Urmărește-mă și pe Facebook!

joi, 30 aprilie 2015

Doua retete de aripioare

Prima reteta a fost bazata pe una gasita pe site-ul Unica.ro, de unde am preluat si fotografia. Reteta se numeste aripioare cu miere si ghimbir a la Jamie Oliver.


Este foarte simpla si de efect, as putea spune, doar ca nu am respectat-o intru-totul. :)

Reteta mea este urmatoarea:
- aripioare de pui
- ceapa verde
- miere
- sos soia
- ardei gras rosu
- ghimbir pulbere si cimbru maruntit



Am pus aripioarele intr-un castron de yena, am pregatit separat sosul si l-am turnat peste aripioare. Apoi am dat totul la cuptor, cred ca vreo 45 minute. La un moment dat, am intors aripioarele. Rezultatul a fost absolut delicios, asezonat cu cartofi cu rozmarin la cuptor.



Cea de-a doua reteta este si mai simpla, secretul constand in combinatia de condimente aleasa. Pe aceasta am inventat-o eu, deci puteti manca cu incredere! :D

Reteta consta in:
- aripioare de pui si mini copanele
- putin ulei de masline
- condimente: oregano, ghimbir, tarhon, rozmarin, busuioc, marar, sare, piper negru, usturoi

Carnea stropita cu ulei se pune in punga, condimentele se presara deasupra, se amesteca foarte bine si se dau la cuptor pentru 45 minute. Eu le-am servit cu penne aglio e olio, adica paste cu usturoi si ulei masline plus jumatate de ceapa si patrunjel. Deasupra pastelor puteti rade parmezan. Combinatia a fost foarte-foarte interesanta si merita incercata de mai multe ori.


Pofta buna! :)

marți, 28 aprilie 2015

Ce vraji au mai facut fetele

Saptamana trecuta am fost la Parcul de Aventura Comana, sambata am sarbatorit Ziua Astronomiei in Parcul Cismigiu, apoi am participat la Festivalul International al Luminilor, iar duminica am participat la primul meu concurs de ciclism.

La Comana a fost foarte-foarte frumos, iar Mariuca a ramas deosebit de incantata. Timp de trei ore s-a suit prin copaci, s-a dat cu tiroliana peste lac de trei ori, a urcat, a coborât, a facut escalada si a decretat ca trebuie sa mai venim. Daca va bate gandul, Comana este cam la 30 km de Bucuresti, in directia Giurgiu. Intrarea in parc nu costa nimic, se pot face si picnicuri, plimbari cu bicicleta (din dotare sau inchiriata de la ei). Doar copiii si adultii care se incumeta sa incerce atractiile parcului platesc o taxa de 50 lei pentru trei ore. Peretele de escalada este suplimentar, 20 lei - 30 minute. Dar mai puteti face multe alte activitati, le gasiti pe site-ul lor.











La Ziua Astronomiei am mers cu mic, cu mare, in Parcul Cismigiu. Am vazut petele de pe soare, Dragos a reusit sa vada si niste explozii solare, am discutat despre planete, roi de stele si nebuloase, Mariuca si Mihaita s-au jucat pana aproape de ora 8 seara la locul de joaca. Apoi am plecat catre Sala Palatului, un loc central pentru Festivalul International al Luminilor. Un eveniment foarte frumos, care a adunat pe strazi mii de oameni, ca la manifestatie.



Iar alaltaieri am participat la primul meu concurs de ciclism, care s-a nimerit sa fie chiar primul concurs de ciclism feminin din Romania. Eu m-am simtit excelent, am avut sustinere masiva, am avut parte de incurajari frenetice si vreme exelenta. Urmeaza Rocket Bike Fest, pe 31 mai, unde sper eu sa ma distrez la fel de tare. Mai ales ca este un concurs special pentru MTB-uri. Sa imi tineti pumnii! :)











marți, 21 aprilie 2015

Road Grand PINK


Noua mea pasiune, despre care ați putut citi aici, mi-a deschis noi orizonturi. Am intrat pe CoolBikeTeam.ro, să îmi comand diverse accesorii și așa am ajuns pe pagina lor de facebook, iar de acolo am aflat despre primul concurs de ciclism feminin din România, Road Grand PINK.

M-am înscris, mânată de un impuls nebunesc de a mă sui în șa după 20 de ani și acum doar îmi aștept comanda, pentru a fi echipată ca la carte.

