Urmărește-mă și pe Facebook!

luni, 27 octombrie 2014

De ce ma bucur de locul 6?

Da, chiar asa, de ce ma bucur ca Mariuca a luat locul 6 la individual si 4 la ansamblu?

Pai este foarte simplu! Pentru ca este o realizare oricum ar fi. Sa te pregatesti pentru un concurs, sa ajungi la el, sa nu clachezi psihic sau fizic (este foarte simplu sa o faci la 6-7 ani), sa intri, sa iti faci treaba si sa iesi cu capul sus de pe covor... este o mare realizare.

Mariuca face ritmica de anul trecut din martie, deci de mai bine de un an si jumatate. Anul acesta a fost la 3 concursuri, cel de la Arad din acest week-end fiind cel de-al treilea. Evolutia ei a fost foarte frumoasa, iar progresele vizibile cu ochiul liber. De la Constanta, de cand nu am mai vazut-o lucrand, mi se pare ca a castigat foarte multe; in primul rand incredere. Elementele tehnice, pentru un profan ca mine, mi se par reusite, in special pirueta tripla. Mai are de lucrat la gratie. ;)

Insa ea lucreaza intensiv. Nu face performanta. Nici nu ar avea cum, cu doar 6 ore pe saptamana. Ca sa intelegeti si voi de ce m-am bucurat de locul 6... Celelalte, care au iesit inaintea ei, lucreaza intre 4 si 6 ore pe zi, minim 5 zile pe saptamana. Deja facem comparatie intre 20-40 ore pe saptamana de antrenamente si 6-8 ore pe saptamana. Locul 6 nu mai suna chiar asa de "mic", nu-i asa? :)

Dar chiar daca ar suna prost si mic, nu stiu, de fapt, de ce ne mai bucuram la orice alta chestie "neaurita". Nu stiu de ce ma bucur ca Mihaita spune mama, ca merge singur, ca mananca bine, nu stiu de ce ma bucur ca Mariuca are reusite la scoala sau la gimnastica, nu stiu de ce ma bucur ca prinde repede o limba straina.

De fapt, nu stiu de ce ne mai bucuram in fiecare zi. Oricum, viata este de doi lei, asa ca mai bine sa ramanem in pat, sa ne punem cenusa in cap si la naiba cu toate astea, totul este trist in jur!!!

Si pentru ca vreau, totusi, sa termin acest post intr-o nota optimista, am scanat fotografiile pe care le-am cumparat de la Arad. Dupa cum am spus si pe Facebook, eu sunt extrem de mandra de ea! :)


Imaginile sunt realizate la Cupa Rotaract, in Arad, in 25 octombrie 2014, de catre fotografii autorizati.






4 comentarii:

Simona Dinca spunea...

Si eu sunt mandra de ea, Bravo Mariuca!!!
Nu conteaza pe ce loc iese, nu conteaza cate medalii primeste. Pentru noi, pentru parinti. Cel putin nu acum si nu la acest nivel. La acest nivel este de laudat gradul de concentrare si sustinerea "examenului/lucrarii" in sine.
Si Matei a participat sambata trecuta, pentru prima oara in viata lui, la un concurs de ...romana. A facut 90 din 100. Stiam ..Dar am fost si sunt atat de mandra de el!!! Mai ales ca stiu cat s-a framantat din cauza acestui concurs.

Unknown spunea...

Simo', este greu sa le explici unor oameni, chiar daca sunt parinti si ei, cum sta treaba cu bucuriile simple! ;)

Bravo si lui Matei, primul concurs este cel mai greu, dupa aceea totul va deveni mai usor! :)

Loredana spunea...

Felicitari! Ce frumoasa si gratioasa este! Ai, cu siguranta, de ce sa fii bucuroasa!

Personale spunea...

Va felicit din toata inima.
Daca nu ar fi si ceilalti concurenti nu ar exista nici cei de pe primele locuri.
Conteaza participarea, antrenamentul care se afla in spatele reprezentatiei si faptul ca avem ce invata de la cei mici.
Ambitie, performanta, perfectiune
Depinde acum ce veti face pe viitor si daca ea isi doreste sa aleaga acest drum.
E un bun inceput si chiar merituos
Mult succes!