Primul post de acum 2 ani!

Cum am promis, am inceput sa recitesc postarile de pe celalalt blog. Evident, mi-a atras atentia, chiar primul post. O sa dau un copy-paste mai jos, pentru ca este la fel de actual ca si acum 2 ani.

Enjoy!

<<Azi, inaintea "some-ului"...
21 septembrie 2006

Acum vreo 10-12-14 ani, jurnalele se tineau in scris, dar nu pe web. Alegeai cele mai frumoase caiete pe care le aveai (eventual primite de la matusa din strainatate) si scriai sus, mare, data si eventual ora. Si apoi incepeai sa scrii. Existau 2 variante de compunere: 1. te adresai jurnalului ca si cum era prietena ta cea mai buna sau 2. vorbeai cu tine (dedublarea personalitatii, ar spune unii).

La inceput, aveai de gand sa scrii in fiecare zi. Cand nu aveai nimic interesant de spus, scriai "astazi nu s-a intamplat nimic notabil de mentionat" si asteptai sa scrii maine. Dupa un timp, te cam plictiseai, erai obosita si/sau nu aveai chef si scriai la sfarsit de saptamana pentru toata saptamana care se terminase.

Jurnalul se tinea "la pastrare", intr-un loc pe care il credeai numai de tine stiut, dar pe care mama cu siguranta dadea peste el cand facea curatenia de toamna sau de Paste. Mie nu mi l-a citit niciodata. Dar nu era nevoie, pentru ca ii povesteam ore in sir totul. Si ea ma asculta atenta. Punea putine intrebari, de control. Imi placea la nebunie ca nu ma descosea! Nici acum nu o face. Ma gandesc ca uneori nu ma intelegea sau ca era mirata sau ca era obosita si nu avea chef de sporovaiala mea sau ca avea alte probleme mult mai mari pe cap. Dar niciodata, niciodata, nu mi-a aratat-o.

Acum totul e "la vedere". Citesti ce scriu altii, te amuzi, te intristezi, visezi, faci paralele. Si totul se petrece departe de tine. Nu mai vezi reactiile, nu mai auzi comentariile, nu te simti prost. Am primit acum vreo cativa ani un mail de la o fosta colega de liceu. In mail era vorba de cum afli daca esti in anul x - 2004, parca. Ca tii legatura cu fostii colegi numai prin mail-uri - si asta numai cand le trimiti "fun"-uri, ca nu mai stii numerele de telefon , ca parintii si prietenii tai au cel putin 2 mobiluri, ca mancarea cea mai buna e aia la microunde si alte cele de genul asta. Nu vi se pare adevarat?! Am ajuns sa aflu ca o alta fosta colega de liceu e insarcinata si apoi ca a si nascut prin intermediul mail-ului, varul meu ma intreaba pe mail ce fac si ce se mai aude cu viata mea, prietenii mei vad niste poze cu mine pe mail, alti prieteni imi dau sms-uri, iar cu Dani vorbesc pe messenger cand suntem la birou. Imi da link-uri despre lucruri interesante, luam decizii despre casa pe mess, radem, glumim...

Inainte ne fluieram in fata blocului "mama lu' cutare, il lasati pe cutare afara?"... Acum ne dam bip-uri. Si bip-ul inseamna ca astepti ca celalalt sa-ti inchida, sa stii ca a auzit bip-ul.

Va aduceti aminte unde fumam cand eram mai mici? In spatele blocului sau la batator. La bucata, da? Ca nu ne permiteam un pachet. Ieri seara ma duc la magazinul "din colt" si cer si eu 2 cutii de lapte, 4 oua si o margarina. Si vine o pustoaica dupa mine si cere 4 tigari la bucata. Prima mea reactie a fost "oare cati ani o avea?". Apoi am ras. Oare asa gandea si sora lui Petreanu (care avea magazinul de langa paine) cand ne duceam la ea si cumparam tigari? Sau se obisnuise?

Colega mea de birou a primit o melodie. Pe mail, evident. Ii zic ca o vreau si eu. Imi spune: vezi ca am pus-o pe "common", adica pe server-ul unde putem pune orice in folder-ele cu numele noastre. Super tare! Mi-aduc aminte ca noi faceam schimb de cd-uri si casete "pana maine, ca si eu vreau sa ascult". Si invatam engleza din versuri. Acum "search google" e tot ce iti trebuie. Daca nu stii un cuvant, nu-i nimic - dictionare.com si te-ai scos. Sau poate vrei sa traduci ceva. Dani a luat nu-stiu-ce in rusa, probabil un manual de utilizare la unul din multele aparate din casa noastra. Si a stat vreo cateva ore bune pe net sa il traduca cu babel fish din rusa in engleza. Acum 10 ani si ceva, tati ma intreba daca nu exista un program pe calculator care sa stie toate cuvintele din micul dictionar enciclopedic. Nu stiu de ce naiba i-au spus "mic", ca puteai omori un om cu el. Si incearca sa ii explici ca nimeni pana acum nu s-a gandit sa faca chestia asta. Si ca daca vrea, poate sa fie el primul. N-a fost. N-a vrut. Dar ideea ii incoltise. Saptamana trecuta am fost cu firma intr-un team building. Pe autocar am jucat mima. Au fost date niste cuvinte pe care unii dintre noi nu le stiau bine. Atunci colegul meu Calin a zis sa asteptam putin, si-a scos palm-ul, a intrat pe gprs si a accesat dex online. Aveam semnal si eram fericiti. Pentru ca, cu cateva ore inainte, nu avusesem deloc. Eram in Cheile Sohodolului. Facusem catarare si mountain bike. Cand am plecat, cu acelasi autocar, le-am spus tuturor sa verifice daca colegul de camera e langa ei, pentru ca daca nu observam ca lipseste cineva, nu are cum sa ne sune. Pe vremuri se striga lista si eram numarati de cele doua profe'.

Am intrat mult prea adanc in amintiri... si e prea devreme. Dar mi-a placut!>>