Urmărește-mă și pe Facebook!

joi, 11 februarie 2010

Ne schimbam vreodata?

E clar! Avem material genetic de la parintii nostri, bunicii nostri si cine stie de la cate alte generatii.

Ne nastem cu o suma de lucruri care ne definesc ca persoane. Cizelam unele dintre ele in diverse stadii ale vietii, pe altele le pierdem in trecut si uitam de ele, iar pe altele le primim, mai mult sau mai putin cu bratele deschise, pe masura ce inaintam in varsta.

Ce se schimba? Ce ramane la fel? Ce pierdem? Ce castigam? Va provoc la o discutie deschisa, astept sa imi spuneti cum a fost in cazul vostru si daca a meritat schimbarea, de orice natura ar fi fost ea.

Eu? Intrebati de mine? Hmmm... de aici mi-a venit ideea, firesc. Eu sunt la fel de increzatoare in mine si in propriile forte ca la 19 ani, putin mai putin independenta, dar totusi independenta. Oooo, sunt la fel de a naibii ca si atunci, numai ca intre timp mi-am mai rafinat discursul, dar limba tot ma pisca cand vad sau aud ceva aiurea. Sunt la fel de incapatanata, dar ceva mai mult diplomata. Am aceeasi doza de tupeu pozitiv, ii spun eu, adica tot cu piscatul limbii cand nu mi se pare ca lucrurile merg normal. Ce-am castigat? Putina diplomatie, dupa cum spuneam, multa toleranta (dar eram la zero, asa ca acum sunt pe la mijloc), am devenit persuasiva cand e cazul... Ce-am pierdut pe drum? Pai in primul rand, opusul celor castigate. Adica am pierdut din lipsa de diplomatie, de exemplu.

Generozitatea mi-a ramas pe loc; la pasiunile pe care le aveam in copilarie s-au adaugat altele; imi place la fel de mult sa citesc o carte precum imi placea si cand aveam 15 ani si citeam la lumina lumanarii sau a lanternei. Am carti pe care nu pot sa le las din mana pana nu le termin si carti carora le citesc finalul pentru ca ma plictisesc de la primele pagini.

Ce-am mai castigat? Am inceput sa inteleg ce inseamna o viata sanatoasa si ce ravagii facem noi, oamenii, pe planeta.

Am castigat experienta nasterii si, anterior, experienta de sotie.

Am aflat ca, uneori, ce crezi in copilarie sau adolescenta nu se aplica in viitor. Principiul "never say never" a fost enuntat de subsemnata de cateva ori.

Dar pentru toate schimbarile din viata mea trebuie sa le multumesc celor care au fost langa mine in toti acesti 31 ani. Si, poate o sa va surprinda, dar pe langa schimbarile pe care familia si prietenii le genereaza in tine, sunt foarte multi oameni pasageri prin viata ta, care te schimba intr-un fel sau altul. Si cand spun pasageri, ma refer la o perioada de timp determinata, in care acei oameni au fost implicati in viata ta. Cum este fostul meu sef, caruia ii port un respect deosebit, sa folosesc o sintagma comuna, si pe care il admir foarte mult.

Deci... concluzionand... acceptati provocarea?

4 comentarii:

Loredana spunea...

sigur ca ne schimbam. nu stiu daca toti oamenii recunosc, dar de schimbat ne schimbam.
eram perfecta si la 20 de ani... glumesc. sau nu.
dar eram mult prea visatoare si idealista. intre timp viata mi-a mai dat cu cateva idealuri in moalele capului, asa ca am revenit mult mai ancorata in realitate. inca nu mi-am dat seama daca asta e un plus sau un minus.
inante eram mult prea sensibila, plangeam din te miri ce. hohoteam chiar. orice nimic facea sa mi se zbarleasca perii sufletului.
dupa ce am pierdut mama, tata si toti 4 bunicii, ba chiar si un bebelus din burtica nu ma mai sensibilizeaza orice. mi se pare ca reactionez doar la loviturile de topor. si nici asta nu stiu daca e bine.
toata lumea spune ca am devenit un om f bun, dar eu simt uneori ca am pierdut, nu ca am castigat.
dar mai am timp sa ma schimb...

Ami mami spunea...

Da. Sau cel puţin, putem! Ereditatea, mediul şi educaţia sunt factorii care direcţionează şi condiţionează sub aspect cantitativ şi calitativ dezvoltarea oricărei persoane. Interacţiunea acestor factori duce la dezvoltarea psihofizică a fiecăruia. Pe parcursul vieţii, doar la ereditate nu mai putem..,,umbla'', în rest, suntem mai ,,liberi'' să ne modelăm decât, poate, am vrea... Eu zic că de noi depinde cel mai mult! :) Dacă vrem să controlăm schimbarea, căci ea există...

Ami mami spunea...

Eu m-am schimbat! Am devenit tot mai ciudată. :):)

Moni spunea...

Ne schimbam. In fiecare zi chiar daca insesizabil. Fiecare experienta prin care trecem isi pune amprenta.Si va influenta reactia la urmatoarea experienta asemanatoare.
Eu de cand sunt in Germania am devenit mai egoista.Si s-a cam dus pe apa sambetei dorinta de socializare si pielea pe obraz s-a cam ingrosat.
Dar ma simt bine in pielea mea si scot hainele vechi incarcate cu sensibilitate si cu parole "in oricine exista ceva bun" etc. numai pentru persoane speciale.