Urmărește-mă și pe Facebook!

miercuri, 18 noiembrie 2009

Sunt chiar amuzata de vocea mea!

Suna ciudat, amuzant si zici ca cineva ma strange in permanenta de gat. Asta in rarele momente in care chiar vorbesc!

Dupa cum va spuneam, am laringita. Dar se cam intrece madame cu gluma!! Nu mi-am revenit deloc, cu toate ca mananc Hexoral pe paine si inca niste pastile.

Mariuca se uita ciudat la mine, Dochia nu imi raspunde la comenzi, mami a zis ca noroc ca ma vede, ca altfel nu poate sa imi asocieze noua voce cu fata, mama a crezut ca face cineva o gluma la telefon si ca nu sunt eu, Dani ma incurajeaza si imi zice ca acum chiar am voce de tractorist, cum mi-a spus acum 6 ani prietenul nostru din Grecia.

La targ a trebuit sa le spun tuturor ca nu am nimic contagios, ca e o banala laringita, interviul de la Euro Channel cred ca a fost taiat pana la urma, ca se auzea rau de tot... la telefon nu mai zic, ca primesc numai compatimiri.

Frumos, nu-i asa? Bine ca pot sa scriu sms-uri, mail-uri si post-uri. Dar daca aveam si mana dreapta in ghips, ca acum cativa ani??

Dar eu cred ca asa realizam importanta lucrurilor "date" si apreciem fiecare zi din viata la maxim. Poate lucruri de genul asta ne deschid si mai mult ochii sau ar trebui sa ni-i deschida. Cand vorbesti numai cu mainile, cand te speli cu mana stanga pe dinti si cand te inchizi la pantaloni timp de 30 minute... realizezi ca nu e de gluma. Si ca exista oameni pe lumea asta care nu se plang, cu toate ca nu au o mana, un picior sau nu vorbesc.

Acest post le este dedicat!

Niciun comentariu: