Fotografiile sunt realizate de catre Dani, daniel:photography. El l-a avut ca fotograf-asistent pe Bogdan Manescu.
Urmărește-mă și pe Facebook!
joi, 21 mai 2009
Fotografii BRIDE PARADE!
Fotografii de la BRIDE PARADE, dedicate voua, celor care ne-ati sustinut, care ne-ati indemnat sa mergem mai departe, sa aducem ideea lui Dani in prim-plan. Si ce prim-plan!!!!!! De la Associated Press la Reuters, de la Washington Post la Examiner, de la PRO la Realitatea, de la Jurnalul National la Evenimentul Zilei!!!
Fotografiile sunt realizate de catre Dani, daniel:photography. El l-a avut ca fotograf-asistent pe Bogdan Manescu.
Fotografiile sunt realizate de catre Dani, daniel:photography. El l-a avut ca fotograf-asistent pe Bogdan Manescu.
Magicienii
Acum cateva luni am citit o carte deosebita, Magicienii, scrisa de catre Christopher Priest. Am ales sa va vorbesc despre aceasta carte pentru ca am aflat de la fratele meu, Dragos, ca exista si un film cu titlul Prestige. El l-a vazut pe HBO. Si mi-am adus aminte ca e o carte incadrata in genul SF, dar care merita citita si traita. Este vorba despre rivalitatea dintre doi magicieni, Alfred Borden and Rupert "Robbie" Angier, privita prin ochii nepotilor lor. Ei s-au urat de moarte, iar ura lor a trecut generatiile datorita jurnalelor pe care le-au tinut.
Adevarul este ca finalul este oarecum science-fiction, pentru ca teleportarea lui Angier nu s-a realizat complet. Borden a intrerupt curentul electric al aparatului realizat de Nikola Tesla si astfel, umbra lui Angier se plimba si astazi printre noi.
V-ati intrebat vreodata cum se realizeaza trucurile? Iluziile? OK, prestidigitatiile implica multa munca si rapiditate, dar cum ajungi sa gandesti o iluzie? Cum iti vine ideea de a plasa o oglinda aici sau de a realiza un mecanism care sa te ajute sa respiri sub apa? Cum iti vine ideea sa lipesti cheia lacatului de la catusele pe care le ai la maini pe piele si sa o vopsesti in culoarea pielii?
Sunt o gramada de intrebari, iar noi nu avem acces la raspunsuri. Altfel nu am mai aprecia trucurile, nu-i asa?
Aseara, pe PRO, l-au strivit pe un tip - nu stiu cum il cheama, sub un buldozer, el stand pe burta, pe sticla sparta, sub ochii unor martori. Nu avea nicio taietura pe corp, evident ca nu a patit nimic si a iesit zambind de acolo. Bai, ma lasi...???? Noi ne-am dat cu parerea ca avea ceva elastic sub patura pe care a stat, dar iti trebuie si o doza de nebunie sa faci asta. Oricum nu vom afla, probabil niciodata, raspunsul la intrebarea "cum a facut-o?".
Asta este arta magiei, arta a secretelor pastrate cu sfintenie, a pacalelii spectatorilor ridicata la rang inalt, a geniului creator de iluzii.
Enjoy the book!
Adevarul este ca finalul este oarecum science-fiction, pentru ca teleportarea lui Angier nu s-a realizat complet. Borden a intrerupt curentul electric al aparatului realizat de Nikola Tesla si astfel, umbra lui Angier se plimba si astazi printre noi.
V-ati intrebat vreodata cum se realizeaza trucurile? Iluziile? OK, prestidigitatiile implica multa munca si rapiditate, dar cum ajungi sa gandesti o iluzie? Cum iti vine ideea de a plasa o oglinda aici sau de a realiza un mecanism care sa te ajute sa respiri sub apa? Cum iti vine ideea sa lipesti cheia lacatului de la catusele pe care le ai la maini pe piele si sa o vopsesti in culoarea pielii?
Sunt o gramada de intrebari, iar noi nu avem acces la raspunsuri. Altfel nu am mai aprecia trucurile, nu-i asa?
Aseara, pe PRO, l-au strivit pe un tip - nu stiu cum il cheama, sub un buldozer, el stand pe burta, pe sticla sparta, sub ochii unor martori. Nu avea nicio taietura pe corp, evident ca nu a patit nimic si a iesit zambind de acolo. Bai, ma lasi...???? Noi ne-am dat cu parerea ca avea ceva elastic sub patura pe care a stat, dar iti trebuie si o doza de nebunie sa faci asta. Oricum nu vom afla, probabil niciodata, raspunsul la intrebarea "cum a facut-o?".
Asta este arta magiei, arta a secretelor pastrate cu sfintenie, a pacalelii spectatorilor ridicata la rang inalt, a geniului creator de iluzii.
Enjoy the book!
marți, 19 mai 2009
Experienta mea la Bride Parade
As vrea sa va impartasesc si voua experienta mea la Bride Parade! Nu o sa incep de acum 2 luni, ci chiar de sambata seara.
Am scos rochia, am probat-o, imi venea excelent, chiar daca nu mai am silueta de la nunta, am chemat-o pe mama mea si am aranjat-o. Nu am purtat crinolina si am ridicat-o putin, ca ma impiedicam in ea.
Mai aveam fooooarte multe lucruri de rezolvat, verificam mail-ul sa vad daca s-a mai inscris cineva, vorbeam la telefon, printam comunicate de presa, faceam liste, sa nu uitam ceva acasa si aveam emotii mari.
Duminica dimineata, dupa doar cateva ore de somn, m-am trezit bine-dispusa, mi-am baut cafeaua si am inceput sa imi calc rochia. Mi-aduceam aminte ca la nunta noastra, mami a calcat-o si eu o tineam, acum era invers. Nu aveti cum sa intelegeti ce este in sufletul unei femei cand isi vede propria rochie de mireasa si cand urmeaza sa o imbrace din nou. Nici eu nu pot sa va explic ce simteam. Este un moment care iti ramane intr-un coltisor, undeva, si pe care il scoti la suprafata rar, foarte rar sau deloc. Adevarul este ca nimeni nu iti ofera alte ocazii sa iti imbraci din nou rochia pretioasa si nimeni nu te mai intreaba cum a fost nunta, dupa atatia ani. Mai avem putin si implinim 6 ani de la nunta, iar ecourile ei s-au stins de mult timp. Pentru ceilalti. Pentru noi, cei implicati in acest moment unic, nunta, reprezinta ziua in care ti-ai unit oficial destinul cu cel pe care il iubesti.
M-am imbracat, m-am machiat, am urcat-o pe Mariuca in masina, am verificat inca o data lista si am plecat spre Kiseleff. Noi cu mami si Alex intr-o masina, tati cu Dragos in cealalta. Dani plecase mult mai de dimineata spre locatia unde se pregateau modelele si Loredana.
Am ajuns la destinatie, am parcat si fetele au inceput sa ma intrebe daca eu sunt Silvia. Parca ne cunoasteam de o viata!
Ele erau frumoase, cu rochii care mai de care interesante, cu umbrelute sau aparate foto in mana, cu parinti, iubiti, soti alaturi si cu multa veselie in ochi.
Au inceput sa apara din ce in ce mai multe, ne-am strans in fata fantanii pentru fotografii de grup, a aparut si fanfara, ele dansau, radeau, glumeau.
Realitatea a vrut sa intre in direct, le-am adunat din nou la soare si s-au pus pe jucat.
In timpul acesta, eu dadeam interviuri pe la diferite canale. TVR, Prima, Rompres, Evenimentul Zilei, Libertatea si multe altele. Toti ma intrebau, invariabil, cine a avut Ideea. Cum cine? As fi strigat ca sotul meu, ca ma stiti nebuna, dar am preferat sa fiu civilizata si sa spun "ideea apartine unui fotograf profesionist de nunti". Ceea ce au si dat. Am dat un interviu in engleza pentru Associated Press, preluat de zeci de televiziuni internationale (de la AP top stories pana la Hindustan Times, de la Daily Mail pana la NBC), Reuters a fost la fata locului, sunt vedeta pe BBC, iar Euronews a aratat imagini in sectiunea "no comment". De ale noastre nu mai zic nimic, pentru ca nu am ratat nicio televiziune: Realitatea, PRO, Antenele - toate, TVR, Prima.
Am plecat in sunet de fanfara, eu vorbeam la telefon in continuare, ele fluturau steagurile, steguletele si banner-ele, soferii masinilor de epoca claxonau, jandarmii ne urmareau, politia bloca intersectiile. Fotografii si cameramanii erau absolut disperati dupa cadre si interviuri, unii s-au suit in masina de epoca sa o filmeze/pozeze pe Loredana de foarte aproape. O nebunie, asta e clar!
Pe drum am inceput sa ne simtim vedete. Eram rasfatate, toata lumea se uita la noi. Unii ne fotografiau cu mobilul, altii filmau, unii ieseau pe geamurile masinilor, altii la ferestre. Toti se uitau cu admiratie, ne aplaudau, ne multumeau. O batranica, genul bunicii din povestile nemuritoare, facea plecaciuni si ne multumea. Draga Olteanu Matei a iesit la fereastra si ne facea cu mana. O doamna era cu catelul pe geam. Un autocar cu turisti americani a oprit, iar ei erau lipiti de geam si incantati de ce vedeau. In fata hotelului Novotel, turistii straini au iesit special din hotel si ne intrebau despre ce e vorba. O masina a trecut de doua ori, am vazut-o cu ochii mei, cred ca a intors prin spatele BCR-ului. Oamenii ne faceau cu mana, urlau din masini, pe scarile muzeului erau zeci cu aparate de fotografiat, magazinele deschise aveau cate 2-3 oameni in usa care urmareau defilarea.
Pe la podul Izvor, ma suna si o doamna de la Click, care nu stia unde suntem, ca plecase mai tarziu de la redactie. Tot pe Calea Victoriei, am dat un interviu la Jurnalul National, am vorbit cu Radio Romania Actualitati, sa intram in direct la 12.15. Am pozat, am "pupat" telespectatorii, am dansat ca nebuna alaturi de fete si am multumit fanfarei ca ne tinea in priza.
In Piata Constitutiei s-au decernat premiile. 16 fete s-au bucurat la maxim cand au aflat ca au castigat, Loredana a coborat din masina si a pozat alaturi de noi, rochiile au fost ridicate si s-a vazut inclusiv un picior cu o jartiera alba. Iar eu eram mot, in spatele Loredanei, tinand un banner cu Bride Parade. Cu gura pana la urechi.
Au venit participante din Varna, Constanta - multumesc, Monica!, Sinaia, Barlad, Husi, Ploiesti, Targoviste, Timisoara, a venit o doamna casatorita de 29 ani, au venit prietenii nostri si cunoscuti, Cris cu Radu, Rux cu Valentin, Ionut cu Anastasia, Andreea cu Sorin, Andreea cu Ovidiu, Gratiela si Ozi, Calin si probabil multi altii pe care ori nu i-am vazut, ori i-am uitat pe moment. Nu mai spun de gasca noastra, mami, tati, Dragos, Alex si Mariuca! Aduta era in Italia, dar a fost alaturi de noi cu gandul, mama si cu tata asteptau cu sufletul la gura sa aparem pe la tv, la fel si Cris cu Florin.
Ne vom revedea cu siguranta la Bride Parade 2, in toamna, cu mult mai multe surprize, premii si, de ce nu?, intamplari extraordinare de povestit.
Am scos rochia, am probat-o, imi venea excelent, chiar daca nu mai am silueta de la nunta, am chemat-o pe mama mea si am aranjat-o. Nu am purtat crinolina si am ridicat-o putin, ca ma impiedicam in ea.
Mai aveam fooooarte multe lucruri de rezolvat, verificam mail-ul sa vad daca s-a mai inscris cineva, vorbeam la telefon, printam comunicate de presa, faceam liste, sa nu uitam ceva acasa si aveam emotii mari.
