Inainte cu 2 zile sa implineasca Mariuca 11 luni, adica pe 21 decembrie, am fost in studio, sa facem fotografii artistice. Aceasta de sus este una dintre cele 188 realizate in acea zi; pe webshots am pus doar 58. Aveti si link-ul in dreapta, la sectiunea "ce iubesc".
Mariuca a fost absolut superba, haioasa, vesela, nu a stat o clipa, iar la sfarsit a inceput sa fie putin maraita, de foame. Una peste alta, au iesit amintiri extraordinare, demne de un tata fotograf grozav, de o mamica matura (asa mi s-a spus) si de o pitica de fetita frumoasa!
Chiar de ziua ei, au venit si bunicii din Piatra. Au ramas blocati cand au vazut-o, ultima oara fiind cand ea avea 6 luni si nici nu statea in fundulet nesustinuta.
In scurt timp, tata a invatat-o sa puna 3 cercuri inapoi pe un ax, eu ma chinuiam de vreo 2 saptamani. Ii placea sa le scoata de acolo, dar la loc nu le mai punea.
Apoi Dani a invatat-o sa dea diverse obiecte inapoi, cand i se cer. Telecomanda ei (da, are o telecomanda proprie si personala, un pda si un telefon Nokia) o da, dar se uita cu jind dupa ea. Cand i-o dai inapoi e fericita, rade si isi misca mainile.
Ieri am invatat-o sa imi dea cuburile, ca sa pot face un turn inalt. Le ia pe rand din galetusa cu jucarii si mi le intinde in mana, asteapta sa construiesc turnul si il darama in rasete si chiuituri.
Tot acum ceva timp, am inceput sa fac cu ea asocierea de culori. Cubul verde-mingiuta verde, cubul mov-cheia mov. Ridic cubul mov si o rog sa imi arate cheia mov. Nu o arata!! :)) Inca. Mai am de lucrat, ca sa ii fixez cunostintele. :))
Cu muzica e o intreaga nebunie. Ii place sa asculte muzica, orice fel de muzica, isi da drumul singura la melodii, apasa pe butoane, isi vede de treaba ei, cu alte jucarii, cand se termina melodia, apasa din nou pe buton si tot asa.
Pe 2 ianuarie, am fost plecati cu cumetrii nostri si cu Silviuta, la lacul Rausor, in muntii Iezer-Papusa. Pe drum, la un moment dat, atipise, dar era in continuare cu degetul pe butonul bruscutei si il apasa, ca sa aiba muzica in timp ce adoarme.
Daca intru la toaleta sau ma duc pana sus, incepe distractia majora: urlete de zici ca o pica cineva cu ceara fierbinte. Dar e cu Dani... Si invers. Daca el iese din raza ei vizuala, ori se duce in directia in care a luat-o el, ori incepe sa planga, ca un pui de pisica parasit.
In mai putin de 3 saptamani ii rupem turta. Adica asta inseamna ca va implini un an. Adica asta inseamna ca avem un copil de aproape 1 an, care ne umple vietile. Anii care au trecut nu prea stiu cum au trecut fara ea.
Acum se joaca cu mine de-a v-ati ascunselea si rade in hohote. Mor dupa rasul ei de copil!! Cristalin si pur.
Am facut o pauza, pentru ca a venit buni. Si cand a luat-o in brate, Mariuca s-a uitat pe geam, a vazut-o pe vecina Sanda si a zis "uite!". Amandoua am ramas blocate, pentru ca noi n-o vazusem.
A, iar de revelion, ca da, au stat treze si Mariuca si Silviuta, se uita pe geam, ca i-am spus ca acolo sunt luminite. 20 minute, cat au durat focurile de artificii din Bragadiru, a ramas cu ochii lipiti de geamul de la living.
Sper ca asteptati cu sufletul la gura partea a patra a povestilor cu Mariuca. Nu va trece mult timp si voi veni cu un alt post, stay tune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu