Update progrese in limbaj

Am uitat sa zic ca stie cum fac animalele, dar tot asa, nu neaparat cand o intrebi... Sambata eram cu spatele spre poarta si Mariuca a zis "muuu" si nu stiam de ce. Cand am intors capul, am vazut carul cu vaci trecand pe strada. :) De catelul "am-am", de cum face pestele, calul, leul, rata, oaia, capra nu mai zic.

A, si... "gataaaaaa". Stie clar ca zicem gata cand terminam ceva, de exemplu cand nu mai vrea sa manance, cand se termina cartea, cand nu mai vrea sa se joace sau multe altele.

"Unde-i?" cand cauta ceva... si se uita pe jos, sa vada unde e.



Saptamana care a trecut Mariuca a inceput sa pronunte, mai corect sau mai haios, multe cuvinte.

"Băieţi", a repetat de vreo cateva ori dupa mine, cand i-am strigat pe baietii care lucreaza la pavaj.

"Co(n)i ici" fara sa ii zicem noi nimic. Azi dimineata au venit Tina si cu Coni pe terasa noastra si Mariuca a chemat-o pe Coni.

"Aşaaaaaa...". Exact cum scriu eu, asa pronunta si ea. Asta o spune de mult timp, destul de des, asa am realizat ca e posibil sa am un (alt) tic de vorbire. In seara asta ne uitam pe carticica cu culori si diverse lucruri de culoarea respectiva. Si ea dadea pagina, zicea "aşaaaaa..." si apoi "altul" cand dadeam pagina urmatoare.

"Sticla but" inseamna sticla suc. O cere cand vrea. La fel si apa. Se duce, ia sticla de jumate' de apa, mi-o aduce si zice "dai, dai, apa".

"Uţa", cand ne dam la ai mei in balansoar.

"Dai-dai", cand vrea ceva.

"Matiiiiiiiii", exact cu intonatia mea, cand il vede pe Mati venind.

"Biţi", cand vrea biscuite.

"Papa" si "pa-pa". Stie diferenta. :))

Am observat 2 lucruri importante: face legaturi logice si il pronunta pe "ţ". L-a vazut pe Mati ca bea apa si a zis "Mati apa". Tot asa, spontan. Iar cand o aud cum spune cuvinte cu "ţ", ma topesc dupa ea.

Mananca singura, daca nu are lingurita proprie e scandal mare, de cele mai multe ori nimereste unde trebuie, dar o sa vedeti o fotografie care nu arata acest lucru.

Am fost la Gradina Zoologica, unde a facut spectacol! Se bucura, vorba aia, ca un copil mic, de toate animalele. I-au placut: macacul (in poza e in fata custii macacilor) pelicanii, tigrii, ursul, leii, pestii, papagalii, strutul si a facut urat la serpi. Cred ca de vina e Ka, din "Cartea Junglei", hehe!

Ca sa sarbatorim o saptamana plina, am ales cateva ipostaze haioase! Va invit sa le vedeti!

Reclamatie catre OPC pentru Digi TV - RCS-RDS

Watch out for DIGI TV! Am ajuns pe culmile disperarii si nu stiu ce sa fac mai mult. Acum 2 minute am scris la OPC, poate se va rezolva ceva si vor primi o amenda consistenta. Va copiez mesajul trimis catre ei.

"Buna ziua!

Aveti mai jos e-mail-ul trimis de mine pe data de 4 noiembrie anul trecut catre RCS-RDS, la care nu am primit nici pana in ziua de astazi un raspuns. Mai mult decat atat, echipa a venit atunci dupa 7 zile si nici din factura nu mi-a fost scazut costul zilelor in care serviciul nu a functionat din cauza lor.

Acum vreau sa fac o reclamatie si la OPC, deoarece situatia s-a repetat. Acum 10 zile, pe data de 17 iunie 2009, am sunat sa reclam ca receiver-ul face probleme. Data trecuta mi-a fost inlocuit LNB-ul si cablul, iar domnul care a venit mi-a spus ca daca vor mai exista probleme in viitor, este cu siguranta de la receiver. Mai mult decat atat, am verificat, ca si data trecuta, cu un receiver al unei companii concurente si rezultatul a fost semnal 100% si calitate 98%.

RCS-RDS declara ca perioada in care un operator service Digi TV ajunge la domiciliu este de 24 ore. Dupa cum spuneam, au trecut 10 zile. Timp in care nu am primit nicio notificare din partea RCS-RDS cu privire la motivul intarzierii si ziua estimata pentru aparitia unui operator service Digi TV. Situatia de anul trecut nu s-a modificat, sunt in continuare cu fetita mea acasa tot timpul, asfaltul tot acolo este, iar interfonul functioneaza.

Acum 4 zile, am revenit cu un telefon si le-am spus ca au trecut 6 zile si echipa nu a aparut. Domnul de la telefon mi-a comunicat ca a urgentat reclamatia. Nu stiu ce inseamna asta in termenii lor, dar au mai trecut inca 4 zile si situatia nu a fost remediata. Acum 10 minute, tot la telefon, doamna Minica Diana mi-a comunicat ca si dansa a depus o urgentare si ca lucrurile se vor rezolva. Reclamatia initiala are numarul 59663093 din 17.06.2009.

Nu stiu ce sa fac mai mult ca sa apara un operator service sa vada ce se intampla... Cu un superviser la telefon nu se poate vorbi, daca dorim sa facem reclamatie la ei suntem indrumati catre casierii (unde doamnele spun ca nu au cu ce sa ne ajute) sau pe e-mail (unde au trecut 8 luni si nu am primit niciun raspuns). Surprinzator, doamna Minica, ne-a spus ca este totusi posibil sa ajungem intr-o audienta (pana acum nu se putea) la sediul lor din strada Libertatii 8-10.

Astept raspunsul Dumneavoastra si va multumesc!



---------- Forwarded message ----------
Date: 2008/11/4
Subject: Reclamatie
To: clienti@rcs-rds.ro, serviciu.clienti@rcs-rds.ro



Buna seara,

Am de facut o reclamatie in privinta serviciilor furnizate de catre compania Dumneavoastra, precum si a unei angajate de la serviciul de probleme tehnice. Dar sa incep cu inceputul:

Aseara, in jurul ore 18.30, am deschis tv-ul. Dupa aproximativ jumatate de ora, semnalul a scazut brusc la 10%. Am sunat la numarul gasit pe site si impreuna cu o domnisoara am facut diverse verificari. I-am mentionat atunci ca nici update-ul de software nu functioneaza, dupa incercari repetate. Mi-a spus ca mi-a notat reclamatia cu numarul 928124361. Era in jurul orei 19. Si ca se va prezenta o echipa in maxim 24 ore. Am lasat si numarul de telefon pentru a putea fi contactata, in caz de nevoie. Si, totodata, mi-a spus ca daca echipa nu vine in acest interval de 24 ore, sa revin eu cu un telefon. Tot eu, tot pe banii mei. Ca oricum este deja noapte si echipa trebuie sa verifice pe lumina antena si cablul. Ca atare, sa fim siguri ca nu este antena sau cablul nostru de vina, am montat un alt receiver, de la o companie concurenta. Acesta indica semnal de 100% si calitate 90%. Atunci am revenit cu telefonul, ca sa comunic ca echipa poate veni oricand, ca este posibil ca toata problema sa fie din receiver, din moment ce antena si cablul nu aveau nicio problema. A doua oara, am nimerit peste o doamna care se numeste Anca Podolan si careia vreau sa ii fac o reclamatie. I-am spus, pe scurt, care este problema, si ca am revenit ca sa ofer mai multe informatii pentru echipa de pe teren. Dupa ce i-am comunicat ca am incercat pe un nou receiver si toate amanuntele de mai sus, dansa a tinut de cuviinta sa o ia de la capat cu intrebarile. Repet, pe banii mei. Reclamatia era inregistrata, datele i le furnizasem si dansa ma intreba ce mufa intra in receiver si unde. I-am spus ca nu este cazul sa o luam de la capat, conform procedurilor, pentru ca fix cu 5 minute inainte incheiasem o convorbire identica. Eu acum doar vreau sa aduc informatii in plus, care sa vina in ajutorul echipei tehnice. Dansa mi-a replicat intepat si cu un ton apasat ca "SI EU trebuie sa fac aceste verificari". Pe banii mei??? Cand problema este la voi????? Sau persoana in cauza este ATAT de importanta inca vrea sa le stie pe toate?? Am cerut cu supervizorul de tura si mi-a spus ca nu se poate. Ca pot da telefon la numarul cu 6060 pe coada. A omis sa imi spuna ca este un fax. Mi-a spus ca pot da telefon. Nu stiu ce intelegeti Dumneavoastra din asta, dar eu inteleg ca pot vorbi cu un operator uman.

Astazi, la ora 20.00, adica dupa 25 ore de la reclamatie, am sunat din nou la serviciul tehnic. Cum am fost indrumata. Am mentionat ca tot pe banii mei?? Acolo, un domn mi-a comunicat ca o sa recomunice colegilor ca nu a ajuns echipa. Si ca sigur maine ma va suna cineva din echipa de pe teren. Bun, si daca nu ma va suna???? Ce fac, sun tot eu?

Precizez ca am copil mic si sunt toata ziua acasa, ca atare nu pot afirma ca au ajuns aici si nu a fost nimeni. Am interfon care functioneaza si asfalt pana in fata curtii. Iar telefonul il am in permanenta langa mine.

Pentru ca este vorba de un principiu, de data asta nu de bani, vreau sa imi scadeti din factura zilele in care nu voi beneficia de serviciul Dumneavoastra. Si vreau sa ma sune cineva sa ma intrebe cate zile nu a functionat, nu sa mai sun eu.

Si astept ca echipa sa ajunga la noi cel putin pana in Craciun.


Va multumesc si astept raspuns telefonic sau in scris pe mail!"

RIP Michael Jackson

Dupa cum stiti, am refuzat - pana acum - sa vorbesc despre "subiectul zilei" din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi ca nu vad rostul ca pe un milion de site-uri/blog-uri sa citesti acelasi lucru. Mai ales daca nu te intereseaza si vrei ceva nou. Dar, de data asta, aleg sa vorbesc despre moartea lui Michael Jackson impreuna cu toata lumea. Pentru ca a fost idolul tuturor in adolescenta mea, a noastra, pentru ca am crescut cu muzica lui, am cantat versurile, am dansat si am purtat carlionti pe frunte "a la Michael Jackson".

M-a sunat mami de dimineata si mi-a zis ca a murit si nu stiam ce sa zic, ce sa cred. A fost o veste-soc pentru mine, in conditiile in care stiam ca incearca sa isi revina, sa isi schimbe viata si avea planuite 50 concerte in UK. Plus ca era tanar, chiar daca cu probleme de sanatate.

Lasand la o parte discutiile si controversele legate de viata lui si de fizicul lui, pe Smart FM am aflat ca a avut o boala de piele, de aceea pielea i s-a albit. Vitiligo se numeste, adica pielea se depigmenteaza si isi pierde culoarea naturala. Este normal si firesc ca atunci cand ai o viata ca a lui, succes cu carul, lumea sa inventeze povesti despre tine si sa te tina sub lupa. No comment!

Eu vreau sa vorbesc despre muzica lui, care a inspirat o gramada de cantareti de ieri si de azi, de la Justin Timberlake la Usher, de la Celine Dion la Cher, prieteni de-o viata cu el ca Liz Taylor sau Tommy Motola, vietile unor oameni schimbate peste noapte pentru ca el a crezut in ei (coregraful Thriller, de exemplu), femeile cu care a avut relatii (Brooke Shields sau fosta sotie, Lisa Marie Priesley) si care permanent au avut numai cuvinte de lauda pentru el...

E trist, pentru ca nici macar cand ai murit, nu scapi de paparazzi, de reporteri inraiti care vor subiectul anului. Am vazut un reportaj cu trupul lui MJ scos din elicopter si dus la o ambulanta, pentru a ajunge la morga in vederea autopsiei. Fratele lui, Germaine, a rugat presa sa fie intelegatoare cu familia artistului in aceste momente grele.

Oameni necunoscuti plangeau, recunosc ca m-au incercat si pe mine cateva lacrimi, spuneau ca Michael a facut parte din viata lor ca un membru al familiei, altii dansau si cantau, unii aprindeau lumanari langa steaua de pe Walk of Fame, altii erau in fata spitalului, un autocar cu turisti a parcat in fata Neverland chiar cand Michael murise... stirile au facut inconjurul lumii prin canale consacrate gen BBC, CNN, LA Times sau NY Times. Normal, ati putea spune, a fost Regele Pop.

Diseara, in Bucuresti, la ora 18.00, in fata Ambasadei SUA, sute de oameni ii vor aduce un omagiu celui ce a fost Michael Jackson. Poate credeti ca sunt nebuna, dar as fi vrut sa ma duc si eu, daca Dani nu pleca cu masina. Pentru ca adolescenta din mine isi aduce aminte de zecile de postere lipite pe peretii dormitorului, de casetele ascultate la nesfarsit cu Bad, Thriller sau Black&White, de participarea la concertul lui din '92, sus pe blocul matusii mele (vis-a-vis de stadion), cu un binoclu in mana si cu basi in suflet, de orele petrecute in fata MTV-ului chiar de la lansarea in Romania, de insigne, tricouri, articole decupate din reviste, versuri furate de pe cd-uri originale si cate si mai cate. Da, as fi vrut sa ii aduc un omagiu celui ce mi-a incantat copilaria si adolescenta... Si este prima oara cand un moartea unui necunoscut, prin asta intelegand un om pe care nu l-am cunoscut live, ma atinge, ma impresioneaza si ma indeamna la actiune.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Pasapoarte biometrice... sau nu!

Istorie mare si isterie mare, as putea spune! Cu pasapoartele astea biometrice. Sa nu intram in amanunte, dar am aflat ca aceste documente nu sunt obligatorii, asa ca poti refuza sa iti faci electronic si poti alege unul normal. Niet, ntz (scriu ca pe mirc, ca sa intelegeti la ce ma refer! :D), nope, no fucking way in Ilfov!

Cum asa?

Let me explain you... Dani are un eveniment "trash the dress" in iulie, cu mirii de saptamana viitoare, la Balcik. Toata sedinta foto dureaza o zi, dar noi vom sta inca 2-3, sa ne relaxam. Toti trei.

Ca sa putem pleca, Mariuca are nevoie de pasaport individual, ca s-a schimbat legea, nu iti mai poti pune copilul pe al tau. Asa ca ne ducem astazi incolo, la Ilfov, la o aruncatura de bat de noi, adica taman in partea cealalta a Bucurestiului, pe strada Fabrica de Glucoza. Parcam masina la mama naibii, o luam per pedes, ajungem, intru doar eu, vad afis "bla, bla, Ilfov, bla, bla, EXCLUSIV (caps si underline) pasapoarte electronice, bla, bla". Intru, ma pregateam deja sa zic ca sunt (cum a zis Valentin?) neo-protestant (mi-am adus aminte!) de ziua a 7-a. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, si imi cer scuze daca lezez pe cineva, dar eu n-am nicio problema cu 666 si chiar nu vad legatura cu un document oficial. In schimb eram pregatita sa le spun ca nu ma lasa religia sa mi-l fac. Religia, cele 20 zile lucratoare (boldit tot de la ei) in care mi-l eliberau si cei 2.700.000 lei. Ce-am innebunit?? Pentru 3 ani? Cat e valabil pasaportul copilului? Ete-na! Mai bine beau 10 beri (eu care nu beau, doar stiti asta), dar numai de-a dracu' si as fi baut banii decat sa ii dau pe niste prostii de acte care nici macar nu sunt obligatorii.

Ca atare i-am spus unei doamne politist ca eu nu vreau biometric si ca vreau normal. Raspunsul: "nu se poate in Ilfov, doar in alte judete ale tarii". Tinand cont ca era mai simplu sa zica ca ma pot duce pe Iorga, ca oricum tot in Bucuresti eram si la ea, a preferat sa o bage pe-asta cu judetele. Si atunci am intrebat-o daca in judetul Bucuresti ma pot duce. A zis da. Iupiiiiii!

Plecam, ajungem pe Iorga, loc de parcare de la nasu' cu naveta de bere ca stalp de protectie, intram, intrebam, se poate, bineinteles. Dani fuge in Amzei sa achite taxa la CEC Bank (ca s-au modernizat si astia) si se intoarce rapid. Cat a fost, intrebati? Pai aproape o treime fata de biometrice, adica 960 mii. E ceva, nu? Pe care le-am baut, hic!

Fotografii aveam, daaaaaa, logic, am completat o cerere, ne-a vazut pe amandoi, eu am declarat pe proprie raspundere ca "imi recunosc fetita" si ne putem duce oricare dintre noi pe 2 iulie, sa il ridicam.

Huuu... am obosit traind din nou aventurile de azi. Dar cine are pasaport?? Mariuca noastraaaa! Si cine pleaca la Balcik?? Noooi!

Nunta de fier

Dupa ce pe 15 mai am sarbatorit 13 ani de cand suntem impreuna, ieri a fost ziua noastra de casatorie. Am implinit 6 ani de oficiliazare, adica nunta de fier.

Am fost in parc, eu si Mariuca ne-am imbracat elegant, eu in fusta si bluza (da, am si fuste!), iar Mariuca intr-o superba rochita primita de la Ada si Alex. Rux s-a plimbat cu rolele, Dani si cu Valentin au impins la carut...

A fost frumos si am sarbatorit linistit, asa cum ne doream. Sper ca nu va asteptati la un post poetico-lacrimogeno-lesinos, cu multe declaratii de iubire si alte cele. Alea sunt pentru noi, nu cred ca e cazul sa ii scriu lui Dani pe blog ca il iubesc, haha! De ajuns ca suntem unul in birou si unul in living si vorbim pe mess! :))

Am si fotografii!

Somn cu sos remoulade si cartofi la cuptor

Sambata au venit Cris cu Silviuta, Ada cu Alex, in trecere Dragos si mami. Tati si Dani cu treaba... Si am gatit bun. Asa de bun, ca pentru Dani nu a mai ramas nimic si astazi trebuie sa repet istoria, ca ii este pofta de nu mai poate.

Am pregatit o ciorba de legume, de vara, usoara, mami a copt vinete, le-am pus putina maioneza, iar la felul doi somn cu sos remoulade si cartofi la cuptor.

Somnul l-am pus in tava, l-am asezonat cu condimente de peste, am pus apa si l-am bagat in cuptor. Apa a scazut si astfel s-a si fript putin, pe deasupra. La sfarsit, dupa ce l-am scos din cuptor, am adaugat sosul remoulade cu putina apa si am pus marar proaspat (din productia lui mami).

Cartofii i-am taiat rotunzi, i-am pus intr-un vas in cuptor, am adaugat doar apa, ulei de masline, sare si piper. Cand au fost gata, am adaugat smantana si marar.

Toata lumea a mancat de parca navaleau turcii peste noi si nu mai apucam!

Experienta mea... o persoana anti-peste... somnul nu are gust si miros de peste, nu ca somonul din care am mancat o singura data, nu e gras si in combinatie cu cartofii iti lasa un gust excelent.

Va ploua in gura...?

Velvet Tours

"Ce-i, domne', cu reclama asta pe fata?", ar putea spune un vizitator care a ajuns din intamplare si pentru prima oara pe blog-ul meu.

Dar voi, cititorii mei fideli, stiti ca sunt corecta, as putea spune cinic de corecta. Atat de abrupta uneori, incat daca vrei sa afli un raspuns din putul gandirii mele si te risti sa pui o intrebare, te poti astepta la un raspuns care sa nu-ti placa. Diplomatie e un cuvant pe care nu prea stiu sa-l silabisesc.

Dupa aceasta mica introducere, vreau sa va aduc acolo unde am in gand. Nu voi face niciodata reclama (gratuita) unui produs decat daca cred in el, l-am testat, mi se pare o idee interesanta si/sau originala.

Povestea ce urmeaza nu se incadreaza la reclama, cu toate ca voi vorbi despre un proiect original pentru Romania, proiectul lui Valentin, Velvet Tours. Nu e reclama, pentru ca e de-al nostru! :)

Daca aruncati un ochi pe site-ul lui, site muncit pana la ultima virgulita (se lucreaza la cel in romana, deci nu va agitati ca e doar in engleza), veti vedea ca este altfel.

In ce sens?

Pai sa incep cu fotografiile, ca doar se pricepe destul de bine la cadre frumoase, detalii interesante si captarea peisajelor intr-o fotografie.

Dar nu asta vreti sa vedeti pe site-ul unei companii care va ofera servicii turistice, nu-i asa?

Atunci voi comenta, de exemplu, turul Red Bucharest - http://www.velvettours.com/content/our-tours/red-bucharest---10.htm. Cat de cool poate fi?? Nu este pentru bucuresteni, poate nici pentru romani, in general, dar este un tur cum nu veti mai gasi in alta parte.

Acum ceva absolut original! Jewish Heritage Tour - http://www.velvettours.com/content/our-tours/jewish-heritage-tour---23.htm. Sincer, ma bate gandul sa mergem intr-o expeditie de genul acesta, chiar daca suntem ortodoxi, pentru ca, in primul rand, nici nu stiam ca exista atat de multe cladiri istorice in tara, si in al doilea rand, pentru ca o sinagoga merita vizitata oricand, ca sa nu mai spun de un muzeu sau de un templu.

Alte doua idei originale - tur 2 in 1. O excursie, doua tari, Romania si Bulgaria. http://www.velvettours.com/content/our-tours/romania-bulgaria-one-trip-two-countries---29.htm. Fiind vecini, tindem sa denigram tarile apropiate, gen Ungaria, Bulgaria, Moldova. Dar cine a ajuns intr-una din aceste tari a avut parte de o experienta foarte frumoasa si a plecat incantat de locuri si oameni. In ultima perioada, romanii au realizat ca au ce sa vada si in Bulgaria, iar Valentin ne-a spus ca se mananca foarte bine si sunt o gramada de locuri frumoase, daca nu vrei sa pleci prea departe de Bucuresti.

Cealalta super idee, turul de fotografie, http://www.velvettours.com/content/our-tours/photography-tour---25.htm, ma incanta peste masura. Doar stiti de ce, ca Dani asta face! Hehehe! Ca vorbeam de cinismul meu proverbial, sa va zic ca in acest tur m-as duce cu ochii inchisi??? Maine?? De ce? Pai Dani nu pune mana pe aparat in concediu decat daca ma rog de el sau vreau sa imi faca fotografii cu Mariuca. Toate peisajele sunt realizate de catre mine, toate micile detalii sunt surprinse de catre mine si mai am putin si ma apuc de invatat sa devin fotograf peisagist.

Una peste alta, daca vreti un tur customizabil 100%, daca vreti sa aflati locuri care chiar merita vizitate, locatii unde se mananca excelent (asta va fi bonus din partea casei, ca v-am povestit aici cat de bine se pricepe Valentin sa gateasca si sa aprecieze mancarurile bune!), puteti contacta Velvet Tours la office[at]velvettours.com. Sau pe mine, ca nu iau comision, promit!

O alta premiera...

Dupa ce ieri, inainte sa ne apucam de dulceata, am facut un nou fel de mancare, cu somon, pangasius si legume, astazi a venit capul familiei de la fishing & hunting. Bine, de vanat n-a vanat nimic, poate doar vreo doua muste, dar de pescuit a pescuit pentru vreo 2 ani!

Au fost patru baieti-cucuieti, Dani, Valentin, Sorin si nasu' lui Valentin si au impartit frateste, cred eu. Cert e ca Dani a intrat pe poarta cu 5 somni - imensi! - si un crap. Crapul si un somn au ajuns la o vecina de langa noi, ca e bine sa dai de pomana, iar acasa au ajuns 4 somni vii.

Dani le-a taiat capetele, dupa 40 minute de la crima inca mai dadeau din mustati, apoi am chemat-o pe mami sa ii eviscereze. O ora am muncit la ei, eu am ajutat-o cat am putut, dar greul l-a dus ea.

Cu aceasta ocazie imi retrag cuvintele legate de dulceata. Voi mai face dulceata ca e super usor!

Una peste alta, sau un peste (a se citi cu diacritice) peste altul, am scos 1,6 kg. de capete (o sa i le dau Miei maine, ca tot iese Titel din spital, se pare, sa faca o ciorba) si 1,5 kg. de file.

Nu stiu daca stiti, dar somnul nu are solzi si nici oase in afara de coloana vertebrala. Asa ca file-ul este numai carne, nu mai trebuie sa fac nimic. Decat o super reteta sambata cand o sa invit juma' de cartier la masa.

PS: Mariuca a mancat de a spart pestele cu legumele, asa ca ma bucur ca ei ii place. Sambata sper sa faca la fel, cu somnul.

Acum fug sa o scot pe Dochita si sa fumez o tigara cu al meu tata.

SOMN usor, ca al meu e inghetat!

Am facut dulceata!

Da, eu!

Pentru prima oara in viata!

Tot am zis de cateva zile ca as vrea sa fac o dulceata de cirese, visine sau combinata. Mami a primit 5 kg de cirese, din cei doi visini din curte a adunat 97 de visine (pe numarate si pe luate!), adica vreo 250 grame, noi mai aveam cam un kil' de cirese, iar din visinul lui Cris am adunat pana in 150 grame. Pe-alea nu le-am mai numarat, dar sa zic ca au fost vreo 40 la numar.

Si uite-ne pe noi, pe la 6 aseara, ca ne-am apucat de spalat, scos samburi, rupt codite, masurat, cantarit, spalat borcane. La 9 am pus la fiert primele 2 kg si il asteptam pe Dani cu zahar si gelfix pentru restul de fructe. Dupa 6 ore apoteotice de munca sustinuta, am scos 6 borcane mari si 8 mici. Sunt obosita, dar fericita! Prima mea dulceata asteapta sa fie mancata! Bine, intai asteapta sa fie racita, apoi depozitata si de-abia apoi mancata. Voi veniti cu untul, ca painea e din partea casei, facuta la super masina mea de facut paine!

Vorbind de paine, si-au luat si Rux cu Valentin masina de paine si sunt foarte incantati. In seara asta Rux facea paine cu masline. Eu dupa ce am gasit reteta aia cu lapte si am imbunatatit-o cu mac, am ramas fidela. Tot am zis ca o sa mai incerc si alte variante, dar mai astept. :)

Intre timp (pentru ca de ceva vreme tot cautam in disperare o tema pentru Blog Director de Gradinarit care sa imi placa si care sa functioneze) am instalat o noua tema si am customizat-o. Am invatat chiar niste linii de cod in html si sunt extrem de mandra pe chestia asta! Daca vreti sa vedeti cum arata noua infatisare, va invit pe toti pe http://blog-director-de-gradinarit.blogspot.com/ sa o vedeti si sa o admirati. Daca vreti sa va dati cu parerea, lasati un comentariu sau votati, ca am si un sondaj de opinie.

Acum ma duc sa ud rosiile, ca pana acum am fost ocupata cu dulceata. "Sweet" home pentru ca miroase in toata casa a cirese si visine. A, si daca vreti sa va spun ce ingrediente am mai pus in dulceata (secrete), sa ma anuntati!

Vesti bune

Ziceam ca sper sa vin si cu vesti mai bune. Deocamdata nu stim alte amanunte despre domnul Titel, speram ca totul este ok cu dansul, dar am altele de povestit.

In primul rand, Mariuca schimba canalele la televizor chiar acum, si-a dat singura pe Hunting&Fishing. Intamplare, evident, ca era deasupra Minimax. :)

Eu am camera foto, ieri am ridicat-o si downloadez fotografiile si filmuletele ramase pe card. Pana scriu acest post, sigur voi avea cateva fotografii cu Mariuca, sa va delectez si pe voi.

Service-ul Canon este aproape de parcul IOR, asa ca ieri am facut o escala acolo. Cris imi spusese sambata trecuta ca a fost acolo sa se vada cu o prietena si a ramas nu incantata, absolut blocata de ce a vazut in acel parc. Ca e incredibil, fiecare loc de joaca e diferit, sunt multe banci, umbra si tot asa.

Daca eram la o aruncatura de bat de el, am zis sa vedem si noi cum e acolo. Ca 23-ul il vazusem saptamana trecuta, cand am dus camera. Avand in vedere ca am copilarit in 23 si n-am mai fost de cand era Dragos mic pe acolo, mi s-a parut superb, o transformare mare de la ce era si ce este. Iar comparatia cu Moghiorosul e deloc magulitoare pentru cel din urma.

In schimb, ieri dupa-amiaza am declarat: IOR-ul e cel mai tare! M-a dat pe spate si am ramas profund uimita. Gigel Negoita, ca nu stiu ce prenume are nea primaru' din sectoru' 3, a facut ceva splendid.