Duminica dimineata, dupa doar cateva ore de somn, m-am trezit bine-dispusa, mi-am baut cafeaua si am inceput sa imi calc rochia. Mi-aduceam aminte ca la nunta noastra, mami a calcat-o si eu o tineam, acum era invers. Nu aveti cum sa intelegeti ce este in sufletul unei femei cand isi vede propria rochie de mireasa si cand urmeaza sa o imbrace din nou. Nici eu nu pot sa va explic ce simteam. Este un moment care iti ramane intr-un coltisor, undeva, si pe care il scoti la suprafata rar, foarte rar sau deloc. Adevarul este ca nimeni nu iti ofera alte ocazii sa iti imbraci din nou rochia pretioasa si nimeni nu te mai intreaba cum a fost nunta, dupa atatia ani. Mai avem putin si implinim 6 ani de la nunta, iar ecourile ei s-au stins de mult timp. Pentru ceilalti. Pentru noi, cei implicati in acest moment unic, nunta, reprezinta ziua in care ti-ai unit oficial destinul cu cel pe care il iubesti.
M-am imbracat, m-am machiat, am urcat-o pe Mariuca in masina, am verificat inca o data lista si am plecat spre Kiseleff. Noi cu mami si Alex intr-o masina, tati cu Dragos in cealalta. Dani plecase mult mai de dimineata spre locatia unde se pregateau modelele si Loredana.
Am ajuns la destinatie, am parcat si fetele au inceput sa ma intrebe daca eu sunt Silvia. Parca ne cunoasteam de o viata!
Ele erau frumoase, cu rochii care mai de care interesante, cu umbrelute sau aparate foto in mana, cu parinti, iubiti, soti alaturi si cu multa veselie in ochi.
Au inceput sa apara din ce in ce mai multe, ne-am strans in fata fantanii pentru fotografii de grup, a aparut si fanfara, ele dansau, radeau, glumeau.
Realitatea a vrut sa intre in direct, le-am adunat din nou la soare si s-au pus pe jucat.
In timpul acesta, eu dadeam interviuri pe la diferite canale. TVR, Prima, Rompres, Evenimentul Zilei, Libertatea si multe altele. Toti ma intrebau, invariabil, cine a avut Ideea. Cum cine? As fi strigat ca sotul meu, ca ma stiti nebuna, dar am preferat sa fiu civilizata si sa spun "ideea apartine unui fotograf profesionist de nunti". Ceea ce au si dat. Am dat un interviu in engleza pentru Associated Press, preluat de zeci de televiziuni internationale (de la AP top stories pana la Hindustan Times, de la Daily Mail pana la NBC), Reuters a fost la fata locului, sunt vedeta pe BBC, iar Euronews a aratat imagini in sectiunea "no comment". De ale noastre nu mai zic nimic, pentru ca nu am ratat nicio televiziune: Realitatea, PRO, Antenele - toate, TVR, Prima.
Am plecat in sunet de fanfara, eu vorbeam la telefon in continuare, ele fluturau steagurile, steguletele si banner-ele, soferii masinilor de epoca claxonau, jandarmii ne urmareau, politia bloca intersectiile. Fotografii si cameramanii erau absolut disperati dupa cadre si interviuri, unii s-au suit in masina de epoca sa o filmeze/pozeze pe Loredana de foarte aproape. O nebunie, asta e clar!
Pe drum am inceput sa ne simtim vedete. Eram rasfatate, toata lumea se uita la noi. Unii ne fotografiau cu mobilul, altii filmau, unii ieseau pe geamurile masinilor, altii la ferestre. Toti se uitau cu admiratie, ne aplaudau, ne multumeau. O batranica, genul bunicii din povestile nemuritoare, facea plecaciuni si ne multumea. Draga Olteanu Matei a iesit la fereastra si ne facea cu mana. O doamna era cu catelul pe geam. Un autocar cu turisti americani a oprit, iar ei erau lipiti de geam si incantati de ce vedeau. In fata hotelului Novotel, turistii straini au iesit special din hotel si ne intrebau despre ce e vorba. O masina a trecut de doua ori, am vazut-o cu ochii mei, cred ca a intors prin spatele BCR-ului. Oamenii ne faceau cu mana, urlau din masini, pe scarile muzeului erau zeci cu aparate de fotografiat, magazinele deschise aveau cate 2-3 oameni in usa care urmareau defilarea.
Pe la podul Izvor, ma suna si o doamna de la Click, care nu stia unde suntem, ca plecase mai tarziu de la redactie. Tot pe Calea Victoriei, am dat un interviu la Jurnalul National, am vorbit cu Radio Romania Actualitati, sa intram in direct la 12.15. Am pozat, am "pupat" telespectatorii, am dansat ca nebuna alaturi de fete si am multumit fanfarei ca ne tinea in priza.
In Piata Constitutiei s-au decernat premiile. 16 fete s-au bucurat la maxim cand au aflat ca au castigat, Loredana a coborat din masina si a pozat alaturi de noi, rochiile au fost ridicate si s-a vazut inclusiv un picior cu o jartiera alba. Iar eu eram mot, in spatele Loredanei, tinand un banner cu Bride Parade. Cu gura pana la urechi.
Au venit participante din Varna, Constanta - multumesc, Monica!, Sinaia, Barlad, Husi, Ploiesti, Targoviste, Timisoara, a venit o doamna casatorita de 29 ani, au venit prietenii nostri si cunoscuti, Cris cu Radu, Rux cu Valentin, Ionut cu Anastasia, Andreea cu Sorin, Andreea cu Ovidiu, Gratiela si Ozi, Calin si probabil multi altii pe care ori nu i-am vazut, ori i-am uitat pe moment. Nu mai spun de gasca noastra, mami, tati, Dragos, Alex si Mariuca! Aduta era in Italia, dar a fost alaturi de noi cu gandul, mama si cu tata asteptau cu sufletul la gura sa aparem pe la tv, la fel si Cris cu Florin.
Ne vom revedea cu siguranta la Bride Parade 2, in toamna, cu mult mai multe surprize, premii si, de ce nu?, intamplari extraordinare de povestit.
A fost Bride Parade, a fost extraordinar!
A fost Bride Parade! Am fost mirese pentru inca o zi! A fost Loredana – superba si eleganta, a fost distractie, au fost premii, a fost dans, au fost 80 mirese, in jur de 100 fotografi, cameramani, reporteri, cel putin 200 de sustinatori, adica in doua cuvinte BRIDE PARADE!
Duminica, 17 mai 2009, daniel:photography si Reigna Couture au organizat Bride Parade, evenimentul care a atras atentia participantelor, familiei, prietenilor si reprezentantilor mass-media.
Bride Parade a avut participante din toata tara, de la Constanta la Sinaia, de la Ploiesti la Barlad, o doamna casatorita de 29 ani, imbracata in rochia de mireasa de la nunta proprie, tinere casatorite de cativa ani, dar si domnisoare pentru care evenimentul a constituit o avanpremiera a nuntii lor. Bebelusul-eco a sustinut echipa tematica “Eco”, bunici cu nepoti au defilat alaturi de parada, instrumente muzicale si aparate foto au fost accesorii inedite, iar participantele s-au imprietenit!
Cele 16 premii acordate la tombola evenimentului, in valoare totala de peste 6.000 Euro, au fost extrase de catre Loredana, prima mireasa Bride Parade. O rochie de mireasa pentru o domnisoara necasatorita, trei sedinte foto, trei sedinte video si multe altele au incununat atmosfera festiva de pe strazile din Bucuresti.
ECHIPA BRIDE PARADE doreste sa multumeasca participantelor pentru prezenta in numar foarte mare chiar de la primul eveniment de acest gen din Europa, familiei si prietenilor, precum si privitorilor, pentru sustinerea pe tot parcursul paradei!
Fotografii si extrase video au fost deja postate pe http://www.brideparade.ro/! Vor urma si altele saptamana aceasta!
Va invitam sa nu ratati pagina "media show off" din cadrul http://www.brideparade.ro/, unde veti putea afla ce acoperire media a avut Bride Parade, atat nationala, cat si internationala. Partenerii media ai proiectului au fost la inaltime si ne-au sustinut, iar partenerii de nadejde au facut totul pentru succesul primei Parade a Mireselor.
Organizatorii doresc ca Bride Parade sa se desfasoare de doua ori pe an si sa fie punctul central de interes al primaverii si toamnei, un eveniment care sa iasa din tiparele clasice ale targurilor de nunti, sa promoveze valorile familiei si sa sarbatoareasca cu mare fast femeia mireasa.
Organizatori: daniel:photography si Reigna Couture.
Parteneri Bride Parade: Videostil, Locanta Jaristea, Eveniment-auto, PhotoRental, Hair Wizard, Flower Serv, Cosmina Kelemen, BDD Weddings&Events, Clinica Trident, Velvet Honeymoon.
Parteneri media Bride Parade: Jurnalul National, Revista Ioana, Intact Interactive, Hotnews, Radio Gold FM.
Ati fost mirese pentru inca o zi si va multumim!
Duminica, 17 mai 2009, daniel:photography si Reigna Couture au organizat Bride Parade, evenimentul care a atras atentia participantelor, familiei, prietenilor si reprezentantilor mass-media.
Bride Parade a avut participante din toata tara, de la Constanta la Sinaia, de la Ploiesti la Barlad, o doamna casatorita de 29 ani, imbracata in rochia de mireasa de la nunta proprie, tinere casatorite de cativa ani, dar si domnisoare pentru care evenimentul a constituit o avanpremiera a nuntii lor. Bebelusul-eco a sustinut echipa tematica “Eco”, bunici cu nepoti au defilat alaturi de parada, instrumente muzicale si aparate foto au fost accesorii inedite, iar participantele s-au imprietenit!
Cele 16 premii acordate la tombola evenimentului, in valoare totala de peste 6.000 Euro, au fost extrase de catre Loredana, prima mireasa Bride Parade. O rochie de mireasa pentru o domnisoara necasatorita, trei sedinte foto, trei sedinte video si multe altele au incununat atmosfera festiva de pe strazile din Bucuresti.
ECHIPA BRIDE PARADE doreste sa multumeasca participantelor pentru prezenta in numar foarte mare chiar de la primul eveniment de acest gen din Europa, familiei si prietenilor, precum si privitorilor, pentru sustinerea pe tot parcursul paradei!
Fotografii si extrase video au fost deja postate pe http://www.brideparade.ro/! Vor urma si altele saptamana aceasta!
Va invitam sa nu ratati pagina "media show off" din cadrul http://www.brideparade.ro/, unde veti putea afla ce acoperire media a avut Bride Parade, atat nationala, cat si internationala. Partenerii media ai proiectului au fost la inaltime si ne-au sustinut, iar partenerii de nadejde au facut totul pentru succesul primei Parade a Mireselor.
Organizatorii doresc ca Bride Parade sa se desfasoare de doua ori pe an si sa fie punctul central de interes al primaverii si toamnei, un eveniment care sa iasa din tiparele clasice ale targurilor de nunti, sa promoveze valorile familiei si sa sarbatoareasca cu mare fast femeia mireasa.
Organizatori: daniel:photography si Reigna Couture.
Parteneri Bride Parade: Videostil, Locanta Jaristea, Eveniment-auto, PhotoRental, Hair Wizard, Flower Serv, Cosmina Kelemen, BDD Weddings&Events, Clinica Trident, Velvet Honeymoon.
Parteneri media Bride Parade: Jurnalul National, Revista Ioana, Intact Interactive, Hotnews, Radio Gold FM.
Ati fost mirese pentru inca o zi si va multumim!
luni, 11 mai 2009
Fii mireasa pentru inca o zi!
Inscrie-te acum la BRIDE PARADE!
Inscrie-te si tu pe http://www.brideparade.ro/ si fii mireasa pentru inca o zi!
Vino sa participi la un eveniment unic in Romania si in Europa, o parada de mirese ce va defila in centrul Bucurestiului! Loredana va fi alaturi de tine, imbracata in rochie de mireasa, si va celebra femeia mireasa impreuna cu toate participantele!
La sfarsitul paradei te asteapta premii de peste 5.000 Euro si surprize!
Orice femeie viseaza si cauta rochia de mireasa perfecta, pentru a fi in centrul atentiei intr-unul dintre cele mai importante momente ale vietii de cuplu. Din pacate, rochia nu este purtata decat o zi, ca atare Bride Parade te indeamna sa fii mireasa pentru inca o zi!
Bride Parade va avea loc in data de 17 mai 2009 pe traseul Piata Victoriei, Calea Victoriei, Bulevardul Libertatii, Piata Constitutiei (in fata Palatului Parlamentului). Evenimentul va incepe la ora 10.00 si se va desfasura pe parcursul a aproximativ 4 ore.
Te poti inscrie pe site-ul http://www.brideparade.ro/ in perioada 23 aprilie – 16 mai 2009 si poti veni impreuna cu prietenii si familia, pentru a lua parte la acest eveniment extraordinar.
Avangarda paradei va fi formata din Loredana, prima mireasa Bride Parade, masini de epoca, cinci fotomodele imbracate in rochii de mireasa create special pentru acestea si o fanfara de prestigiu.
Pe tot parcursul paradei se vor realiza fotografii de exceptie si film. Vor fi prezenti reprezentanti ai mai multor canale mass-media. Dupa parada, rezultatele vor fi prezentate pe site-ul http://www.brideparade.ro/ si le poti arata tuturor ca ai fost acolo!
La finalul paradei, se va organiza o tombola cu premii in valoare totala de peste 5.000 Euro: sesiuni foto, o rochie de mireasa sau de seara, sesiuni make-up si coafura, aranjamente florale si multe altele.
Miresele participante vor fi organizate in grupuri tematice (exemplu: grup foto – aparate foto in maini si la gat; grup rock – par despletit, bocanci, machiaj strident; grup romantic – voal amplu, rochii diafane, buchete de flori; grup business – serviete, palarii). Participantii vor defila cu steaguri, stegulete si bannere.
Organizatori: daniel:photography (www.danielphotography.ro) si Reigna Couture (www.reignacouture.com).
Parteneri Bride Parade: Videostil, Locanta Jaristea, Eveniment-auto, PhotoRental, Hair Wizard, Flower Serv, Cosmina Kelemen, BDD Weddings&Events, Clinica Trident, Velvet Honeymoon.
Parteneri media Bride Parade: Intact Interactive, Radio Gold FM, Hotnews, Revista Ioana, Jurnalul National.
Bride Parade este o idee nascuta din pasiunea fotografului daniel:photography, din credinta Reigna Couture ca mireasa trebuie sa fie regina la cel mai important bal, nunta ei, si din dorinta de a oferi tuturor mireselor participante o zi speciala numai a lor, o zi in care sa fie tratate ca niste regine: sa fie fotografiate, filmate, prezentate unui oras, unei tari intregi, rasfatate cu premii si surprize.
Te invitam si pe tine sa fii mireasa pentru inca o zi!
Mai jos aveti making-of-ul sedintei foto de la mare.
Si tu poti participa la Bride Parade! Inscrierea dureaza numai 3 minute si astfel vei fi sigura ca vei lua parte la un eveniment unic si extraordinar! Poate sa castigi si un premiu!
Ciao, Roma!
Ei, da, proiectul Bride Parade m-a acaparat cu totul, asa ca nu am revenit cu povestile despre Italia, atunci cand am promis. Dar voi, cei care ma cititi zi de zi, ma intelegeti, nu-i asa? :)
Anzio este un oras cu port, unde in '44, la inceputul anului, trupe americane si engleze au debarcat cu mare pompa. Din pacate, in cimitirul din localitate exista 2.366 de englezi morti in luptele date in Anzio. Un cimitir pe care l-am vizitat seara, in jurul orei 6, intr-o plimbare deloc morbida cum ar parea la prima vedere. In centrul parcului, exista o mare pergola, cu cate un tip de floare la fiecare stalp. Pietrele funerare erau aliniate si aveau flori in fata lor, gazonul-rulou era impecabil si se termina fix in dalele de piatra care formau potecile, pasarelele cantau... Cred ca este un loc ce merita vizitat, pentru ca este altfel decat ceea ce stim noi si te impresioneaza dramele traite la vremea respectiva de familiile celor ucisi in lupta.
In fotografia de mai sus puteti vedea o parte a portului Anzio.
In cea de jos, o biserica din Anzio. In fata ei era un domn care canta la vioara, avea un laptop mic langa el (unde avea negativele) si o mica statie de amplificare cu o boxa. Se auzea superb!
Duminica am fost la Castelul Gandolfo, resedinta de vara a Papei. El are o vedere absolut magnifica, spre lac, iar satucul/catunul este plin de taverne si restaurante, are o biserica, 2 banci si o cooperativa de credit, o frizerie, un atelier de croitorie, un atelier artizanal si multe dughene cu suveniruri. Este foarte pitoresc si linistit. A, am uitat! Are si un hotel de 4 stele, plin cu nemti.
A urmat un alt orasel, Rocca di Papa. Ca sa ajungem la el, am trecut pe partea cealalta a lacului (vis-a-vis de Gandolfo). De departe aveai senzatia ca acest orasel nu are nicio strada. Pentru ca il vedeai pe un deal, te uimea ingramadirea de case si distanta mica dintre ele si ti se parea imposibil sa ajungi sus altfel decat cu pasul. Cand-colo, ne-am lamurit imediat ce am ajuns: avea niste stradute inguste, cat pentru o singura masina. Vorba lui Valentin: daca intindeai mana, atingeai casele!
Si, asemeni acestui avion pe care l-am vazut din Rocca di Papa, am plecat si noi a doua zi. Pe scara avionului, m-am simtit ca tanti din reclama de la Perroni si am salutat ROMA! Am facut cu mana si am zis deja celebrele cuvinte "Ciao, Roma!".
O ultima imagine cu Roma... Ciao a tutti! Benvenutti a Bucarest!