Probabil unii dintre voi știu deja, alții doar bănuiesc, o pasiune (nouă sau veche) cere investiții, cel puțin la început. Pentru bicicletă, ai nevoie de cască și mănuși, husă pentru mobil, borsetă pentru acte, ciclo-computer rezistent la apă (cu funcții de viteză curentă, viteză maximă, distanța excursiei, distanța totală), coș detașabil, oglindă, antifurt, lumini față/spate, costum adecvat și încălțări.

Dar nimic nu se compară cu momentele în care pedalezi cu Rock FM în urechi (volum mic), când miroși cireșii în floare și când mușchii spatelui nu te mai strâng dureros.

Vă aștept să mă încurajați la concurs duminică acum, 26 aprilie, începând cu ora 9.30, în Otopeni, în fața primăriei. Eu voi participa la cursa Easy Ride, de 16 km., categoria 36-40 ani. Dacă nu puteți ajunge, atunci aștept mesaje de încurajare pe pagina mea de facebook. :) Pentru că am nevoie!

joi, 16 aprilie 2015

Cu bicicleta prin oras

De Paște am primit un super cadou de la Dani, pe care mi-l doream de mult timp și care mi-a readus în suflet plăcerea nebună din adolescență, aceea de a mă plimba cu bicicleta.


După cum se vede în fotografie, nu este o bicicletă oarecare, ci una mega tare. ;)

Am testat-o și am tot testat-o zilele astea, dar pe distanțe scurte. Până astăzi, când m-am încumetat la un drum de 32 km. dus-întors, de acasă până aproape de Mall Vitan, pe o stradă din apropiere.

Primii 10 km. au fost duri, mai ales că am avut de urcat podul peste centură și alte câteva delușoare. Când m-am oprit, unde am făcut și fotografia, am avut senzația că acolo îmi vor rămâne toți mușchii. Dar m-am gândit numai la dealul de lângă Parcul Tineretului, pe care îl voi coborî în viteză. Ceea ce am și făcut.

Am ajuns cu bine la destinație, după o oră și 45 minute, am terminat cea de-a doua sticlă de 500 ml. de apă și am plecat pe același drum către casă. Doar că dealul de lângă Tineretului trebuia urcat și începuse să bată vântul din față.

Prin zona Sălaj - Humulești, un cetățean de etnie rromă, care conducea un superb și adorabil BMW X5, m-a întrebat dacă nu cumva m-am rătăcit, că mă poate duce el unde am nevoie. Normal că m-am rătăcit, prietene, sunt albă, creață și conduc o bicicletă!!!

Cursa mea s-a încheiat apoteotic, cu vecina poștăriță, care m-a felicitat pentru cei 32 km. parcurși. Nu am tăcut, cum ar fi fost normal, să mă bucur de laurii primiți, ci am întrebat-o câți km. face ea pe zi, cu bicicleta. De curiozitate. Răspunsul a venit ucigător: 43 km. Pe zi? În fiecare zi? Și eu mă lăudam cu 32?

Acum mă simt excelent, mulțumesc de întrebare. Am nevoie de o șapcă și voi continua să îmi fac trasee zilnice. Nu de 32 km., dar mă gândesc că 10-15 km. m-ar binedispune și m-ar pregăti să mă așez la laptop, să scriu cartea. A, și până va fi gata site-ul, vă invit pe pagina de facebook www.facebook.com/scriitor.silviachindea, unde sper eu să vă ofer informații interesante, despre cartea mea, Șase păpuși Matrioska, dar nu numai. ;)

Acum mă duc să beau o cafea și să îmi privesc bicicleta.

duminică, 5 aprilie 2015

Una este mai mamă decat alta

Starnita fiind de un comentariu de pe Facebook, am zis ca acestui post (pe care il tot aman si il tot "arunc" in spatele mintii) i-a venit randul. :)

Totul a plecat de la o coincidenta de astazi, in care m-am nimerit la Sanador in acelasi timp in care Pepe dadea un interviu, super mega extra fericit, ca orice proaspat tatic. Eu am scris in dreptul fotografiei ca a nascut sotia lui Pepe, iar apoi am primit un comentariu de genul "a facut o operatie" (a fost sters comentariul, deci nu il pot reproduce fidel). Cand am spus ca nu inteleg la ce refera doamna, a continuat ca sotia lui Pepe a facut operatie, nu a nascut natural.

Deci nu e mama, trag eu concluzia. Poate gresita, dar cam asta reiese din context.

Intamplator sau nu, multe dintre femeile misto si cu capul pe umeri pe care le cunosc ar fi vrut sa nasca natural, dar au ajuns la cezariana. Din varii motive personale. De fapt, medicale. Dar nu acest lucru este relevant si nu este locul meu sa le mentionez, pentru ca ele personale trebuie sa ramana.

Si atunci m-am starnit! :))

Ani de zile m-am abtinut sa comentez si sa intru in polemicile inutile si gratuite de genul:

- nastere vaginala versus cezariana. Daaa, nastere vaginala nu ne place, am inventat o sintagma - nastere naturala. De parca nasterea prin taierea burtii nu este deloc naturala. Mai bine sa ne intoarcem in Evul Mediu, sa murim pe capete doar ca sa ne batem cu pumnii in piept ca am incercat sa nastem natural.

Nu contest, am mai scris-o, numarul nasterilor prin cezariana a crescut alarmant in cei aproape sase ani de cand am nascut-o pe Mariuca si pana l-am nascut pe Mihaita. Ar trebui o mai mare informare la nivelul tuturor paturilor sociale si la promovarea nasterii vaginale. Insa este alegerea mamei. Chiar daca alege de frica, nu mai bine naste asa, in siguranta, decat sa intre in panica, sa lesine sau mai-stiu-eu cum sa reactioneze? Nu este mai bine sa se asigure ca nu ramane copilul blocat pe canal din cauza fricii animalice instinctive pe care o poate apuca pe mama?

- alaptare la san versus alaptare cu biberonul. Si aici unii au considerat necesar sa "atarne" o codita, adica sa puna alaptare naturala versus formula.

Mi se pare absolut nesimtit sa le bagi pe toate mamele in aceeasi oala, sa spui ca nu exista exceptii, sa spui ca nu exista mama fara lapte, sa spui ca nu exista mame care pot pierde laptele, sa spui ca nu se poate sa ai probleme atat de mari incat sa nu poti alapta. Pentru ca acele mame vor intra in depresie post-partum, pot ajunge la gesturi extreme (ignorarea copilului, ura de copil, ura de sine) tocmai ca au senzatia ca nu sunt mame bune. Am vazut mame care apasau foarte-foarte usor pe san si laptele tasnea la 3 metri si am vazut mame care au avut asemenea rani pe sani incat acest lucru devenise un pericol pentru sanatatea lor si a copilului.

- carucior versus sisteme de purtare. Avantaje si dezavantaje de ambele parti, ca de obicei. De aici, insa, pana la a sustine sus si tare ca nu exista sistem de purtare care sa nu fie absolut ideal pentru mama si copil, ca nu exista sisteme de purtare care sa nu genereze disconfort mamei sau dureri de spate, este cale lunga. A, si am mai auzit una "draguta", cum ca nu ai gasit sistemul de purtare ideal pentru tine, ca nu ai cautat suficient si nu ai probat suficient.

- vaccin versus fara vaccin, adica parinti inconstienti versus parinti informati. Bine ca ne uitam in gura unei femei care aerele de vedeta si napasta personala i-au ridicat ineptiile la rang de adevaruri absolute, dar uitam sa citim cate boli au fost eradicate prin vaccinuri. Nu contest, nici eu nu i-as face Mariucai vaccinul de col uterin, dar nu despre acel vaccin este vorba in aceasta polemica.

"Cine suntem noi sa judecam o decizie luata de un adult, in deplina cunostinta de cauza, major si vaccinat? Am terminat cu bauturile acidulate la copii mici, fast food-uri, sampoane anti-lacrimi si creme de fundulet pline de chimicale? Ca acelea sunt probleme grave! La 18 ani, cand o sa vrea sa se pupe cu unul la cinema, el o sa intrebe "si, mama ta te-a nascut natural?" sau "ai fost alaptata la san?"."

Citat din ce am scris pe facebook.

Acestea sunt probleme artificiale, aruncate in fata, cam ca parabenii. Nu mai avem ce sa dezbatem, despre ce sa informam corect, cum sa promovam adevaratele probleme si greseli. Ne luam de o mama sau alta, sarim cu bâta in capul ei, o injuram, o demotivam.

Sau, pe scurt, ii spunem in fata ca nu este o mama buna.

Acum aproape 3 ani am fost la mare si am scris in acest post ce am vazut/auzit acolo. Daca veti merge anul acesta la mare, veti vedea ca post-ul acela este cat se poate de actual. Copii mici si medii care mananca si beau tot felul de prostii, mame inconstiente care le cumpara sampoane anti-lacrimi sau creme solare realizate numai din chimicale, tați care le indeasa hamburgeri si cartofi prajiti in gura, mame care spun ca o crema bio 100% naturala de 70 lei este scumpa, dar dau 100 lei la McDonalds.

Vreti probleme reale si subiecte sa dezbateti? Vreti sa informati corect alte mame sau viitoare mame? Vreti sa va erijati in formatori de opinie? Vreti sa credem ca sunteti mai mame decât alte mame?
Atunci luati de aici doar doua subiecte. Daca mai vreti, mai am! Pentru alte idei, puteti consulta aceasta lista, pe care am scris-o in cei cinci ani cat am detinut marca Soapmill. ;)

1. Acneea severa la pubertate este cauzata, printre altele, de chimicalele pe care parintii le-au pompat in copii inca de cand erau bebelusi. Ati auzit de lanolina? Cititi mai multe pe net si apoi cititi cate produse pentru bebelusi si copii contin lanolina.

2. Studiile au demonstrat ca in produsele cosmetice pentru copii exista chimicale toxice si, folosindu-le, ne expunem copiii la riscuri enorme despre care (de obicei) nu vrem sa discutam: cancer, autism, probleme motorii, infertilitate, reactii alergice si iritatii. EDTA, SLS sau Ftalati. Ca sa aveti cu ce sa va ocupati noaptea.

Cine mai crede in Mos Craciun, zane sau Iepurasul de Paste? Eu una nu! Deci pot afirma raspicat si tare ca bolile acestea nu sunt cauzate de modalitatea prin care au fost adusi pe lume sau cantitatea de lapte supta de la san... iar voi nu sunteti mai mame decat alte mame.



Ce am mai observat si ma enerveaza maxim cand citesc. Cand se raspunde la un post pe Facebook sau pe blog, fiecare incepe cu detalii despre ce a facut, ca un fel de scuza pentru deciziile proprii. Mai puțin mamele au ajuns sa se scuze ca au nascut prin cezariana, ca au hranit copilul cu lapte praf sau ca l-au plimbat cu caruciorul.

Fetelor, mame frumoase si destepte, nu mai dati explicatii, pentru ca oricum nu le vor, nu le citesc, nu le aud. Si, ce este mai grav, nici nu le intereseaza. Sunteti mai puțin mame. ;)

Later edit: "gura pacatosului adevar graieste!". Doamna care a deschis cutia Pandorei si m-a determinat sa scriu acest post, a sters cele doua comentarii proprii si mi-a dat block. Dupa cum spuneam in ultimul paragraf, este extrem de grav ca nu le intereseaza, nu vor sa auda ce le spuneti, nu citesc si nu aud. QED.

miercuri, 1 aprilie 2015

Fotografii si emotii

Sambata, pe 28 Martie, Mariuca a avut ultimul concurs la gimnastica ritmica. Intamplator si frumos, a fost cel organizat chiar de clubul ei, Pro Aktiv. Luni si-a luat "la revedere" de la domnisoarele antrenoare si de la colegele ei. Mi-a spus ca ii vine sa planga, ca ii pare rau ca nu mai face gimnastica, dar ca acum trece la o alta etapa.

Acesti doi ani au fost foarte frumosi, atat pentru ea, cat si pentru noi. Grei, cu multa munca, dar nu mai putin frumosi datorita acestui lucru. Mariuca a invatat foarte multe, a acumulat atat conditie fizica, cat si dezinvoltura, a participat la patru competitii si a castigat o medalie de bronz, a fost plecata la Constanta si la Arad cu clubul, a invatat sa socializeze si sa isi deschida sufletelul catre persoane care nu sunt din familie.

Si pentru noi a fost un imens castig. Am vazut ca se poate face performanta fara bataie, aici meritul fiind in totalitate al domnisoarei Alina Toma, care a fost alaturi de fete in tot acest timp, precum si al celorlalte antrenoare. Alexandrei Piscupescu ii prevad un viitor stralucit ca antrenor, cel putin la fel de stralucit ca cel de sportiva.

Nu in ultimul rand, as vrea sa ii multumesc si conducatorului clubului PRO AKTIV, domnului Gabriel Cazacu, pentru toata intelegerea, daruirea si deschiderea aratata.

Va las cu cateva fotografii realizate de un domn pasionat de acest sport.