Urmărește-mă și pe Facebook!

marți, 23 februarie 2010

Mariuca e la gradinita - de AZI!

Dani a scris deja un post si a pus doua fotografii cu prima zi de gradinita a Mariucai. Pe blog-ul lui gasiti un post plin de emotii, asa cum - inca! - suntem noi.

Blog daniel:photography

Oooof, da, e fooooarte greu. Mai mult pentru noi. Pentru ca Mariuca e super ok. Toate temerile si fricile si emotiile sunt in capul si sufletul nostru. De aseara am inceput sa ii spun ca maine mergem la copii, ca acolo o sa se joace, ca au jucarii multe si frumoase, ca mami si tati pleaca la serviciu, iar Buni vine la pranz si o ia acasa... Teoria e frumoasa, nu-i asa? Mariuca era foarte incantata de ideea cu copiii, cand am vorbit aseara cu Dani i-a spus din proprie initiativa la telefon ca "maine mergem la copii". Iar astazi dimineata, cand a imbracat-o mami, ii povestea ca mergem la copii, deci nu uitase.

Si acum ma doare stomacul si mi-am adus aminte de emotiile pe care le aveam cand dadeam un examen important. Este prima oara de cand am nascut-o pe Mariuca cand simt asa ceva. Fac comparatia inclusiv cu nasterea. Nu am avut emotii, eram chiar super bucuroasa ca o sa-mi cunosc copilul, eram dornica sa o vad, sa o tin in brate si aveam incredere in medicul meu. Dar acuuum... aoleo! Este cu totul diferit. Este primul examen din viata noastra in trei. Am plans toti trei de parca o lasam la internat, nu la program de patru ore, care astazi au fost vreo 3 si un pic.

Buni se pregateste sa plece de acasa, a zis ca nu mai asteapta pana la fara un sfert, ca ea pleaca la 11.30. Astept sa ma sune si sa imi impartaseasca impresiile primei zile. Ma gandesc ca e bine sa dai copilul asa de mic la gradinita, pentru ca nu constientizeaza ce i se intampla si poate fi foarte usor atras in diferite activitati. Cand e mai mare incepe sa se gandeasca la tot felul de lucruri, gen "m-au lasat aici si nu mai vin sa ma ia".

Mai mult decat atat, noi nu concepem ca un copil sa nu se duca la gradinita. Putem sa ne razboim pe tema asta mult si bine, dragi cititori ai blog-ului meu. Nu este o necesitate pentru noi, ca familie, ci pentru Mariuca. Are nevoie de socializare, are nevoie de compania altor copii, are nevoie de o disciplina si are nevoie sa mai faca si altceva. Bine, nu va ganditi la disciplina aia "jap-jap" daca nu faci nu-stiu-ce, dar la disciplina de inceput. Sa intelegeti la ce ma refer... am sunat-o pe Sabina la 9.30, ca nu mai rabdam. Mi-a spus ca acum mananca. What??? Adica nu m-a mirat ca mananca singura, ca asta se intampla de mult, dar m-a mirat ca manca odata cu toti copiii. Sabina era mirata ca mananca singura si era incantata. Eu ii spun ca dupa ce o s-o cunoasca si o sa se acomodeze cu ea, o sa inceapa sa si vorbeasca. Ca acasa nu ii tace gurita o secunda. Deh, pui de cioara creata! La care ea, foarte draguta, imi spune: "Aaaaa, pai deja vorbeste!". Iar m-a blocat. Cum asa? "Paaaai da, mi-a cerut apa, nu a vrut sa bea din cana ei, si-a luat sticla singura, i-a scos dopul si a baut. Musca din cornul de la gradinita si mananca din iaurtul pe care i l-ati adus. Mi-a spus ca toti copiii mananca si vrea si ea sa manance." Atunci am realizat ca Mariuca e mica, dar totusi este diferita de multi copii de varsta ei. Chiar daca a stat acasa cu mine doi ani, chiar daca nu a avut parte de o socializare zilnica, in parc, cu alti copii, am crescut-o asa cum trebuie. Si am invatat-o, impreuna cu mami si Dani, o gramada de lucruri. Dar, in primul rand, cel mai important, mai ales cand e asa de mica, am invatat-o limbajul. Stie ce vrea, stie sa ceara, stie cand vrea si cand nu vrea si te intelegi cu ea mai ceva ca cu un copil de 4-5 ani.

Prima noastra zi de gradinita. Acum vreau sa vorbesc la plural. Mi se pare aiurea sa zici "mancam cereale", cand tu nici macar nu gusti, pentru ca au un gust oribil. Insa "prima noastra zi de gradinita" este o formulare foarte corecta si reala.

Am facut-o si p-asta!!!!! Mi-au dat lacrimile din nou! Avem fetita mare!

11 comentarii:

Ami mami spunea...

:):):)

dintimisoara spunea...

Succes bobocelei si bafta mamicii emotionate!:D
Ana-Maria

Roxana spunea...

Bravo! Felicitari Mariuca!

Dar cum faceti cu pempersul? Sau nu mai foloseste?

Pupici.

Silvia spunea...

Multumim, Ana-maria!

Roxana, nu facem nimic cu pampers-ul. Ca nu e cazul. De folosit, foloseste, ca ne-am apucat sa o invatam in octombrie, cand deja era frig.

Dar ii pun 3 pampersi pe zi. Unul dimineata, unul ori inainte de somn, ori dupa, adica la 1 sau la 3-4 si unul seara, inainte de culcare.

Deci nu trebuie sa o schimbe in cele 4 ore cat sta la gradinita.

Eu sper ca dupa ce se acomodeaza cu programul va incepe sa invete - in paralel, acasa si la gradinita - sa stea pe olita si sa si faca ceva! :)

Ceska777 spunea...

Ei, numai ce ma acomodam cu ideea ca si Mariuca va merge la gradi intr-o saptamana si uite ca ati accelerat procesul si aveti deja in urma prima zi la gradi. Buuuuun!
Incerc sa imi revin! :-)

Mi se pare corect ce spui, copiii au nevoie de gradinita nu ca sa scapam noi de ei (eu de exemplu stau acasa cat e el la gradi inca nu lucrez) ci ca sa faca ei progrese. Si varsta de doi ani nu e prea frageda. E numai bine daca e cu program scurt. Asa dorm la pranz acasa iau masa in familie, se acomodeaza incet-incet la gradi. Nici macar copiii care au frati mai mari nu pot spune ca socializeaza destul, e altfel de socializare cea de la gradi. Invata incet-incet ce e aia o comunitate, unde sunt alte reguli decat acasa, invata sa negocieze cu ei insisi si cu ceilalti, invata....
Sa vin iar cu critica? La adresa sistemului poate, fata de voi, in nici un caz. Mi se pare putin abrupt cum se face in Ro inca acomodarea la gradi, mai ales la copii asa mici. Cum poate ai citit in prima saptamana noi am mers impreuna. De la 30 min impreuna, la aproape o ora, apoi am plecat si am revenit in 15 min sa il iau acasa (nu se mai lasa dus) si am plecat impreuna. Apoi am plecat eu si am revenit intr-o ora cand el petrecuse acolo cam 2h singur fara mine si apoi inca o saptamana numai de la 8:30-11. Cam dupa 2saptamani a stat tot programul 8-12 in fiecare zi. Mi se pare mai putin traumatic pentru ei....

Ceska777 spunea...

Si cum spuneam: intr-o frumoasa zi de primvara-vara Mariuca va fluiera in drum spre gradi, mergand cinci pasi in fata voastra si poate chiar indemnandu-va sa va grabiti sa nu intarziati nici care la jobul fiecaruia.

Rami spunea...

Ehei, are fata mare mama!
Ma bucur ca esti constienta de ce impact are gradinita asupra educatiei si dezvoltarii unui copil.
Gradinita nu este un loc unde iti lasi copilul pentru ca nu ai cu cine sa-l lasi cand mergi la servici.
Ma bucur sa citesc ca mai sunt mamici care stiu care este adevaratul rol al gradinitei.
Bine ar fi sa fie mai multi parinti asa.
Pup boboaca mica si curajoasa.

Ceska777 spunea...

Uite aici nu au nimic impotriva sa il schime la gradi de pampers. O fac ori inainte de a merge afara sau in subsol in sala de sport ori cand revin de acolo inainte de a-l lua acasa in functie de "productie". Si eu sper ca peste vara sa scapam de el si in toamna sa fie baiat mare cu chilotei....

Silvia spunea...

Ceska, nu stiu ce sa spun. Nu e neaparat un sistem. Sunt parinti/bunici care vor sa stea cu copiii si nu ii impiedica nimeni. Inclusiv azi ne-a povestit o bunica cum un alt bunic a stat zi de zi timp de 2 saptamani cu nepotul. Ca apoi sa il retraga, ca nu s-a acomodat copilul. Oare de ce, ma intreb eu retoric?

Noi nu suntem de acord cu acest sistem, ca puteam foarte bine sa nu facem ture in fata gradinitei, ci sa stam in clasa, alaturi de Mariuca. Cred ca doar prelungesti acomodarea copilului si agonia ta.

Cat despre pampers, nici aici nu au nimic impotriva sa-l schimbe, dar la noi nu e cazul. Ca nu o schimb eu acasa in intervalul 8 (pampers nou) si 12 (cand pleaca de la gradinita). Dar daca o sa fie cazul, educatoarea o s-o schimbe. Nu-mi fac griji ca sta cu funduletul murdar si se irita.

Eu sunt adepta lucrurilor mai rapide, decat mai taraganate. Daca incepem sa o invatam la olita, vreau ca in maxim 1 luna sa nu mai aiba pampers. Adica sa stau 3 luni, sa ma chinui si eu si Mariuca, mi se pare mult. Dar fiecare are ritmul lui, e adevarat. Al meu e deosebit de alert. :))

Rami, eu sunt deschisa sa explic oricui ma aude sau ma citeste despre beneficiile gradinitei. Dar, dupa cum stim, chiar daca spui anumite lucruri in calitate de mama, mamele gandesc asa cum considera ele ca e mai bine pentru copilul lor. La fel cum pledez pentru nastere naturala daca nu sunt probleme de sanatate si sunt multe femei care inca aleg cezariana. Doar de frica. Asta avem, cu asta defilam. Nu putem schimba mentalitati, nici macar daca vorbim din experienta. Si poate, pe de o parte, e mai bine asa. Exista diversitate. :))

Ami mami spunea...

:) Să mă ierţi că mi-am permis să râd! Am râs amintindu-mi de noi (şi la noi chiar a fost o situaţie mai specială, căci eu aveam, în prima lui zi de grădiniţă, întâlnire cu alţi 6 copii de vîrsta lui, dar e o altă poveste..), de bocetele, grijile mele de atunci! Acum pot să râd de cât de căcăcioşi am fost...Atunci a durut!
Am râs unei scene din viitor în care râdeai şi tu de toate fricile de acum. :) Şi pentru socializare, este foarte importantă, dar şti!

alina spunea...

Bafta si adaptare grabnica, fara lacrimi si suspine! :)