Anzio este un oras cu port, unde in '44, la inceputul anului, trupe americane si engleze au debarcat cu mare pompa. Din pacate, in cimitirul din localitate exista 2.366 de englezi morti in luptele date in Anzio. Un cimitir pe care l-am vizitat seara, in jurul orei 6, intr-o plimbare deloc morbida cum ar parea la prima vedere. In centrul parcului, exista o mare pergola, cu cate un tip de floare la fiecare stalp. Pietrele funerare erau aliniate si aveau flori in fata lor, gazonul-rulou era impecabil si se termina fix in dalele de piatra care formau potecile, pasarelele cantau... Cred ca este un loc ce merita vizitat, pentru ca este altfel decat ceea ce stim noi si te impresioneaza dramele traite la vremea respectiva de familiile celor ucisi in lupta.
In fotografia de mai sus puteti vedea o parte a portului Anzio.
In cea de jos, o biserica din Anzio. In fata ei era un domn care canta la vioara, avea un laptop mic langa el (unde avea negativele) si o mica statie de amplificare cu o boxa. Se auzea superb!
Duminica am fost la Castelul Gandolfo, resedinta de vara a Papei. El are o vedere absolut magnifica, spre lac, iar satucul/catunul este plin de taverne si restaurante, are o biserica, 2 banci si o cooperativa de credit, o frizerie, un atelier de croitorie, un atelier artizanal si multe dughene cu suveniruri. Este foarte pitoresc si linistit. A, am uitat! Are si un hotel de 4 stele, plin cu nemti.
A urmat un alt orasel, Rocca di Papa. Ca sa ajungem la el, am trecut pe partea cealalta a lacului (vis-a-vis de Gandolfo). De departe aveai senzatia ca acest orasel nu are nicio strada. Pentru ca il vedeai pe un deal, te uimea ingramadirea de case si distanta mica dintre ele si ti se parea imposibil sa ajungi sus altfel decat cu pasul. Cand-colo, ne-am lamurit imediat ce am ajuns: avea niste stradute inguste, cat pentru o singura masina. Vorba lui Valentin: daca intindeai mana, atingeai casele!
Si, asemeni acestui avion pe care l-am vazut din Rocca di Papa, am plecat si noi a doua zi. Pe scara avionului, m-am simtit ca tanti din reclama de la Perroni si am salutat ROMA! Am facut cu mana si am zis deja celebrele cuvinte "Ciao, Roma!".
O ultima imagine cu Roma... Ciao a tutti! Benvenutti a Bucarest!
miercuri, 6 mai 2009
La Dolce Vita (partea a doua)
Ce parfum este mai potrivit de cumparat din Roma decat "Dolce vita" de la Dior??
Da, la dolce vita in capitala Italiei, amore. Pentru ca asa o simti. Viata. Dulce, calma, frumoasa, plina de incarcatura emotionala.
Asta pana cand ajungi intr-o sambata oarecare, intr-un uikend de sarbatoare (cel cu 1 mai muncitoresc international), in Roma, si vrei sa vezi Vatican-ul. Atunci iti dai seama ca iti vine sa urli de frustrare cand vezi o coada de cativa kilometri, pe langa zidul Vatican-ului. Si cand realizezi ca nu ai nicio sansa sa intri in orele de vizitare. Ca atare, ce faci? Pai trimiti baietii sa caute un ghid, ca sa intram mai repede! Si platesti, de la 14 euro de persoana, o suma modica de 45 euro de persoana. Dar merita! Si i-am mai da inca o data, daca ar fi cazul! Intr-o ora de la "agatarea" de pe strada a tipei care vindea biletele agentiei, am intrat in Vatican. O mica paranteza aici: tipa de pe strada era Mariana din Bacau. :))
Cand am intrat, am aflat ca ei se pregatesc si de sarbatoarea Vatican-ului, ca implineste 80 ani de existenta. Erau in renovari, modificari si schimbari.
Oricum ar fi, ceea ce am vazut a intrecut asteptarile mele, ca doar eu nu il mai vazusem. Camere somptuoase, pline de picturi, sculpturi, tapiserii, culoare lungi incarcate de istorie, statui supra-dimensionate intr-o camera unde Michelangelo a imitat tavanul Pantheon-ului, numai ca este pictat si toate sunt iluzii optice (foto 4). Si apoi Capela Sixtina. Si gata. Ai tacut. Ai ramas mut. Nu iti poti imagina cum un singur om a avut o asemenea viziune, cum a putut sa picteze cu o asemenea acuratete fete de oameni si cum a putut sa transmita forta pe care o avea in minte si suflet. Chiar daca femeile sunt barbati cu cap de femeie si sani "atasati", pentru ca el nu a avut modele feminine, iar Isus e greu de recunoscut pentru ca are alt chip decat cel pe care il stim noi, te uiti la fiecare scena in parte si ii multumesti celui de sus ca esti acolo si poti aprecia geniul lui Michelangelo. Mai ales ca il si vezi, pentru ca intr-o carcasa umana tinuta in mana de Isus, si-a realizat auto-portretul.
Basilica di San Pietro este lunga - 186 metri, inalta - 119 metri, mare - peste 15.000 metri patrati si are cateva "chestii" gen Pieta a lui Michelangelo sau baldachinul lui Bernini (foto 7). Pieta a fost avariata de curand, in anii '70, iar acum este in spatele unui zid de sticla. Baldachinul este realizat in bronz si are o inaltime de 29 metri. Aproape cat un bloc de 10 etaje, adica. A fost a doua oara cand am ramas cu gura cascata. Numai Papa poate sa oficieze messa sub acel baldachin impresionant, privit de sute de oameni care stau pe scaunele din centru. Iar din balconul unde Papa iese si inchina crestinii se vede Piazza di San Pietro in toata splendoarea ei (foto 8).
Aceasta a fost ziua de sambata, 2 mai, terminata cu o alergare catre gara sa prindem trenul de 16.07, cu o plimbare in Anzio, vestitul port unde au debarcat 3.000 de americani si englezi in '44 (dintre care 2.366 de englezi sunt in cimitirul din localitate - pe care l-am vizitat seara) si cu un somn prelungit pentru fete (am dormit duminica pana la 11) si cu o trezire brusca la 5.30 pentru baieti (au plecat la peste).
Maine seara partea a treia... off-Roma, dar extrem de interesant. Va astept din nou!
Ah, era sa uit! Am si pozeeeeee!
Citeste partea intai aici.
Da, la dolce vita in capitala Italiei, amore. Pentru ca asa o simti. Viata. Dulce, calma, frumoasa, plina de incarcatura emotionala.
Asta pana cand ajungi intr-o sambata oarecare, intr-un uikend de sarbatoare (cel cu 1 mai muncitoresc international), in Roma, si vrei sa vezi Vatican-ul. Atunci iti dai seama ca iti vine sa urli de frustrare cand vezi o coada de cativa kilometri, pe langa zidul Vatican-ului. Si cand realizezi ca nu ai nicio sansa sa intri in orele de vizitare. Ca atare, ce faci? Pai trimiti baietii sa caute un ghid, ca sa intram mai repede! Si platesti, de la 14 euro de persoana, o suma modica de 45 euro de persoana. Dar merita! Si i-am mai da inca o data, daca ar fi cazul! Intr-o ora de la "agatarea" de pe strada a tipei care vindea biletele agentiei, am intrat in Vatican. O mica paranteza aici: tipa de pe strada era Mariana din Bacau. :))
Cand am intrat, am aflat ca ei se pregatesc si de sarbatoarea Vatican-ului, ca implineste 80 ani de existenta. Erau in renovari, modificari si schimbari.
Oricum ar fi, ceea ce am vazut a intrecut asteptarile mele, ca doar eu nu il mai vazusem. Camere somptuoase, pline de picturi, sculpturi, tapiserii, culoare lungi incarcate de istorie, statui supra-dimensionate intr-o camera unde Michelangelo a imitat tavanul Pantheon-ului, numai ca este pictat si toate sunt iluzii optice (foto 4). Si apoi Capela Sixtina. Si gata. Ai tacut. Ai ramas mut. Nu iti poti imagina cum un singur om a avut o asemenea viziune, cum a putut sa picteze cu o asemenea acuratete fete de oameni si cum a putut sa transmita forta pe care o avea in minte si suflet. Chiar daca femeile sunt barbati cu cap de femeie si sani "atasati", pentru ca el nu a avut modele feminine, iar Isus e greu de recunoscut pentru ca are alt chip decat cel pe care il stim noi, te uiti la fiecare scena in parte si ii multumesti celui de sus ca esti acolo si poti aprecia geniul lui Michelangelo. Mai ales ca il si vezi, pentru ca intr-o carcasa umana tinuta in mana de Isus, si-a realizat auto-portretul.
Basilica di San Pietro este lunga - 186 metri, inalta - 119 metri, mare - peste 15.000 metri patrati si are cateva "chestii" gen Pieta a lui Michelangelo sau baldachinul lui Bernini (foto 7). Pieta a fost avariata de curand, in anii '70, iar acum este in spatele unui zid de sticla. Baldachinul este realizat in bronz si are o inaltime de 29 metri. Aproape cat un bloc de 10 etaje, adica. A fost a doua oara cand am ramas cu gura cascata. Numai Papa poate sa oficieze messa sub acel baldachin impresionant, privit de sute de oameni care stau pe scaunele din centru. Iar din balconul unde Papa iese si inchina crestinii se vede Piazza di San Pietro in toata splendoarea ei (foto 8).
Aceasta a fost ziua de sambata, 2 mai, terminata cu o alergare catre gara sa prindem trenul de 16.07, cu o plimbare in Anzio, vestitul port unde au debarcat 3.000 de americani si englezi in '44 (dintre care 2.366 de englezi sunt in cimitirul din localitate - pe care l-am vizitat seara) si cu un somn prelungit pentru fete (am dormit duminica pana la 11) si cu o trezire brusca la 5.30 pentru baieti (au plecat la peste).
Maine seara partea a treia... off-Roma, dar extrem de interesant. Va astept din nou!
Ah, era sa uit! Am si pozeeeeee!
Citeste partea intai aici.
marți, 5 mai 2009
Sa vezi Roma si sa (nu) mori! (partea intai)
Dupa cum stiti, ne-am luat o meritata si asteptata vacanta, dupa agitatia maxima din ultimele doua luni cu proiectul Bride Parade. Rux si Valentin sunt "divini" pentru ideea de a pleca la Roma. Ieri a fost ziua lui Valentin de nastere, ca atare au zis sa dam o fuga pana aici, aproape, la Roma, sa-l sarbatorim. Iac-asa!
Buuuuun... pai sa incep atunci. In primul rand, titlul nu e la misto. Sa vezi Roma si sa mori (de placere, de incantare, de bucurie) si sa nu mori, ca s-o mai vezi o data! Ei, da! Am vazut si eu poze, filme, am citit despre una si alta, dar cand esti acolo, realizezi ce inseamna totul cu adevarat.
Am iesit din statia de metrou si - bang! - m-a lovit Colosseum-ul. Am ramas cu gura cascata. La propriu. Apoi am intrat in el si m-a impresionat profund. Rux citea din carte, eu si Valentin fotografiam/filmam, Dani era in vacanta. Cred ca a pus mana de doua ori pe aparat. O data l-a tinut pe al lui Valentin. :) In acest stadion intrau 30.000 oameni si puteau fi evacuati in 10 minute. Niciun alt stadion modern nu se ridica la nivelul Colosseum-ului, vechi de aproape 2.000 ani. (foto 1)
Apoi am mers pe bulevardul principal, spre Columna lui Traian. Care, intre noi fie vorba, e un gen de obelisc ca oricare altul. Adica e plin de obeliscuri peste tot, in toata Roma. Mai intri intr-o piata, mai dai de-un obelisc si de-o fantana.
Alaturi, in schimb, este un palat incredibil, construit la inceputul secolului 20, Vittorio Emmanuele. Un mare castel din marmura alba, cu multi cai si calareti supra-dimensionati. Foarte frumos! (foto 2)
Langa acesta, o piata proiectata de Michelangelo, gandita in asa fel incat sa nu ti se ingusteze orizontul, asa ca este trapezoidala. Baiat destept nenea Michelangelo! Si cu o gramada de calitati.
