea de a te cunoaste! :)

AleLory spunea...

Eu accept ca plecati ... sau ca veniti. :D Cu siguranta nu cred ca sunt un om cu vaza care sa aiba ceva de-a spune cu privire la parasirea "locului de bastina". Ce ma bucur este faptul ca sunteti siguri, si asta e un lucru bun. Oricum (chiar ma gandeam zilele trecute), daca aveti nevoie de ceva, de un translator, de cineva sa va "indrepte cararile" (zici ca-s Moise), ganditi-va ca este cineva la Torino care va poate da "una mano". Numai bine.
Alex B.

Unknown spunea...

Esti doar la 3 ore si 50 de minute de unde vom sta noi! Multumesc mult pentru oferta, este foarte posibil sa o onorez cu drag! :)