Mi-a parut rau ca nu am stat decat 3 ore, de la 4.30 la 7.30, dar Mariuca era deja foarte obosita si i-am depasit oricum ora de somn cu juma' de ora. Mai ales ca la 8 era o piesa a teatrului Masca, iar repetitiile m-au facut sa aplaud si sa strig "bravo" de mai multe ori. Nu stiam ca Malaimare are si voce, dar am aflat si am fost placut surprinsa. I-am filmat (deh, am camera, daaa?) cand cantau si am decretat ca voi cumpara bilete la spectacolul lor. http://www.masca.ro/, pentru cine nu stie.

Am fotografiat totul, am ascultat muzica la difuzoarele din parc (instrumentala), ne-am mutat la 2 locuri de joaca, am vazut fantanile arteziene, ne-am plimbat, a fost SUPER!

As vrea sa mai repet experienta cat de curand, dar, din pacate, e foarte departe acest parc de noi. Si pierdem cam 1 ora si jumatate dus-intors. Deci ori plecam de dimineata devreme si stam o zi intreaga acolo, ori deloc.

Sa vad daca a terminat camera de rasnit... 60 din 107. Ooooof, ce multe erau!

La al doilea loc de joaca, a venit o... si aici am nevoie de ajutor, va rog... cum ar trebui sa spun? Tipa, domnisoara, tanara, pustoaica? Daca zic "tipa", suna cam de cartier, domnisoara inseamna ca eu sunt doamna (bai, pan-aici, sunt doamna, daaa?!), tanara inseamna ca eu sunt batrana (am eu 30 ani, da' batrana nu sunt!), iar pustoaica e fi-mea!!

In fine, ati prins ideea... o studenta la Sociologie a venit sa imi ia un interviu. Pregateste lucrarea de licenta despre perioada sarcinii. Avea niste intrebari scrise pe hartie si a venit cu un reportofon minuscul. Am vorbit vreun sfert de ora si puteam mai mult, dar am zis sa le mai las si pe celelalte mamici, sa fie mai multe pareri.

Iar Dragos vrea sa dea la Psihologie la facultate. Cand am citit cu el programa de studiu, asa m-a apucat un dor de facultatea asta, dorinta a mea mai veche... iar studenta m-a facut sa visez ca as putea sa ma inscriu si la a doua facultate, ca una si un master nu-mi ajung. Nu va ziceam eu ca sunt wonder woman? Super-mama? A, si la sfarsitul lui septembrie vom avea si Bride Parade 2. Si trebuie sa ma apuc de pe acum de lucru.

Mai aveti niste laude prin geanta??? Tot la post restant, va rog! Ca au ajuns toate si nu va costa nimic!

Un necaz...

Alaltaieri, domnul Titel, care lucreaza la noi in curte, a facut un infarct. I s-a facut rau, s-a asezat pe iarba, noi n-am stiut nimic. Cand si-a dat seama Mia, sotia dansului, ca sta cam mult dupa casa, s-a dus dupa el si era trantit in iarba. Dani a zis sa il duca la spital, dar Titel a zis ca se simte mai bine, ca il doare in piept, dar sa-l duca acasa.

Ieri dimineata, Dani s-a dus pana la ei sa le duca niste ciorba, ca cu o seara inainte le dusese niste apa minerala si niste suc. El se simtea din ce in ce mai rau, asa ca au plecat la medicul de familie. De acolo aveau trimitere la Malcoci, care tot policlinica era. Eu am propus sa fuga la urgenta, la Municipal, ca la Malcoci iar mai pierdeau cateva ore bune.

La Municipal i-au facut o analiza de sange si astfel au aflat ca a facut cel de-al treilea infarct, primele doua fiind in 2000 si in 2004. Ca atare, de urgenta, l-au internat la terapie intensiva.

Azi e mai bine, l-au scos de la monitorizarea computerizata si l-au mutat in alt salon. Acum astept sa se intoarca Dani acasa si sa aflu noutati, pentru ca la telefon nu prea am putut vorbi.

Asta ne-a cam dat peste cap, pentru ca e un om de treaba, muncitor si era posibil sa i se intample ceva mai grav.

Sper sa vin cu vesti mai bune. Incerc sa ma duc sa imi iau si camera de la service, ca m-au sunat alaltaieri ca e gata.

Apus superb

Am fost pe terasa pana acum 1 minut si acum am intrat in casa, pentru ca nu mai aveam baterie la laptop si mi-era lene sa aduc prelungitorul.

Si ce-mi vazura ochii?? Un superb apus de soare, ca in povesti! Cerul la orizont este rosu cu portocaliu, mai sus putin este mov si apoi albastru deschis, albastru si albastru inchis sus de tot. Este incredibil de frumos!

Noi am fost pana la Bran, intr-o excursie de-o zi, unde a fost cald si frumos, soare, iar aici a plouat cu galeata. Ne-am ales o zi perfecta pentru a pleca!

Mariuca a luat masa in oras, aseara am culcat-o la 10 (!!), iar la 7 era in picioare si vorbea. A vorbit non-stop si nu exagerez cand spun asta! Nu stiu, dom'le, cu cine o semana, hahahaha! A spus multe cuvinte noi, inteligibile pentru noi adica, a alergat, s-a jucat intr-o casuta de la pensiune, a mancat absolut tot ce i-am dat.

Aseara am mancat la Vila Bran, pe care o recomand oricui. Aici gasiti toate detaliile: http://www.vilabran.ro/. Au asa, ca sa va faceti o idee: 11 vile si o casa taraneasca, 2 restaurante, o stana autentica traditionala. Parc natural cu pomi fructiferi, hamace si bancute, caprioare, cerb, iepurasi, pauni, fazani, loc de joaca pentru copii (interior si exterior), echitatie (cai si ponei), teren de tenis de camp – bitum, miniteren de baschet, masa de biliard, masa de ping – pong, sala de sport cu aparate de fitness, tiroliana, panou de alpinism, tir cu arcul, teren de petanque, mini golf, mini teren volei, tenis de picior, darts. Toate acestea sunt incluse in tariful de cazare. Care nu este mare deloc. Pleaca de la 700 mii si poate ajunge la 2 milioane jumatate pe noapte, in functie de vila pe care o alegeti.