Apoi am coborat spre Pantheon, o constructie monumentala, cu o cupola imensa, prin care trecea soarele. Cu un diametru de 43,5 metri - echivalentul distantei dintre sandalele si torta Statuii Libertatii - domul Pantheon-ului a ramas pana in secolul 15 cea mai mare constructie de acest tip din lume. Construcţia este o emisfera perfecta, avand inaltimea si diametrul egale intre ele. (foto 3)
Ne-am continuat drumul catre Piazza di Spagna, o piata frumusica cu o fantana arteziana, multe scari si niste azalee incredibile, fucsia la culoare. (foto 4)
Am ajuns in locul pe care doream sa il vad neaparat - Fontana di Trevi. Ei, da, dragii mei, trebuie sa fiti acolo ca sa intelegeti ce am simtit eu! In primul rand, habar nu aveam ca aceasta fantana este, de fapt, latimea unei cladiri. Adica ea, fantana, este intr-o cladire. Si tot ea, fantana, este absolut INCREDIBILA. Mare, frumoasa, plina de elemente vizuale puternice, care exprima forta si putere. (foto 5)
Mi-a mai placut si o alta piata, Piazza Navona, cu trei fantani arteziene, dintre care doar una mergea. Langa ea am si mancat. Scump, doamna, scump, dar am mancat cu Rux o inghetata cu frisca si fructe de si acum salivez la ea. Aia n-a mai contat cat a costat, hehe!
Ultimul popas a fost Piazza di Populo, o piata populara, unde se tin multe concerte, dar total neinteresanta pentru mine. Pentru baieti, in schimb, a fost o fericire maxima.
Asta a fost ziua de vineri: 2 ore de somn joi spre vineri, plecat la ora 4 a.m. de acasa, la 6.30 cu avionul si apoi la 18.07 cu trenul catre Campo di Carne, unde sta mama lui Valentin. La 45 km. de Roma.
Obositor, asta e sigur! Dar cu o incarcatura psihica imensa si cu o bucurie in suflet ce nu se poate descrie.
Maine, stay tuned, vine si partea a doua!
A, vreti si fotografii??? Uooookei, va pun cateva!
Citeste si partea a doua, aici.
Buuuuun... pai sa incep atunci. In primul rand, titlul nu e la misto. Sa vezi Roma si sa mori (de placere, de incantare, de bucurie) si sa nu mori, ca s-o mai vezi o data! Ei, da! Am vazut si eu poze, filme, am citit despre una si alta, dar cand esti acolo, realizezi ce inseamna totul cu adevarat.
Am iesit din statia de metrou si - bang! - m-a lovit Colosseum-ul. Am ramas cu gura cascata. La propriu. Apoi am intrat in el si m-a impresionat profund. Rux citea din carte, eu si Valentin fotografiam/filmam, Dani era in vacanta. Cred ca a pus mana de doua ori pe aparat. O data l-a tinut pe al lui Valentin. :) In acest stadion intrau 30.000 oameni si puteau fi evacuati in 10 minute. Niciun alt stadion modern nu se ridica la nivelul Colosseum-ului, vechi de aproape 2.000 ani. (foto 1)
Apoi am mers pe bulevardul principal, spre Columna lui Traian. Care, intre noi fie vorba, e un gen de obelisc ca oricare altul. Adica e plin de obeliscuri peste tot, in toata Roma. Mai intri intr-o piata, mai dai de-un obelisc si de-o fantana.
Alaturi, in schimb, este un palat incredibil, construit la inceputul secolului 20, Vittorio Emmanuele. Un mare castel din marmura alba, cu multi cai si calareti supra-dimensionati. Foarte frumos! (foto 2)
Langa acesta, o piata proiectata de Michelangelo, gandita in asa fel incat sa nu ti se ingusteze orizontul, asa ca este trapezoidala. Baiat destept nenea Michelangelo! Si cu o gramada de calitati.
Apoi am coborat spre Pantheon, o constructie monumentala, cu o cupola imensa, prin care trecea soarele. Cu un diametru de 43,5 metri - echivalentul distantei dintre sandalele si torta Statuii Libertatii - domul Pantheon-ului a ramas pana in secolul 15 cea mai mare constructie de acest tip din lume. Construcţia este o emisfera perfecta, avand inaltimea si diametrul egale intre ele. (foto 3)
Ne-am continuat drumul catre Piazza di Spagna, o piata frumusica cu o fantana arteziana, multe scari si niste azalee incredibile, fucsia la culoare. (foto 4)
Am ajuns in locul pe care doream sa il vad neaparat - Fontana di Trevi. Ei, da, dragii mei, trebuie sa fiti acolo ca sa intelegeti ce am simtit eu! In primul rand, habar nu aveam ca aceasta fantana este, de fapt, latimea unei cladiri. Adica ea, fantana, este intr-o cladire. Si tot ea, fantana, este absolut INCREDIBILA. Mare, frumoasa, plina de elemente vizuale puternice, care exprima forta si putere. (foto 5)
Mi-a mai placut si o alta piata, Piazza Navona, cu trei fantani arteziene, dintre care doar una mergea. Langa ea am si mancat. Scump, doamna, scump, dar am mancat cu Rux o inghetata cu frisca si fructe de si acum salivez la ea. Aia n-a mai contat cat a costat, hehe!
Ultimul popas a fost Piazza di Populo, o piata populara, unde se tin multe concerte, dar total neinteresanta pentru mine. Pentru baieti, in schimb, a fost o fericire maxima.
Asta a fost ziua de vineri: 2 ore de somn joi spre vineri, plecat la ora 4 a.m. de acasa, la 6.30 cu avionul si apoi la 18.07 cu trenul catre Campo di Carne, unde sta mama lui Valentin. La 45 km. de Roma.
Obositor, asta e sigur! Dar cu o incarcatura psihica imensa si cu o bucurie in suflet ce nu se poate descrie.
Maine, stay tuned, vine si partea a doua!
A, vreti si fotografii??? Uooookei, va pun cateva!
Citeste si partea a doua, aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)