In restaurantul traditional este muzica folk, sunt dansuri populare romanesti/grecesti, scenete de teatru, petreceri cu DJ, karaoke.

Asaaaaaa... in interior, la etaj, au un horn unde la baza se face focul, iar de sus curge pe exterior apa. Mariuca era fascinata. Radea, alerga in jurul hornului, baga manutele in apa. Cand a inceput muzica, s-a dus Dani cu ea pana acolo si se uita, canta, radea, facea cu mana. A facut spectacol acolo!

La parter au o grota unde este captat un rau, care curge prin restaurant si se strange in jurul unui al doilea horn.

La exterior, pe coama dealului este o terasa imensa, de unde vezi toata valea Branului, inclusiv castelul. Alte 2 sau 3 terase sunt in restaurant, sus, la etaj. La fel, cu o priveliste superba.

Nu am stat nici de data asta acolo, ca nu mai erau camere, dar nu am ratat cina la ei. Daca ajungeti pe acolo, sa-mi spuneti daca v-a placut.

Tragedie la Clinceni

Din pacate, comandatul aerodromului Clinceni, care se afla la o aruncatura de bat de noi, a cazut cu avionul in seara asta.

Inainte sa o culc pe Mariuca l-am vazut cum survoleaza deasupra casei noastre. Toata saptamana s-au pregatit pentru un miting aviatic, au fost si cate 5 avioane in formatie, faceau looping-uri si alte demonstratii aviatice. Fara sa urmaresc stirile, mi-am dat seama ca va fi miting sambata, pentru ca au fost foarte multe.

Iar in seara asta, s-a intamplat o tragedie. Avionul a avut probleme, lumea l-a urmarit cu privirea, pilotul nu a mai putut face nimic, ca atare s-a prabusit in camp (si cred ca aici este meritul pilotului!), la un kilometru de pista. Am vazut pe la 8.45 un elicopter si eram sigura ca Realitatea este la fata locului. Ai mei au deschis televizorul si, intr-adevar, filmau din elicopter locul dezastrului.

Mitingul de maine s-a anulat, echipa Smurd este acolo, politisti, criminalisti si o groaza de oameni. Politia a oprit total traficul catre aeroport, inclusiv pentru presa.

Dani m-a anuntat ca a primit pe mail stirea, le-am zis si parintilor mei si cand povesteam am spus ca sper ca pilotul sa se fi salvat. Probabil a murit incercand sa salveze oameni si case de la un dezastru mai mare.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Canon, my love!

Am dus Canon-ul meu la reparat... si sunt suparata rau. Are nevoie de un obiectiv nou. Ca de unde avem nisip si in chiloti, la propriu si nu glumesc, am gasit nisip in pampersii Mariucai, a prins si Canon-ul meu niste nisip la lentila, ca atare "lens error". O banala eroare care ne costa 2 milioane!!!! Ca trebuie inlocuit obiectivul.

Dar sa privim partea pozitiva a lucrurilor. Ca asa-mi place mie! O camera noua costa in jur de 5 milioane, iar diagnosticul la service a fost gratuit. Dureaza pana "sometime" saptamana viitoare, dar se rezolva cu bine si cu camera intreaga in mainile mele.

Poate pana atunci nu vom mai avea nisip in fata casei, in casa, in pat si in alte locuri mai putin umblate. Dar slabe sperante! Stiti cum se intampla deseori, cand o dai dintr-una intr-alta? Asa si noi! De la pusul bordurilor la scosul pavelelor, de la o noua zona pentru flori in pavaj la refacut soclul, de la bordura doar pana unde erau pavelele (in stanga casei) la trotuar pe langa casa si in stanga casei si in spate (ca aveam doar pe 2 laterale jumate'), de la o zona unde vroiam doar flori, la rasaduri de rosii, vita-de vie in toamna, de la pus gresie pe soclul magaziei la realizat o alta zona verde in stanga ei... mai vreti? Ca mai am!

Vom nivela pamantul pentru a repune in functiune piscina, buni i-a facut cadou un leagan si trebuie sa ne apucam de realizat cadrul, am cumparat nisip (iar aduc vorba de nisip!!!) pentru pavele si vom avea si pentru locul de joaca, am primit cadou un mini-tobogan, iar daca Mariuca nu primeste o masuta cu 2 bancute, atunci le vom face din lemn. Ca doar fetele noastre trebuie sa se joace in vara asta, ca pana acum doar le-am amenintat, hehe!

Si fetele ma intreaba pe unde sunt... in zona, sa zic asa. Citesc pe sarite, scriu post-uri seara, dupa ce doarme Mariuca, asta daca nu sunt prea obosita si pic franta in pat cu o carte in mana. Acum citesc "Ultimele 6 minute" si pare interesanta.

Super-mama ce sunt eu! Astept laude la post restant, va rog!

Am castigat o carte de povesti!

UPDATE: Aveam de ales o carte din mai multe posibile, asa ca am ales de la editura Corint Junior, "Atlasul Animalelor". Mi s-a parut foarte interesant, cu multe desene colorate, cu animale disparute, animale din Antarctica... si tot asa. Cred ca o sa-i placa mult Mariucai!


Ca tot vorbeam de cartile copilariei noastre, "Cotidianul" a avut un concurs. Trebuia sa lasi un mesaj in care sa povestesti despre cartile pe care le-ai citit in copilarie, sa spui doua vorbe despre ele si puteai sa castigi o carte de povesti. Aveti mesajul meu, castigator, mai jos:

"Cartile copilariei mele
Frumoasa incercare pentru noi toti, sa ne aducem aminte ce ne-a placut sa citim. Imi aduc aminte in valuri, pe unele dintre ele i le citesc fetitei mele de 1 an si 4 luni acum. Tatal meu are aprox. 3.000 volume in biblioteca, asa ca nu am avut probleme in a gasi ceva pe gustul meu, la orice varsta ma aflam. Am citit chiar si la lumanare sau la lanterna, cand ar fi trebuit sa dorm!

Habarnam si prietenii sai - ilustrata simplu, gen schite de desen, il uram pe Habarnam ca nu face si nu stie nimic. Pe fetita mea nu o intereseaza, cred ca tot el e de vina! Apoi Doctorul Aumadoare. Foarte frumoasa carte! Plina de povete comuniste, dar recitind-o tot acum, mi s-a parut o carte care iti aduce in prim-plan un set de reguli de bun-simt si iti insufla o dragoste de animale absolut necesara unui om asa cum ne dorim sa fie copiii nostri. E si un cal cu 2 capete acolo, Tragempinge. Foarte haios! Vorbeste pe limba lui, dar doctorul intelege ce spune el. N-ati vrea sa puteti si voi? Ciresarii mi-a deschis apetitul pentru cartile de suspans si mi-am dorit sa devin criminalist sau sa dezleg un mister antic. Ca atare, am virat spre fantezie si m-am oprit la Jules Verne. Copiii capitanului Grant, niste copii care incearca sa isi salveze tatal, dupa ce au gasit un bilet in burta unui rechin. Si ca sa nu fie scurta cartea, au gasit doar o parte a locatiei unde naufragiase tatal lor. Oricum are happy end! Tot cu un capitan la varsta copilariei, 15 ani, si aventurile lui m-am delectat cam in aceeasi perioada. Basmele lui Ispirescu sunt monumentale. Ce interesant ar fi sa avem si noi tinerete fara batranete si viata fara de moarte! Sau plictisitor? Sau sa avem niste mere de aur? Eheeei... Print si cersetor - iarasi multe invataminte pe care le poti trage dintr-o singura carte. Aventurile Baronului Munchhausen sau cum nu trebuie sa minti in viata! Parintii te invata, iar tu fixezi cunostintele prin lectura si prin asocierea cu personajele descrise. Hans Christian Andersen, nascut acum 204 ani, cu multe povesti si povestiri scrise pentru copii - Cenusareasa, Mica Sirena, Degetica, Soldatelul de plumb, Punguta cu doi bani. Toata lumea isi aminteste actiunea, asa ca nu insist asupra lor. Fram, ursul polar. A, sau Cuore. Un baietel scria despre viata lui la scoala si in afara ei intr-un jurnal, asa cum am facut cu totii. Titluri mi se invalmasesc in cap si surad: Jack si vrejul de fasole, Danila Prepeleac, Cartea Junglei, Alba-ca-Zapada, Ursul pacalit de vulpe, Tom Degetel, Ivan Turbinca, Haraaaap Alb, daaaa, Scufita rosie, Hainele imparatului, Muc cel mic, hehe, Fetita cu chibriturile, Greuceanu.

Oooo, nici nu am crezut ca pot enumera in cateva minute atat de multe povesti. Ori eu am citit mult, ori sunt foarte multe povesti extraordinare. Si toate, absolut toate, au cate un sfat, doua, trei, au povete si pilde. Copiii sunt invatati ce e bine si ce e rau, sunt purtati de personaje in lumi fermecate si le stimuleaza imaginatia. Nu ai voie sa te joci cu chibriturile, nu ai voie sa minti, trebuie sa inveti. Exact ce spuneam, cartile ii ajuta pe parinti sa isi educe copiii si nu cred ca un desen animat sau un joc pe pc le pot inlocui. Frumusetea lor ar trebui transmisa din generatie in generatie si parintii au datoria morala sa transmita copiiilor pasiunea si dragostea de carte."

Povestile copilariei

"Adevarul" a scos incepand de saptamana trecuta o colectie cu carti de povesti Disney. Au inceput cu "Cartea Junglei" si ieri au scos "101 Dalmatieni". Mariuca este absolut fascinata de aceste carti. Ii povestesc in fiecare zi, mai ales ca zilele astea tot a plouat si am stat in casa. Aaaaa, nu, nu de ploaie ne-am speriat noi. Dar in fata casei e santier, sunt scoase toate pavelele si nisipul este ud. E destul de greu sa faci un copil de 1 an si 4 luni sa inteleaga ca nisipul e ud si nu are voie sa se joace sau sa stea pe el. Am reusit de cateva ori, dar prefer sa nu ne certam :D, asa ca am iesit doar pe terasa sau am stat in casa.

Da paginile frumos si asteapta sa ii povestesc ce vede. Iar pe spate, pe coperta, sunt toate cartile si ii spun toate titlurile. Cand i-am zis prima oara "Peter Pan", nu stiu daca ma credeti sau nu, dar a reactionat foarte haios. Parca a vrut sa-mi spuna ca a auzit ceva intr-o alta limba, cumva de ea nu a mai auzit pana acum. Da, stiu, puteti spune ca nici cuvantul politehnica nu l-a auzit vreodata, dar asta a fost senzatia mea, ca ea s-a prins ca nu am spus ceva in romana.

Buni ne-a informat ca este omor pe aceste carti, chiar si "Adevarul" a scris un articol ca lumea sta de la ora 6 a.m. la coada, ca sa prinda masina care aduce ziarele, sa fie siguri ca vor cumpara. De ce? E simplu! Pentru ca aceste carti, chiar daca sunt mai subtiri si nu au intreaga poveste, costa, totusi!!, 120.000 lei. Iar o carte pentru copii costa cel putin 300 mii. Si ca sa gasesti aceste povesti, trebuie sa bati in lung si in lat multe librarii.